16,853 matches
-
și regiunii Kiev, foste teritorii ale Marelui Ducat, care au fost transferate coroanei poloneze. În cadrul Uniunii, sistemele juridiciare ale Regatului Poloniei și ale Marelui Ducat al Lituaniei ar fi trebuit sa fie unificate, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Redactorii Unirii de la Lublin s-au așteptat ca Lituania și Polonia să se unească ceva mai strâns decât s-a întâmplat în realitate. În 1566 Statutul Lituaniei nu încetase să funcționeze, iar unele dintre dispozițiile sale difereau substanțial din actele Unirii
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
apropiere de Bălți (RSS Moldovenească, URSS), într-o familie de învățători, mama sa fiind Nadejda Tuchilatu. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, din Chișinău, facultatea de filologie. A fost colaborator la Muzeul de literatură D. Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista "Literatura și Arta" (1985-1988) din RSSM, redactor șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova - "Glasul națiunii" (1988-2003). s-a aflat printre fruntașii "Mișcării de emancipare națională din Basarabia" în anii 1988-1991. A fost Deputat în Sovietul
Leonida Lari () [Corola-website/Science/302154_a_303483]
-
de învățători, mama sa fiind Nadejda Tuchilatu. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, din Chișinău, facultatea de filologie. A fost colaborator la Muzeul de literatură D. Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista "Literatura și Arta" (1985-1988) din RSSM, redactor șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova - "Glasul națiunii" (1988-2003). s-a aflat printre fruntașii "Mișcării de emancipare națională din Basarabia" în anii 1988-1991. A fost Deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) și membru al Biroului Permanent
Leonida Lari () [Corola-website/Science/302154_a_303483]
-
inclusiv sitcom-uri animate, filme de comedie, dramă și emisiuni-spectacol, precum și în filme și jocuri video. Ea, sau un personaj bazat pe ea, figurează vizibil (în lumini pozitive și negative) în opere literare și romane SF ale unor importanți autori Americani. , redactor-șef la ', a remarcat că „Imortalitatea lui Rând este una supusă torturii, în care e la fel de probabil să fie o poată unei glume, sau protagonista ei...” și că „ironizările lui Rând ca personaj rece și inuman circulă prin cultura populară
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
puternică opoziție a lui și a altor colaboratori de la revista "". Această a publicat în deceniile anilor 1950 și 1960 numeroase critici ale lui , și . Cu toate acestea, influența ei în rândul conservatorilor i-a obligat pe Buckley și pe alți redactori de la "Național Review" să reevalueze felul cum pot fi integrate noțiunile tradiționale de virtute și creștinism cu susținerea capitalismului. Figurile politice care o citează Rând drept influență sunt, de obicei, conservatorii (de multe ori membri ai Partidului Republican american), desi
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
reuniunea de la Helsinki (1972-1973), etapa de la Geneva (1975), Helsinki (1975) și Viena (1989). Dumitru Tinu a urmat cursurile Centrului de formare și perfecționare a jurnaliștilor din Paris. A fost unul din fondatorii ziarului Adevărul, iar din ianuarie 1991 a fost redactor-șef, apoi director al cotidianului până la moartea sa, în ianuarie 2003. Dumitru Tinu a realizat, împreună cu ziaristul Cornel Nistorescu, emisiunea ,În fața presei”, pe postul de televiziune Prima TV. În 1998 Dumitru Tinu a fost ales în funcția de președinte al
Dumitru Tinu () [Corola-website/Science/302183_a_303512]
-
un copăcel. Tinu ar fi încercat să iasă, dar a făcut comoție cerebrală și a fost călcat de propria mașină. Raportul medico-legal a arătat că Tinu s-a lovit de interiorul autoturismului. La câteva zile, Cristian Tudor Popescu, pe atunci redactor-șef al ziarului Adevărul, a declarat, la BBC, că în borseta lui Tinu s-ar fi găsit un bon de casă, din care rezultă că acesta ar fi alimentat mașina la ora 7.20, la Băneasa. Dumitru Tinu a murit
Dumitru Tinu () [Corola-website/Science/302183_a_303512]
-
Acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat) (1972-1975), a fost ținut în arest preventiv timp de 8 luni pentru "propagandă împotriva orânduirii socialiste" (1975-1976). După încheierea studiilor, a funcționat ca profesor de germană și română în localitatea Tomnatic din Banat, apoi (1982-1985) ca redactor la un ziar de limbă germană din Timișoara. În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania. În prezent trăiește la Berlin ca scriitor și publicist liber profesionist. Împreună cu istoricul Johann Böhm și cu cercetătorul Georg Herbstritt editează revista de specialitate
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
