16,850 matches
-
Eminescu. Dintre articolele critice sunt de reținut O datorie de onoare față de memoria lui Dragoș Protopopescu (1951), Un studiu politic al principelui Nicolae (1953) de D. Găzdaru, Petre Carp - un simbol pentru zilele noastre de Virgil Deltă, Literatura în R.P.R. Tinerețe fără bătrânețe, semnat Observator, Pe ultima treaptă de N. I. Herescu ș.a. Volumul din 1955-1956 are înscrise pe copertă numele colaboratorilor: D. N. Ciotori, D. Găzdaru, N. I. Herescu, Stan Ionescu, J. N. Manzatti, D. St. Marin, M. Nicolau, N. Șeitan, Emil
CUGET ROMANESC (PENSAMIENTO RUMANO). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286554_a_287883]
-
prin comparație cu Germania și URSS, că, în România, unde vocația activă a elitelor are încă mult de înfăptuit, e prematur a invoca o atare condiție-limită, lăsându-ne „copleșiți de complicații străine”; în Reabilitarea spiritualității (6-7/1935), Mircea Eliade elogiază tinerețea de spirit a profesorului C. Rădulescu-Motru - al cărui articol cu același titlu din „Revista Fundațiilor Regale” îl comentează, pentru că, tratând tema, se dovedește sensibil la tropismele actualității; Eliade observă că întoarcerea noilor generații către spiritualitate e o reacție la dominația
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
prezentat o copie după dosarul întocmit pentru Gestapo. Această întâmplare arată că pe lângă percepția strict științifică a operei sale, profesorul a fost confruntat și cu alte modalități de percepție, de tip politic, ce au influențat percepția științifică. În perioada de tinerețe și de început de maturitate a profesorului Stahl, sociologia din România era dominată de figura impunătoare a șefului Școlii sociologice de la București - Dimitrie Gusti. Profesorul Stahl avea un statut special în cadrul Școlii; poziția sa socială îi permitea o mare independență
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
constituționale, procesele intrapsihice, respectiv evenimentele și raporturile sociale. În același context, structurarea personalității psihopatice este considerată ca tributară dominanței principiului plăcerii (după Friedlander, 1945Ă sau principiului puterii, al succesului, al omnipotenței (conform lui Eissler, 1949Ă. Acestea favorizează developarea, la vârsta tinereții, a neîncrederii și egosimului, a superficialității și invidiei, a tendinței de a trăi emoții intense și de a obține câștiguri facile (Fromm, 1942; Horney, 1939Ă. Psihologia eului va continua să influențeze descrierea și sistematizarea tulburărilor personalității, îndeosebi pe terenul conduitelor
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
5.2. Tulburările de personalitate de cluster A Primul cluster - clusterul A - al clasificării categoriale include personalitățile patologice cu trăsături de serie psihotică. 5.2.1. Tulburarea paranoică de personalitate Aceasta are ca dominante structurale orgoliul și interpretativitatea manifeste din tinerețe, alături de abilitățile relaționale selective. Suspiciunea și lipsa de încredere în cei din jur sunt întreținute de o stimă de sine exagerată, care cultivă raporturi interpersonale sărace și mereu problematizante. Stima de sine exacerbată inhibă simțul autocritic și poate alimenta uneori
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mecanismelor de securizare. Tulburarea de personalitate paranoică se poate structura în familiile schizofrenilor și e mai frecventă la sexul masculin. 5.2.2. Tulburarea de personalitate schizoidă Este dominată de indiferentism afectiv și detașare în raporturile interpersonale, atribute manifeste din tinerețe. Sunt evidente capacitățile reduse de rezonanță emoțională și rigiditatea în exprimarea unor stări afective sărace și greu de diferențiat unele față de altele. Ca urmare, răspunsurile afective la acțiunile și expresiile celor din jur sunt sărace, inconstante sau tardive. Există astfel
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lipsă de mijloace editoriale. D. publică fragmente din acesta în revistele „Tribuna”, „Orizont”, „Steaua”, până în 1973, când cartea apare sub titlul Poezii. Versurile aparțin unui elegiac solitar; plaiurile natale, maramureșene, unde scriitorul și-a petrecut copilăria și primii ani ai tinereții, sunt o temă predilectă. Caracteristic poeziei lui este sentimentalismul alimentat de nostalgii vagi, de doruri și melancolii. Cântec al toamnei, versurile au o turnură de romanță sau de rugă duioasă și nostalgică, iar elementele figurale, împrumutate din universul cromatic și
DANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
Pagini de atente și sensibile referiri la arta actorului asigură lucrării, pe lângă o informație notabilă, calități specifice operelor literare propriu-zise. De la o zi la alta (I, 1979) este o scriere cu caracter memorialistic, în care evocarea anilor copilăriei și ai tinereții se alătură meditației asupra vieții în general, asupra profesiunii de gazetar și de critic teatral în mod deosebit; o mărturie asupra omului C., făcută „în ceasul când ce va fi prezintă mai puțin interes decât ce a fost”. Amintirea faptului
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
Traduceri: M. Raval, Istoria Parisului, București, 1942; Sofocle, Electra, București, 1971, Antigona. Electra, pref. Nicolae Balotă, București, 1974; Ioanna Tsatsos, Jurnal de ocupație, București, 1980; E. Averoff-Tossitza, Când zeii ne binecuvântau, pref. Romul Munteanu, București, 1981. Repere bibliografice: Constantin Coroiu, Tinerețea lui Gutenberg, București, 1982, 100-106; Piru, Critici, 194-197; Simion, Scriitori, IV, 26-29; Lovinescu, Unde scurte, I, 441-443; Z. Ornea, Memoriile lui N. Carandino, RL, 1992, 20; Dicț. scriit. rom., I, 482-483; Săndulescu, Memorialiști, 221-233. C.P.
