27,810 matches
-
juridic de exercitare a dreptului constituit în baza legii anterioare este supus rigorilor Constituție actuale, inclusiv în ce priveste dreptul de proprietate. Această însă este o altă problemă decît aceea privind stingerea dreptului constituit conform legii anterioare. De aceea, în măsura în care legiuitorul actual a urmărit repararea unor abuzuri și nedreptăți din regimul comunist, a legiferat reconstituirea unor drepturi, cum a fost în cazul Legii fondului funciar nr. 18/1991 . Pentru același motiv, în art. 77 din Legea nr. 58/1991 și în
DECIZIE Nr. 3*) din 10 ianuarie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111703_a_113032]
-
6.3. la cererea de înscriere mențiuni, toate în copii certificate. 5. Fuziunea produce efecte după trecerea a 3 luni de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României sau la data rămânerii definitive a hotărârii care soluționează opoziția creditorilor sociali. Legiuitorul permite scurtarea acestui termen, daca societățile comerciale care fuzionează justifica plata tuturor datoriilor sociale sau depunerea sumelor corespunzătoare la C.E.C. ori la administrația financiară sau când există acordul tuturor creditorilor. În aceste cazuri, la Registrul comerțului se mai depun certificatul
NORMA Nr. 3021 din 27 iunie 1994 privind modul de ţinere şi de completare a Registrului comerţului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111623_a_112952]
-
6.3. la cererea de înscriere mențiuni, toate în copii certificate. 5. Fuziunea produce efecte după trecerea a 3 luni de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României sau la data rămânerii definitive a hotărârii care soluționează opoziția creditorilor sociali. Legiuitorul permite scurtarea acestui termen, daca societățile comerciale care fuzionează justifica plata tuturor datoriilor sociale sau depunerea sumelor corespunzătoare la C.E.C. ori la administrația financiară sau când există acordul tuturor creditorilor. În aceste cazuri, la Registrul comerțului se mai depun certificatul
NORMA Nr. 3021 din 27 iunie 1994 privind modul de ţinere şi de completare a Registrului comerţului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111622_a_112951]
-
de lege de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe. Potrivit art. 114 alin. (1) din Constituție "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Așadar, legiuitorul constituant a admis că și Guvernul, organ al Executivului, să fie investit, de către Parlament, în anumite condiții, cu atribuții ce vizează funcția legislativă, specifică Parlamentului. Orice judecată asupra regimului delegării legislative și a efectelor deciziei Curții Constituționale trebuie să plece
DECIZIE Nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111678_a_113007]
-
Senatul, Presedintele României). Așa fiind, este firească participarea Curții Constituționale - în formele determinate de Constituție - la procesul legislativ. În acest proces Curtea Constituțională este însă constrinsa de unele cerințe externe, care vizează în principal faptul că nu se poate substitui legiuitorului, si de unele cerințe interne, deoarece soluțiile sale trebuie justificate prin raționamente juridice. Controlul constituționalității se finalizează prin decizii, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor. Dacă prin decizie se constată
DECIZIE Nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111678_a_113007]
-
procedurii de reexaminare, ordonanța nu poate fi considerată că desființată. Nu s-ar putea susține nici că aplicarea ei este suspendată, până la reexaminarea legii, deoarece aceasta ar fi, de asemenea, contrar legii de aprobare, a cărei existența depinde exclusiv de legiuitor și a cărei desființare sau readaptare urmează a se face în cadrul procedurii de reexaminare. Din alt punct de vedere, inaplicabilitatea unei ordonanțe ca urmare a constatării, de către Curtea Constituțională, a caracterului sau neconstituțional este posibilă numai în cadrul atribuției prevăzute de
DECIZIE Nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111678_a_113007]
-
Constituție. Această nouă modalitate - suspendarea sub condiție a aplicării unei legi de către Curtea Constituțională - este neconstituțională, nu numai fiindcă nu este prevăzută de Constituție dar și, mai ales, deoarece Curtea, depasindu-și statutul său, exercita astfel, o funcție specifică de legiuitor. Curtea ar însemna să nu mai fie doar un garant al supremației Constituției, ci și o Cameră legiuitoare, cu o putere mai mare chiar decît a Camerelor parlamentare, întrucît efectele - că legiuitor al deciziilor sale - nu ar mai fi supuse
DECIZIE Nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111678_a_113007]
-
statutul său, exercita astfel, o funcție specifică de legiuitor. Curtea ar însemna să nu mai fie doar un garant al supremației Constituției, ci și o Cameră legiuitoare, cu o putere mai mare chiar decît a Camerelor parlamentare, întrucît efectele - că legiuitor al deciziilor sale - nu ar mai fi supuse promulgării. Decizia de interpretare constituie și o impietate asupra competenței legislative a Parlamentului în ce priveste adoptarea legii de aprobare sau de respingere a ordonanței. Potrivit art. 114 alin. (5) din Constituție
DECIZIE Nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111678_a_113007]
-