unor cooperative de artă aplicată. În 1964, odată cu renunțarea la „dosarele de origine socială”, s-a înscris la secția engleză-română a Institutului de Limbi și Literaturi Străine al Universității din București, absolvind în 1969. Între 1970 și 1985, lucrează ca redactor principal pentru literaturile engleză și americană la revista „Secolul 20”. În 1981, și-a susținut doctoratul în filologie cu teza "Swift and His Romanian Speaking Audiences Before 1944", tratând receptarea timpurie a marelui scriitor englez în cultura română. În 1985
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
scriitor englez în cultura română. În 1985, a fost numit "fellow commoner" la Churchill College (Cambridge, Marea Britanie), pentru ca în 1986, ajuns în Statele Unite ale Americii, să fie angajat la postul de radio Vocea Americii, unde, după puțin timp, a devenit redactor-șef, apoi șeful secției de limba română, în 1990 și 1991, a predat, ca lector asociat, cursuri de literatură comparată la Catholic University of America (Washington). Andrei Brezianu este unul dintre autorii volumului "România. A Case in Dynastic Communism" (New York
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
le absolvă în anul 1974. А fost membru ULCT din anul 1966 și membru PCUS din anii studenției. Fratele său, Ivan Diacov, este jurist și până în noiembrie 2015 a fost procuror al municipiului Chișinău. Până în anul 1977 a lucrat ca redactor și redactor-șef de emisiuni la Televiziunea Moldovei. Activează apoi în organele de conducere ale Organizației Tineretului Comunist (Komsomol) sovietic. În perioada 1977-1979, este secretar la Comitetul de Komsomol a Comitetului de Stat pentru Radio și Televiziune, apoi devine instructor
Dumitru Diacov () [Corola-website/Science/302534_a_303863]
-
în anul 1974. А fost membru ULCT din anul 1966 și membru PCUS din anii studenției. Fratele său, Ivan Diacov, este jurist și până în noiembrie 2015 a fost procuror al municipiului Chișinău. Până în anul 1977 a lucrat ca redactor și redactor-șef de emisiuni la Televiziunea Moldovei. Activează apoi în organele de conducere ale Organizației Tineretului Comunist (Komsomol) sovietic. În perioada 1977-1979, este secretar la Comitetul de Komsomol a Comitetului de Stat pentru Radio și Televiziune, apoi devine instructor pentru ideologie
Dumitru Diacov () [Corola-website/Science/302534_a_303863]
-
RSS Moldovenească, URSS. După absolvirea studiilor medii la școala N1 din Chișinău (actualmente liceul „Gheorghe Asachi”), a urmat cursurile Facultății de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova (1980-1985). După absolvirea facultății, a lucrat în calitate de corespondent la ziarul „Tinerimea Moldovei”, redactor la Televiziunea Națională ("Teleradio-Moldova"). În anul 1988, este ales membru al grupului de inițiativă al Mișcării Democratice din Moldova, iar în 1989 devine unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova. După ce în perioada 1989-1994 a deținut funcția de Președinte executiv
Iurie Roșca () [Corola-website/Science/302526_a_303855]
-
Lucuță 6, Augustin 6, Dragnea 7 (Țevi 6), Custov 6, Țălnar 6, Dudu Georgescu 7, Vrânceanu 6 (Ion Moldovan 6). Au arbitrat: Otto Anderco (Satu Mare) 7, la linie T. Balanovici (Iași) și V. Tătar (Hunedoara). Notele au fost acordate de redactorul Sportul, Ioan Chirilă. Lotul campionilor a fost următorul: Gh. Cristian și A. Speriatu (portari), M. Zamfir, C. Stancu, C. Cârstea, P. Ivan II,S. Moisescu, D. Ionașcu, Ilie Bărbulescu (fundași), Doru Toma II, S. Iovănescu, Gh. Chivescu, M. Iatan (mijlocași
FC Argeș Pitești () [Corola-website/Science/302536_a_303865]
-
bătut. A fost în închisoare. Are o mamă bătrână, văduvă”. După încheierea războiului civil din Spania, Leonte Tismăneanu s-a refugiat împreună cu soția sa în URSS și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat în capitala URSS în calitate de redactor la secția română a postului de radio "Moscova", fiind coleg cu Leonte Răutu, Ana Pauker și Vasile Luca. Vladimir Tismăneanu a evocat la începutul anilor ’90 faptul că părinții săi „au ajuns la Moscova, au început să vadă (...) Maică-mea
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
aceea, până în ’41, când a venit Ana Pauker, Boris Ștefanov. A dispărut și el după aceea, în împrejurări ciudate. I-a preluat pe ai mei și a insistat să lucreze la Radio "Moscova". Mama pe post de crainic, tata ca redactor”. După revenirea în România, în martie 1948, Leonte Tismăneanu a fost numit redactor-șef al Editurii de Stat pentru Literatură Politică (înființată în octombrie 1944 și devenită ulterior Editura Politică). În aceeași perioadă, a devenit șef al catedrei de marxism-leninism
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
el după aceea, în împrejurări ciudate. I-a preluat pe ai mei și a insistat să lucreze la Radio "Moscova". Mama pe post de crainic, tata ca redactor”. După revenirea în România, în martie 1948, Leonte Tismăneanu a fost numit redactor-șef al Editurii de Stat pentru Literatură Politică (înființată în octombrie 1944 și devenită ulterior Editura Politică). În aceeași perioadă, a devenit șef al catedrei de marxism-leninism la Universitatea (pe atunci numită "C.I. Parhon") din București, precum și șef de catedră