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
migrațiunilor/ te îmbrățișez țărm al zăpezilor.” Cu volumul din 1936, Scrisori către plante (Premiul Societății Scriitorilor Români), poetul își declară „întoarcerea la baladă” și recunoaște influența poeziei lui Esenin. Alte cărți de versuri sunt marcate de aceeași osteneală în plină tinerețe, de nostalgia celui care a plecat din sat și a cărui reîntoarcere, chiar în planul comunicării, este imposibilă: „Am rămas departe, Oltenie, și strein,/ Cântecele mele până la tine nu vin”. Nostalgia este explicită, iar sentimentul copleșitor: singurătate, zădărnicie, izolare, bătrânețe
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
Paula Ottilia Elisa de Neuwied, viitoarea regină și poetă, învață în familie limbile engleză, franceză, italiană, latină, studiază matematica, fizica și gramatica, ia lecții de pictură și de muzică. La Berlin, urmează cursurile de Belle Arte. În copilărie și în tinerețe, face numeroase călătorii: Berlin (1847, 1861), Bonn (1851), Paris (1854), în Elveția (1858), Italia (1859), Polonia, Suedia, Rusia (1864). Se căsătorește, în 1869, cu domnitorul, apoi regele României Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, devenind, din 1881, regină a României. Se remarcă
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
poeți ca M. Eminescu, G. Coșbuc, St. O. Iosif, la fel ca și proza, teatrul, cugetările ei, este vădit influențată de romantismul german. Motivele românești, folclorice i-au stat adesea în atenție, combinate uneori cu mitologia germană. Plecată în anii tinereții din castelul Mon Repos de pe Rin, poeta va resimți adânc această ruptură: „Și-n liniștea asta de templu / Puternic vai, iat-a bătut / Și ceasul plecării, ca moartea / De jalnic, ca moartea de mut. Curgi, Rinule, -n pace, de-a
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
Eu intru, sărmana, -n viața / Cea plină de trude de-acum” (Rămas bun). De asemenea, în Dor de-acasă: „Mai plânge codru-n freamăt lin? / Și șlepuri trec și-acum pe Rin / Din zori până-n amurg?” Lirica sa celebrează natura, tinerețea, vinul, cântecul, fiind expresia unui eu împăcat, senin, seninătate care este răsplata unei lupte, purtată „Cu oștiri întregi de demoni / Cu puteri, vai, și-ale lumii / Și-ale sufletului meu”. Poeta ar fi dorit să fie văzută de contemporani în
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
trăire”, în „contopirea cu preajma mirifică” (Ștefan Aug. Doinaș, pe coperta a patra a volumului Lamura, 1983). Aluviunile livrești, invazia conceptelor și voința de filosofare poematică erau caracteristici prea puțin prezente la debutul autorului cu Sălaș în inimă (1976), când tinerețea se lasa îmbibată de multe dintre elementele „mitologiei” poetice tipice generației ’60. Acolo dominau senzațiile, pofta de concret, poza exponențială a eului îmbătat de virilitate („eu, soarele vostru de serviciu/iarba voastră zilnică/n-am să mor niciodată/vă aștept
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
este și judecata care îl îndeamnă pe eseist să afirme că poemele de maturitate ale lui Bacovia, departe de a evidenția o sleire a puterilor creatoare ale poetului, sunt produsul unei alte tehnici de lucru decât aceea caracteristică versurilor de tinerețe, o tehnică perfect conștientizată și deliberată. Interesant de notat este și faptul că, în opinia unui critic a cărui operă poetică distilează cele mai grele zațuri ale existenței, „Bacovia [...] nu e totuși un poet atât de depresiv, cum pare la
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Academiei RSR). Romanul Cutremurul, la care lucrase mai bine de treizeci de ani, a fost ars în 1949. Memoriile lui C. au rămas în manuscris nepublicat încă. Considerată de C. un accident, fără legătură cu creația sa autentică, placheta de tinerețe, Poeme și proză (1913), anunța dominantele liricii lui: amestecul „neghinei” terestre în „spicul de aur” al idealului și tumultul „inimii” întrecând „armoniile gândirii” (Inimei). Acompaniamentul grav, elegiac, al neliniștilor stârnite de spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce transformă în
