16,540 matches
-
rău. Nu vrea decât să lovească mortal. Când a tras ultimul glonț, a știut deja că va recurge la topor ca să‑și desăvârșească opera. Nici unul nu vorbește și nu țipă. Mama e întinsă pe burtă și în felul acesta e omorâtă în lovituri. Moare. Rainer n‑o clintește nici măcar cu un milimetru, nici înainte, nici după. Cum a căzut, așa a rămas. După ce mama a murit, Rainer se duce dincolo, la soră‑sa, pe care a împușcat‑o adineauri în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La ce mă gândeam și eu! După Întâmplarea aceea! Dar nu puteam mai mult, mă străduiam, nu-mi ieșea. Ar fi trebuit, eram a doua zi după ce ratasem. Ratasem totul! Probabil că-l omorâsem pe Celebrul animal, Îmi murise un prieten. Am să vă povestesc despre ziua În care am ratat. O frază de Început de roman. Am să vă povestesc. Dar ceva mai Încolo. Deocamdată, trebuie să găsesc un bar. Repede, mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
flatat fiindcă voiau să mă bage Într-o acțiune culturală. Ah! suspina suflețelul meu snob și ars de dorul literelor. Of! zicea același suflețel, meschin și Îndurerat de neputințe. Dar ei nu-mi cunoșteau secretul: pe mine, tocmai literatura mă omorâse. Impotența mea avea baze literare, eram sigur de asta. Mă pusese dracu’ să scriu. La Început scrisori de dragoste, mai apoi, de-a dreptul poeme de amor. Nu știu cine, eu sau ea, și-a dat primul seama că scriam Îngrozitor. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rulată În ziar. Iar vărul din Năsăud povestea. Din Decameron, din Rebreanu - scena violului, din Patul lui Procust, În fine, mizeriile adolescenței, de-abia după - marea literatură. La care Leac n-a avut acces vreme de doi ani. Pedepsit fiindcă omorâse un berbec, mândria familiei. Dăduse un bolovan la vale, să-l vadă cum se rostogolește. Ca În Creangă, deși ai crede că astfel de curiozități n-au decât băieții de la oraș. Bolovanul s-a rostogolit Într-adevăr foarte frumos, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lui pelerinaje. Pe fundal, vocea Andreei citind pițigăiat specificațiile tehnice ale unei pompe de ulei. Pe Leac cu chipul În blur recitând din creația proprie. Pe Florin, beat mangă și filmat În racourci, spunând de zece ori același lucru: Mă omoară maică-mea! Pe Sorin, plângând de emoție, nici nu mai știu din ce cauză. Pe Cătă, țipând la Cristina, soția lui, vreme de un minut Întreg, la final coming soon: JOACA PREFERATĂ - prima ecranizare românească a unui roman de Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
oferindu-ne textele masselor, ușor anticlericali, simpatizând cu emigrația proletară română, cu căpșunarii din Spania, cu fierar-betoniștii din Israel, cu cei care-i ștergeau la fund pe octogenarii nemți, cu cei care culegeau portocale În Grecia. Cu cei care se omorau cu zile, trăind mizerabil, În dormitoare comune pe plantații, Închiriind câte două-trei familii un apartament, bucuroși că măcar hrana e ieftină, că mănâncă ulei de măsline și caracatiță. * Se Întâmpla ca Leac să-l aibă pe taică-su În Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de valurile muzicii lui Manu Chao, a lui Compay Segundo și Jovanotti, călătoream pe coclauri latino și ne lăsam impresionați de suferința indienilor chiappas, a țăranilor columbieni reconvertiți cu mitraliera de la coca la porumb, de martirajul lui Carlo Giuliani, cel omorât de G8. Internaționalismul ăsta ar da de presupus că ne durea fix În cur de problemele ălora. Fără Îndoială, cine ne-ar fi acuzat de asta, dacă am fi avut și nerușinarea să ieșim În public cu asemenea griji, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