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
Leonte Tismăneanu a intrat în conflict cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind anchetat pentru "fracționism" și opinii "antipartinice", și a fost exclus din PMR în mai 1960. A fost reprimit în PMR în anul 1964 și i s-a oferit o funcție de redactor în cadrul Editurii Meridiane. În documentul pe care l-a redactat în vederea reprimirii sale în PMR, Leonte Tismăneanu și-a prezentat următoarele date biografice: - 1939-1941: a urmat cursurile Institutului de limbi străine de la Moscova; - 1941-1948: „redactor și crainic la postul de
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
s-a oferit o funcție de redactor în cadrul Editurii Meridiane. În documentul pe care l-a redactat în vederea reprimirii sale în PMR, Leonte Tismăneanu și-a prezentat următoarele date biografice: - 1939-1941: a urmat cursurile Institutului de limbi străine de la Moscova; - 1941-1948: „redactor și crainic la postul de radio [„Moscova”] - responsabil pentru emisiunea în limba română” - 1948: a revenit în țară, fiind încadrat în aparatul C.C. al P.M.R., la Direcția de Propagandă și Agitație; - 1952: a fost numit director adjunct al Editurii de
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
un efort de a reînființa o instituție internațională pentru consultații și colaborare la nivel teoretic între partidele comuniste. Astfel, a fost fondată la Praga revista, publicată lunar, „Problemele păcii și socialismului” (cunoscută și sub numele de „World Marxist Revue”), primul redactor-șef al acesteia fiind ideologul sovietic Alexei Rumianțev, membru al C.C. al P.C.U.S. Reprezentantul francez era Jean Kanapa, inițial un fanatic doctrinar stalinist, ulterior una dintre principalele voci ale eurocomunismului. "În prima fază, reprezentantul comuniștilor români a fost tatăl meu
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
voci ale eurocomunismului. "În prima fază, reprezentantul comuniștilor români a fost tatăl meu, Leonte Tismăneanu, la vremea aceea șef al Catedrei de socialism științific de la Universitatea din București și director adjunct al Editurii Politice (directorul editurii era Valter Roman. Între redactori au avut loc discuții aprinse cu privire la noul program al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia (1958) și la recentele divergențe chinezo-sovietice. Tatăl meu a fost rechemat de la Praga în septembrie 1958, acuzat de fracționism și exclus din partid în 1960”. În cursul
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
județul Vâlcea) este un scriitor român de science-fiction. În 1978 a absolvit Facultatea de Matematică, specializarea Informatică a Universității Transilvania din Brașov. A fost programator timp de 25 de ani, apoi s-a dedicat în întregime scrisului. În prezent este redactor la Editura Art și coordonator al colecțiilor de SF&F ale editurii Paladin. Este redactor-șef al revistei Argos. Din 2010 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat cu poezie în 1974 în revista Flacăra. A publicat poezie
Michael Haulică () [Corola-website/Science/302615_a_303944]
-
specializarea Informatică a Universității Transilvania din Brașov. A fost programator timp de 25 de ani, apoi s-a dedicat în întregime scrisului. În prezent este redactor la Editura Art și coordonator al colecțiilor de SF&F ale editurii Paladin. Este redactor-șef al revistei Argos. Din 2010 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat cu poezie în 1974 în revista Flacăra. A publicat poezie, proză, articole. Are proză și articole publicate în limbile engleză, maghiară, croată, daneză, bulgară, franceză
Michael Haulică () [Corola-website/Science/302615_a_303944]
-
după scurt timp. Ștefan a primit de la Matei două feude în Transilvania, Cetatea Ciceului și Cetatea de Baltă, unde și-a numit proprii pârcălabi. În 1483 s-a negociat o pace între sultan și Matia Corvin, în care, din neatenția redactorului maghiar, cancelarul, a fost uitată o clauză care să protejeze Moldova. Încheierea păcii între turci și unguri l-a readus pe Ștefan la obediența față de polonezi. Spera să poată rezista presiunilor otomanilor, care doreau cele două cetăți de la Marea Neagră. În
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
Drept a Universității din București și Colegiul Juridic Franco-Român de Studii Europene (filială a Universității Sorbona din Paris), obținând diplomă de licență în Drept European (MAITRISE EN DROIT, Mention DROIT EUROPEEN) de la Universitatea Sorbona. Între anii 2000-2001 a activat ca redactor al emisiunii „Surprize surprize” de pe TVR 1. În 2002-2003 a fost redactor-șef al aceleiași emisiuni. Între 2003-2005 a fost coordonator de proiecte la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova. Din mai 2005 Dorin Chirtoacă este vicepreședinte al Partidului
Dorin Chirtoacă () [Corola-website/Science/302631_a_303960]