16,589 matches
-
personale plus obligația de a plăti 1000 lei cheltuieli de judecată. Bătrânul Vasile Militaru, în vârstă de 74 ani, a primit o condamnare de 32 ani, urmând să iasă din închisoare la vârsta de 106 ani. Securitatea a incendiat toate manuscrisele găsite la domiciliul poetului.
Vasile Militaru () [Corola-website/Science/311809_a_313138]
-
precum Paul din Alep care afirma că „în mijlocul curții e un turn foarte înalt ce servește ca fanal pentru ceasornicul orașului” și în care cânta o „fanfară” orientală pentru plăcerea domnului. Spre mijlocului secolului al XVIII-lea se arată în manuscrisul latin de la Biblioteca Batthyaneum, că în acest turn se aflau închisorile. Pe la mijlocului secolului al XIX-lea, Turnul Chindiei a fost renovat, dar înainte de aceasta desenatorul francez Michel Bouquet a reușit să-l surprindă în anul 1840. Ultimele lucrări importante
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
sa nu avusese loc încă. Turnul a fost ridicat peste pridvorul bisericii-paraclis construită de Mircea cel Bătrân care însă acum nu mai păstrează decât urme ale zidurilor altarului și naosului. Pronaosul se află sub actualele ziduri ale Turnului Chindiei. În manuscrisul latin de la Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia se menționează că: La început, turnul era alcătuit din două etaje, iar accesul se făcea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alăturată. Modificările suferite împiedică stabilirea cu exactitate a
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
1988, o ediție adusă la curent fiind publicată în 2002. Cartea, publicată în engleză în editura Universității Statului New York în 1988, reprezintă o parte din lucrarea de doctorat a lui Idel și se bazează pe analiza a circa două sute de manuscrise. Cartea analizează experiența mistică trăită de Avraham Abulafia, cabalist care fusese mai puțin în atenția cercetătorilor și care se caracteriza prin aspirații profetice, credința că el însuși era proroc și Mesia, și care utiliza niște tehnici, numite de el profetice
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
origine în engleză în anul 1988, a fost ulterior tradusă în ebraică și publicată de Editura Schocken în anul 1993. Ea se ocupă cu subiecte diverse ale cercetării Cabalei, bazându-se în cea mai mare masură pe materiale studiate de pe manuscrise medievale. Idel a căutat să găsească ce se mai poate adăuga din punct de vedere principial la studiile predecesorilor săi, cercetând noțiuni ca uniunea cu divinitatea, tehnici mistice, abordări ale comentariilor Cabalei, și căi ce urmareau să influențeze providența prin intermediul
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
tzadikim). Îngerii sunt o categorie intermediară care mediază între Dumnezeu și om și care permite lui Dumnezeu să pogoare și omului să se înalțe. În anii aceștia Moshe Idel scrie o carte despre Israel Baal Shem Tov și despre scrierile manuscrise ale rabinului Nehemia Ben Shlomo din Erfurt de la începutul veacului al XIII-lea. De asemenea cercetează aspecte ale activității și scrierilor unor autori români ca Mircea Eliade și Mihail Sebastian. Numeroase lucrări publicate în reviste și presa de specialitate, printre
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
de lemn de la Putna ar fi fost construită la Volovăț în perioada domniei lui Dragoș Vodă, pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Există două variante în ceea ce privește anul exact al construcției lăcașului: 1353 (după cum este consemnat de ieromonahul Putnei, Sevastian Georgiescu, în manuscrisul "" Descriere pentru biserica din satul Putna, numită mănăstirea veche a Putnei care acum ca parohialnică eclezerisească"" din 4 iulie 1853); sau 1346 (după cum este indicat de Dimitrie Dan în monografia Putnei din 1905). Primul cronicar care a menționat această tradiție
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
o ședere în Egipt, Solomon Schechter a petrecut o lună în Palestina, unde l-a vizitat pe fratele său geamăn Israel Yaakov Schechter, unul din fondatorii așezării agricole evreiești Zihron Yaakov. Cu acest prilej, el a donat localității câteva din manuscrisele ebraice vechi pe care le adunase din Gheniza din Cairo. În 1881 la invitația prietenului său Claude Montefiore, Solomon Schechter devine îndrumătorul acestuia în studii rabinice la Londra și continuă în Anglia studiile la Universitatea Oxford. La 35 ani începe
Solomon Schechter () [Corola-website/Science/311282_a_312611]
-
2 ani, în 1887, publică prima sa mare realizare: ediția critică a cărții rabinice "Avot derabbi Natan" (Cartea Avot, după rabbi Natan), care până atunci existase doar sub formă de copii neglijente. Schechter a reconstitut-o pornind de la studiul mai multor manuscrise și de la compararea migăloasă cu traducerile cunoscute în greacă și cu citatele din ea prezente în alte texte. Deși la sosirea în Anglia, Schechter nu stăpânea limba engleza, el a învățat-o cu repeziciune și a avansat în scurt timp