poate avea acest efect din moment ce legea respectivă este supusă reexaminării. Cu încălcarea prevederilor art. 114 alin. (5) din Constituție, decizia de interpretare, substituindu-se Parlamentului, a statuat că ordonanța este inaplicabila, deși nu a intervenit o lege de respingere, numai legiuitorul puțind, în cadrul procesului legislativ, să desființeze ordonanță și, astfel să curme aplicarea ei, la data cand, fiind promulgată, legea de respingere este publicată în Monitorul Oficial al României. Prin decizia Curții Constituționale se ajunge astfel la înlocuirea dezbaterii parlamentare între
DECIZIE Nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111678_a_113007]
-
cu privire la acest aspect. Pe fond, este de observat că art. 130 alin. (1) din Constituție stabilește că, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Este evident că legiuitorul constituant a ��nțeles să facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general și public, care să vegheze la aplicarea legii și la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, fără a face distincție între procesele penale și cele civile. Una
DECIZIE Nr. 1*) din 4 ianuarie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111679_a_113008]
-
1). Așa fiind, art. 45 alin. 1, introdus în Codul de procedură civilă prin Legea nr. 59/1993, ar fi trebuit redactat prin raportare la Constituția din 1991 și nu prin asimilarea unor reglementări anterioare, edificate în momente în care legiuitorul nu era constrîns de o dispoziție constituțională similară celei înscrise în texul actual al art. 130 alin. (1). Legiuitorul constituant a înțeles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societății, din moment ce a așezat dispozițiile referitoare la
DECIZIE Nr. 1*) din 4 ianuarie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111679_a_113008]
-
fi trebuit redactat prin raportare la Constituția din 1991 și nu prin asimilarea unor reglementări anterioare, edificate în momente în care legiuitorul nu era constrîns de o dispoziție constituțională similară celei înscrise în texul actual al art. 130 alin. (1). Legiuitorul constituant a înțeles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societății, din moment ce a așezat dispozițiile referitoare la Ministerul Public în capitolul referitor la "Autoritatea judecătorească" și nici o lege organică sau ordinară nu poate să deroge de la
DECIZIE Nr. 1*) din 4 ianuarie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111679_a_113008]
-
proces, deoarece toate organele și persoanele care participă la procesul civil - instanță, părți, organ de executare, procuror, avocați, martori, experți, interpreți etc. - sunt desemnate în doctrina prin noțiunea de participanți, dar desigur rolul și poziția lor sunt diferite. Faptul că legiuitorul a așezat art. 45 sub titlul referitor la părți este în concordanță cu poziția pe care legea o menționează uneori în mod expres. Astfel, art. 309 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede că " Procurorul vorbește cel din urmă
DECIZIE Nr. 1*) din 4 ianuarie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111679_a_113008]
-
Justiție pun concluzii la judecarea recursurilor în interesul legii, a recursurilor în anulare și a tuturor cauzelor penale, iar în celelalte cauze, cănd participa ca parte principala, când legea o prevede, precum și în cazul când consideră necesar". Este evident că legiuitorul, prin așezarea art. 45 sub titlu referitor la părți, a dorit să sublinieze că poziția procurorului este mai apropiată de aceea a părților, deoarece, chiar dacă nu figurează în raportul de drept substanțial dedus judecății, are drepturi și obligații pe plan
DECIZIE Nr. 1*) din 4 ianuarie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111679_a_113008]
-
1) din Constituție stabilește că în activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății. Desigur, se poate discuta dacă noțiunile de parte principala și parte alăturată consacrate în doctrina și, uneori, astfel cum s-a arătat, folosite chiar de legiuitor sunt cele mai potrivite, dar în orice caz nu se poate aprecia că ele ar contraveni Constituției. Pentru motivele arătate mai sus și vazind și dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. A.c) și alin. (2), precum și ale art. 25
DECIZIE Nr. 1*) din 4 ianuarie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111679_a_113008]
-
că, în prezent, participarea procurorului pe baza prevederilor legale ar fi insuficientă, evident legea va putea largi categoria proceselor dintre persoane private, la care procurorul are dreptul și obligația să participe. O asemenea lărgire însă poate fi făcută numai de legiuitor și numai după o temeinică examinare prealabilă a acestor cazuri. Opinia separată de față consideră inadmisibilă decizia dată cu majoritate de voturi că, prin eliminarea art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă că neconstituțională, să ramina la discreția
DECIZIE Nr. 1*) din 4 ianuarie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111679_a_113008]
-
de legea anterioară. Dar, fără retroactivitate, noua lege nu poate desființa modalitatea în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, această modalitate fiind supusă regulii "tempus regit actum". De aceea, chiar dacă naționalizarea nu este constituțională potrivit prevederilor Constituției din 1991, legiuitorul actual neavînd un suport constituțional pentru a adopta o asemenea măsură, dreptul subiectiv de proprietate al statului asupra imobilelor naționalizate, întrucît s-a constituit anterior Constituției, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia. Desigur, acest drept