piața. Cam așa treceau zilele În Republică: ne Întorseserăm la literatură, Vasile nu se mai oprea din scris, Cătălin Începuse și el un roman, se amuza, dorind să scrie povestea unui criminal În serie a cărui regulă era să-i omoare pe cei care tocmai scăpaseră cu viață dintr-un tragic accident. Înainta greu cu scrisul, deși Cătă nu avusese parte de sincopa politică În care intraseră, În octombrie 2004, o parte din membrii C.a. E vorba de o acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dacă lucrurile mergeau strună, trebuia Încercată o răpire În toată regula, cu citirea rechizitoriului din dosarul pregătit de Andreea, cu mărturisirea crimelor, așa cum Îi povestisem eu că făcuseră Brigăzile Roșii cu Aldo Moro. Andreea n-avea de gând să-l omoare pe Pârvu, voia să facă un film autentic, să-l sperie apoi cu șantajul. El n-ar fi putut să depună plângere, fiindcă noi puteam scoate oricând pe piață producția C&a cu senatorul trăgând pe nas. Așa ceva plănuise Andreea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dânsul. Da, pentru două zile ar fi posibil. Bineînțeles, dacă e nevoie, răspunde A.P. Un început de dialog ? ! Fără urmări. Nici o vorbă în plus, nici un gest de prisos. „Ce-mi reproșează ? Vreun fleac, din miile care ne deviază și ne omoară orele, gândurile. Să-l provoc la adevăratul dialog, cu adevărate consecințe, ca între adolescenți care nu mai suportă târgul meschin al zilelor. Să-l întreb de ce participăm, complici, la dezastru ? Refuză un asemenea dialog, am mai încercat, cândva, pe șantier
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
foc. 53. Atunci o femeie a aruncat o piatră de rîșniță pe capul lui Abimelec și i-a sfărîmat țeasta capului. 54. Îndată, el a chemat pe tînărul care-i purta armele, și i-a zis: "Scoate-ți sabia, și omoară-mă, ca să nu se zică de mine: "L-a omorît o femeie." Tînărul l-a străpuns cu sabia, și a murit. 55. Cînd au văzut bărbații lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă. 56. Astfel a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
rîșniță pe capul lui Abimelec și i-a sfărîmat țeasta capului. 54. Îndată, el a chemat pe tînărul care-i purta armele, și i-a zis: "Scoate-ți sabia, și omoară-mă, ca să nu se zică de mine: "L-a omorît o femeie." Tînărul l-a străpuns cu sabia, și a murit. 55. Cînd au văzut bărbații lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă. 56. Astfel a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
arătat lui Manoah și nevestei lui. Atunci Manoah a înțeles că este Îngerul Domnului, 22. și a zis nevestei sale: Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu." 23. Nevastă-sa i-a răspuns: Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare, n-ar fi primit din mîinile noastre arderea de tot și darul de mîncare, nu ne-ar fi arătat toate acestea, și nu ne-ar fi făcut să auzim acum asemenea lucruri." 24. Femeia a născut un fiu, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
a răspuns: "Le-am făcut așa cum mi-au făcut și ei mie." 12. Ei i-au zis: "Noi ne-am coborît să te legăm, ca să te dăm în mîinile Filistenilor." Samson le-a zis: "Jurați-mi că nu mă veți omorî." 13. Ei i-au răspuns: Nu, vrem numai să te legăm și să te dăm în mîinile lor, dar nu te vom omorî." Și l-au legat cu două funii noi, și l-au scos din stîncă. 14. Cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
legăm, ca să te dăm în mîinile Filistenilor." Samson le-a zis: "Jurați-mi că nu mă veți omorî." 13. Ei i-au răspuns: Nu, vrem numai să te legăm și să te dăm în mîinile lor, dar nu te vom omorî." Și l-au legat cu două funii noi, și l-au scos din stîncă. 14. Cînd a ajuns la Lehi, Filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ea. 2. S-a spus oamenilor din Gaza: "Samson a venit aici." Și l-au înconjurat, și au pîndit toată noaptea la poarta cetății. Au stat liniștiți toată noaptea, și au zis: Cînd se va lumina de ziuă, îl vom omorî." 3. Samson a rămas culcat pînă la miezul nopții. Pe la miezul nopții, s-a sculat, și a apucat porțile cetății cu amîndoi stîlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri, și le-a dus pe vîrful muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
mor împreună cu Filistenii!" S-a plecat cu toată puterea, și casa a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulți decît cei pe care-i omorîse în timpul vieții. 31. Frații lui și toată casa tatălui său s-au coborît, și l-au luat. Cînd s-au suit înapoi, l-au îngropat între Țorea și Eștaol, în mormîntul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