Solomon Schechter () [Corola-website/Science/311282_a_312611]
-
literatura talmudică. În 1892 a devenit docent (conferențiar) în literatură rabinică. Până astăzi, asociația studenților evrei de la Cambridge organizează conferințe anuale în memoria lui Schechter, care-i poartă numele. În această perioadă călătorește în Italia pentru a examina colecțiile de manuscrise ebraice aflate în marile biblioteci din această țară. Rodul acestor cercetări vor fi "Agadat Shir Hashirim" și alte lucrări pe care le publică în 'Jewish Quaterly Review'. Solomon Schechter și-a câștigat renumele în lumea academică prin revelarea documentelor aflate
Solomon Schechter () [Corola-website/Science/311282_a_312611]
-
Ezra din cartierul Al Fostat din capitala egipteană. Această descoperire a produs o adevărată revoluție în amploarea cunoștințelor și a izvoarelor despre iudaismul din Evul Mediu, dar și din epoci anterioare. În anul 1890 Schechter a trimis o colecție de manuscrise încă împachetate și nesortate Bibliotecii Bodleyene de la Universitatea Oxford. La 13 mai 1896 două surori scoțiene, Agnes Lewis și Margareth Gibson, întoarse dintr-o călătorie în Palestina, i-au arătat câteva pagini a căror sursă era cu siguranță Gheniza Sinagogii
Solomon Schechter () [Corola-website/Science/311282_a_312611]
-
în condiții de lucru vitrege (trebuia să se strecoare printr-o crăpătură în perete într-o încăpere lipsită de ferestre și uși, respirând cu greu aerul închis și abundând de praf) să recupereze și să sorteze cincizeci de mii de manuscrise și documente pe care le-a trimis în Anglia și, cu consimțământul conducătorilor comunității evreiești din Cairo, el și Charles Taylor le-au donat Universității Cambridge. Această colecție de "Ebraica" depășea de trei ori orice colecție similară din lume. Schechter
Solomon Schechter () [Corola-website/Science/311282_a_312611]
-
lume. Schechter s-a ocupat timp de 6 ani cu scrierea și publicarea unora din aceste texte. Solomon Schechter a descoperit și publicat, de pildă, pentru prima dată vestitul Document din Damasc care a fost găsit mai târziu și printre Manuscrisele de la Marea Moartă. Altă descoperire care a produs senzație a fost așa-numita "Scrisoare Schechter" sau "Documentul Cambridge" - conținând părți dintr-o scrisoare a unui hazar din Constantinopol către un conducător evreu, poate Hisday Ibn Shaprut, și în care relatează
Solomon Schechter () [Corola-website/Science/311282_a_312611]
-
plus aceea de Bibliotecă). Printre obiectele cu valoare istorică și artistică de care dispune mănăstirea, menționăm o cruce cu postament în filigran, provenită de la ierodiaconul Nectarie Mironescu (1910), aproximativ 1.500 cărți de cult datând din anul 1856, precum și câteva manuscrise ale marelui copist ieromonah Onufrie Bratu. Atelierul de pictură a fost înființat în anul 2003 de către protosinghelul Ioachim Ceaușu, starețul mănăstirii, care a încercat inițial să ajute un grup de tineri, să pătrundă în tainele iconografiei, obținând rezultate foarte bune
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
pe an până la Iași, iar ce va fi acolo secară și grână și pâine, iar ei să aibă a le vinde acolo și banii să trimită la egumen, ca să aibă a trimite la sfânta marea biserică din Ierusalim". În prezent, manuscrisul original se află în inventarul Complexului Muzeal Bucovina din municipiul Suceava. Aceste danii sunt confirmate de cronicarul Miron Costin în letopisețul său: În iulie 1629, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a trebuit să plece din țară, fugind în Polonia, astfel că lucrările
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
și un mare număr de creații artistice care îmbogățesc și conferă originalitate patrimoniului nostru cultural național. Printre cele 20.000 de volume aflate aici se găsesc aproximativ 700 de cărți vechi românești, slavonești și grecești, cărora li se adaugă 91 manuscrise din diferite epoci și în diferite limbi. Dintre odoare e suficient să amintim icoana Deisis din secolul al XVI-lea, o adevărată capodoperă a școlii medievale românești de pictură pe lemn, Felonul Sfântului Ion Gură de Aur, atribuit stilistic broderiei
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
Dorin Speranția - Arta de a te dărui celorlalți”, inaugurată la 26 aprilie 2007, deschisă în holul Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” din Onești prezintă o parte din donația testamentară evaluată la peste 4.000 de cărți, albume, de artă, fotografii, diaporame, manuscrise, documente de familie, diplome și distincții.