DECIZIA nr. 3 din 2 februarie 1993 excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109044_a_110373]
-
1991 se reglementează prin lege. În același sens, art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede că reparațiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specială. Rezultă din aceste prevederi voința evidență a legiuitorului că repararea daunelor pentru bunurile preluate de stat să se reglementeze prin lege. Deci repararea unor asemenea daune este o problemă rezervată legii și nici un organ de jurisdicție nu poate, fără încălcarea acestor prevederi, să se substituie legiuitorului în soluționarea
DECIZIA nr. 3 din 2 februarie 1993 excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109044_a_110373]
-
evidență a legiuitorului că repararea daunelor pentru bunurile preluate de stat să se reglementeze prin lege. Deci repararea unor asemenea daune este o problemă rezervată legii și nici un organ de jurisdicție nu poate, fără încălcarea acestor prevederi, să se substituie legiuitorului în soluționarea problemei respective. Dacă ar face-o, aceasta ar însemna o încălcare a principiului separației puterilor în stat de către puterea judecătorească, care, în sens larg, cuprinde toate organele de jurisdicție, indiferent de natură lor, în dauna puterii legislative, o
DECIZIA nr. 3 din 2 februarie 1993 excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109044_a_110373]
-
public", iar art. 4 ultimul alineat din aceeași lege se referă la terenurile "afectate unei utilități publice". Prin urmare, natura bunurilor ori destinarea lor unei utilități publice constituie criterii pentru determinarea bunurilor obiect exclusiv al proprietății publice. În felul acesta, legiuitorul are posibilitatea de a extinde ori de a restrînge sfera bunurilor care șunt obiect exclusiv al proprietății publice, fie prin enumerarea bunurilor, fie prin stabilirea destinației lor "unei utilități publice". De asemenea, organul de stat competent să stabilească destinația corectă
DECIZIA nr. 32 din 26 mai 1993. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109172_a_110501]
-
nu există nici temei legal pentru a identifica avutul obștesc cu proprietate publică, inseamna ca dispozițiile legale din Codul penal referitoare la avutul obștesc și atacate în fața Curții sunt neconstituționale și, ca atare, în întregime abrogate și este necesară intervenția legiuitorului. Această cu atat mai mult cu cât prin soluția adoptată prin deciziile atacate, de abrogare parțială a unor dispoziții din Codul penal, se ajunge la extrapolarea represiunii penale stabilite în timpul dictaturii comuniste pentru proprietatea personală sau particulară (în alt înțeles
DECIZIE nr. 38 din 7 iulie 1993. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109193_a_110522]
-
din Constituție și având în vedere și alte criterii ce țin de valoarea socială proteguita și de gradul de periculozitate socială a faptei, Parlamentul se poate opri la alte soluții decât cea reținută în deciziile atacate, Curtea neputând afecta dreptul legiuitorului de a decide cu privire la viitoarea reglementare. Este, altfel spus, o problemă de politică legislativă penală, care excede competența Curții Constituționale. Constatând că dispozițiile legale din Codul penal atacate în fața Curții sunt neconstituționale, deoarece contravin dispozițiilor art. 41 alin. (2) din
DECIZIE nr. 38 din 7 iulie 1993. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109193_a_110522]
-
că "nu există nici un temei legal pentru a identifica avutul obștesc cu proprietatea publică" și că "dispozițiile legale din Codul penal referitoare la avutul obștesc și atacate în fața Curții sunt neconstituționale și, ca atare, în întregime abrogate", fiind "necesară intervenția legiuitorului". O asemenea extindere este însă defavorabilă protecției proprietății publice și, mai mult, ea nu se sprijină pe dispozițiile constituționale, avantaj ce trebuie recunoscut deciziilor date în fond care se motivează în totalitate, clar și solid, pe taxele constituționale. Ca atare
DECIZIE nr. 38 din 7 iulie 1993. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109193_a_110522]
-
Soluția propusă nu se sprijină pe Constituția în vigoare. Atunci cand Constituția, prin art. 123 alin. (1), stabilește că justiția se înfăptuiește în numele legii, are în vedere legea în vigoare, iar o lege este și rămâne în vigoare numai prin voința legiuitorului. Justiția nu se poate înfăptui pe baza unei legi a cărei abrogare expresă s-a realizat printr-un text constituțional și a cărei abrogare a fost constatată oficial de către o autoritate publică. În speță, rolul constituțional al Curții este de
DECIZIE nr. 38 din 7 iulie 1993. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109193_a_110522]
-
admitere că toți ceilalți studenți de la instituția de stat, ar beneficia de drepturile pe care aceștia le au. ... Situațiile deosebite în care se găsesc studenții de la cele două tipuri de instituții de învățământ superior au determinat și soluțiile diferite ale legiuitorului, fără ca prin această să se încalce principiul egalității, care, după cum bine se știe, nu înseamnă uniformitate. Altfel spus, principiul egalității nu se opune că o lege să stabilească reguli diferite în raport de persoane care se găsesc în situații deosebite
DECIZIA nr. 70 din 15 decembrie 1993 cu privire la constituţionalitatea art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109284_a_110613]