luat cuvîntul, și a zis: "Ajunsesem, împreună cu țiitoarea mea, la Ghibea lui Beniamin, ca să rămînem peste noapte acolo. 5. Locuitorii din Ghibea s-au sculat împotriva mea, și au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gînd să mă omoare, au siluit pe țiitoarea mea, pînă cînd a murit. 6. Mi-am luat țiitoarea, și am tăiat-o în bucăți, pe care le-am trimis în tot ținutul moștenirii lui Israel, căci au săvîrșit o nelegiuire și o mișelie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
singur om. 12. Semințiile lui Israel au trimis niște oameni în toate familiile lui Beniamin, ca să-i spună: Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care s-a făcut între voi? 13. Scoateți afară acum pe oamenii aceia stricați din Ghibea, ca să-i omorîm și să curățim răul din mijlocul lui Israel." Dar Beniamiții n-au vrut să asculte glasul fraților lor, copiii lui Israel. 14. Beniamiții au ieșit din cetățile lor, și s-au strîns la Ghibea, ca să lupte împotriva copiilor lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ascuțișul săbiei. 38. După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbații lui Israel, cei de la pîndă aveau să facă să se înalțe din cetate un fum gros. 39. Atunci bărbații lui Israel s-au întors în luptă. Beniamiții le omorîseră aproape treizeci de oameni, și ziceau: "Negreșit, iată-i bătuți înaintea noastră ca în cea dintîi luptă!" 40. Dar un fum gros începea să se înalțe atunci din cetate. Beniamiții s-au uitat înapoi; și iată că flăcările se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
M-am uitat În vale, să văd dacă luaseră urma vreunui vânat. Dar Moru: - Nu sunt pe urma vânatului. Sau, hai să spun că vânatul sunt eu. Însă Krog e brațul meu. Toiagul lui Moru. - Ce-ar fi să-i omorâm? am Întrebat. Sunt puțini. Tu nici nu trebuie să te miști de aici, las’ pe mine. - Krog. Ești prost. Stai jos și ascultă. N-o să pricepi decât la sfârșit, dar ai Încredere În Moru și ascultă! Cine ți-a salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne alina durerile și care meșteșugea vorbe noi. N-o să spun ce am Înțeles atunci, pentru că pricepi și singur, fără să fie nevoie de cuvintele mele care, s-ar putea să mă vorbească ele pe mine. - Nu vrei măcar să-i omor pe proștii ăia? - l-am mai Întrebat pe Vindecător când i-am văzut pe oamenii de pe culme cum o luaseră la fugă spre noi. - Ba da. Numai că după ei vor veni alții și alții. Mai ales după ce o să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca oricând - și știam cuvântul ăsta pentru că strămoșii lui Moru ni-l lăsaseră Încă de la Început, ca o mormăială dulce ce nu putea să amintească decât de volbura liniștită a vorbelor din minte. Mă gândeam la oamenii de pe culme. Îi omorâsem ușor, zdruf-zdruf-zdruf, așa cum ucisesem mereu, numai și numai ca să scap de griji, deși Vindecătorul Îmi zisese că de data asta grijile nu aveau să dispară la fel de iute. - E o luptă Între Moru și oamenii ăștia. Ei doresc cuvintele doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
soiul de lucruri din astea. Așa că, după ce o să Înceapă să vorbească Între ei, toți oamenii o să se facă un fel de Vindecători. Tocmai asta nu doresc cei porniți pe urmele tale. Știi să ucizi, nu? I-am spus cum Îi omorâsem sus pe munte pe primii vânători care se luaseră după Moru și după mine. - Ăia erau doar pândarii! Cei ce stăteau cu ochii pe tine și pe Moru al meu. Știau că o să vină ziua plecării tale. - Moru i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la semnele de vreme rea sau bună, știa tot ce făcuse neamul lui de când era neam, știa să Îndrepte oasele frânte la vânătoare, știa să facă praf de piatră albă pentru cufureală și știa că frăția de sânge prin țânțari omorâse o grămadă de oameni. Dar, cel mai bine și mai bine știa să stea. - Să stai? - Îhî. Să mă uit. Asta știu cel mai bine. Să văd. Asta făceam cel mai mult pe pământul nostru. - Și ceilalți ce ziceau când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]