Dorin Speranția () [Corola-website/Science/311406_a_312735]
-
luptă în Piața Palatului. A fost acuzat de presă că a distrus Biblioteca Centrală Universitară din București, trăgându-se proiectile în direcția sa în schimbul de focuri cu așa-zișii teroriști, fiind arse complet peste 500.000 de cărti rare și manuscrise unicat. Generalul a refuzat să spună explicit care a fost rolul său în Revoluție, declarând numai: ""Eu am ieșit unde am primit ordin. Întrebați-l pe generalul Voinea, că el cerceteaza. Dacă distrugeam biblioteca cu tancurile, credeți că mai eram
Mircea Teodor Mureșan () [Corola-website/Science/311412_a_312741]
-
cădea în mâinile Armatei Roșii se refugiază în Germania. Neadaptându-se acolo, rămânând mereu bârsan și sas, Werner Horvath devine un peregrin al cărui scop în viață este opera lui Friedrich Mieß. Astfel, începând din anul 1956 a adunat toate manuscrisele și materialele publicate de către unchiul său și a recuperat o mulțime de lucrări de pictură ale acestuia. A întreprins o amplă activitate de documentară, făcând peste douăzeci de călătorii în Transilvania, în Sibiu, Brașov, Bod, Codlea și Prejmer, dar și
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
un cult la altul datorită calendarului adoptat de o Biserică sau alta (calendarul gregorian sau calendarul iulian) Conform lui Juan Garcés, curator la British Library, care a studiat Codex Sinaiticus, anumite paragrafe din învierea lui Iisus nu erau incluse în manuscrisele originale ale Bibliei. Garcés se referă la consensul științific în studiul Bibliei (textologia), afirmând că textele Bibliei s-au modificat de multe ori de când au fost scrise. Anume, în Codex Sinaiticus lipsesc versetele , prin urmare Evanghelia după Marcu nu conține
Învierea Domnului () [Corola-website/Science/312329_a_313658]
-
toate sunetele clopotului” sau “Lupta și toate sunetele ei”, au fost publicate în volumul "Poezii" din 1881, înainte de întemeierea școlii lui René Ghil la Paris. După exemplul lui Mallarmé, Macedonski acorda o importanță specială aspectului grafic al scrierilor sale: în manuscrisul romanului său "Thalassa" a încercat să sugereze sentimentele nu numai printr-o anumită așezare a cuvintelor în pagină ci și prin întrebuințarea unor cerneluri de culoare diferită, textul înfățișându-se, în felul acesta, policrom, ca într-un amuzant joc de
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
ca notar, copist și vânzător profesionist de cărți.Mulți dintre contemporanii lui Flamel nu puteau să scrie sau să citească și când aveau nevoie de înregistrarea unei tranzacții importante, se duceau la un scrib profesionist. Flamel a copiat cărți și manuscrise (tiparul avea să fie inventat abia peste o sută de ani) și avea un profit adițional dând lecții de scris celor bogați, învățându-i, printre multe altele, cum să se semneze. Primul său magazin se afla într-o mică prăvălie
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
bin ’Isḥăq intra la scoala medicală a maestrului Yūḥannă bin Măsawayh (777 - 857). Aici învăța grecește și începe să traducă texte medicale din această limbă în arabă, fiind trimis de către cei trei fii ai învățatului Mūsă ibn Šăkir să caute manuscrise grecești în diverse zone elenofone. Ulterior, Ḥunayn intra în serviciul lui Ğibrīl Baḫtīšū‘, medicul califului al-Ma'mūn. Astfel, califul îl remarcă iar în 830 îl numește la conducerea "Casei înțelepciunii (Bayt al-Ḥikma)", acordându-i misiunea de a efectua astfel
Hunayn ibn Ishaq () [Corola-website/Science/312448_a_313777]
-
nopți" (1704-1717) a fost tradusă în franceză de Antoine Galland dintr-o versiune în arabă și alte surse. Această carte de 12 volume conține "O mie și una nopți, povești arabe traduse în franceză", incluzând povestiri ce nu erau în manuscrisul arab original. "Lampa lui Aladin" și "Ali Baba și cei 40 de hoți" au apărut în prima versiune tradusă a lui Galland și nu se regăsesc în manuscrisul original. El a scris că le-ar fi auzit de la un povestitor
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
nopți, povești arabe traduse în franceză", incluzând povestiri ce nu erau în manuscrisul arab original. "Lampa lui Aladin" și "Ali Baba și cei 40 de hoți" au apărut în prima versiune tradusă a lui Galland și nu se regăsesc în manuscrisul original. El a scris că le-ar fi auzit de la un povestitor sirian creștin din Alep, un literat maronit numit "Hanna Diab." Versiunea lui Galland era foarte populară de-a lungul Europei, iar versiunile mai târzii ale celor "O mie
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]