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
de moartea din caiși”. Situarea cea mai potrivită pentru C. este în maniera suprarealistă, valorificând propensiunea spre miraculos, fantastic și ludic. „Feeria” și umorul aplicate întâmplărilor cotidiene le salvează de la banalitate. Paul Celan, care a cunoscut-o pe poetă în tinerețea lui bucureșteană, a ales spre traducere un astfel de text: „Ala, bala, alandala,/ o pădure cu rădăcinile-n sus,/ un val cu gura deschisă,/ un nasture înaripat,/ un pitic mâncat de-o alună/ - și-o portocală” (Portocala). Viziunea a evoluat
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Scrierile sale în proză (Atât de grozavă și adio. Confidențe fictive, 1971) sunt rezultatul unor observații ironice, necruțătoare asupra unei lumi caricaturale, cu care se confruntă o sensibilitate de adolescentă hotărâtă să devină genială. Memoria ca zestre (I, 2003), jurnalul tinereții, încearcă să impună imaginea îndrăgostitei care înșală fără să se implice sentimental, dar nu ascunde și nu cruță „naivitatea” politică a autoarei în „obsedantul” deceniu. SCRIERI: La scara 1/1, București, 1947; Sufletul nostru, București, 1949; An viu nouă sute șaptesprezece
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
a autoarei în „obsedantul” deceniu. SCRIERI: La scara 1/1, București, 1947; Sufletul nostru, București, 1949; An viu nouă sute șaptesprezece, București, 1949; Nică fără frică, București, 1950; Ce-a văzut Oana, București, 1952; Horea nu mai este singur, București, 1952; Tinerețe, București, 1953; Florile patriei, București, 1954; Versuri alese, București, 1955; Vârstele anului, București, 1957; Dialogul vântului cu marea, București, 1957; Botgros, cățel fricos, București, 1957; Prințul Miorlau, București, 1957; Chipuri hazlii pentru copii, București, 1958; Aventurile lui Trompișor, București, 1959
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Caiete critice” ș.a. Desfășoară activități culturale legate de evocarea personalității poetului latin Ovidiu, și din anii ’80, de difuzare a valorilor culturale japoneze și de dialogul cultural româno-nipon. Îngrijește volumul postum de versuri de tinerețe Argotice ale lui Nichita Stănescu (1992). Dialog despre eroare și Schițe bucureștene (1975) grupează proze scurte, investigând universul vieții cotidiene contemporane, din diverse medii. Incomunicabilitatea, nostalgia, însingurarea, neliniștile difuze, povara existenței zilnice definesc crâmpeie de biografii comune sau „scene de
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
C. se relevă de pe acum ca un excelent portretist, mai toate figurile celor apropiați lui Eminescu devenind memorabile: Gheorghe Eminovici, Raluca, Henriette, Titu Maiorescu, Ion Creangă. Sigur, în prim-plan se situează portretul poetului însuși, conturat încă din copilărie și tinerețe ca un om al naturii, ca o ființă inocentă și sănătoasă. Poezia și concepțiile lui filosofice sunt puse în relație cu acest fond temperamental. Aplecarea timpurie spre meditație, firea abstrasă, incandescența gândirii, pesimismul fac din el un romantic și un
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
cărei director era gazetarul liberal Panache Niculescu. Partea literară a fost, probabil, îngrijită de Traian Demetrescu, statornic colaborator cu versuri, cronici literare și cronici dramatice. Panache Niculescu, deși cam agramat, pare să fi fost un personaj interesant, prieten bun în tinerețe cu N. Filimon, care îl ținea la curent cu proiectele lui literare și care îi arătase, cu puțin timp înainte de moarte, manuscrisul volumului al doilea din Ciocoii vechi și noi, intitulat Ciocoii noi. Lui N. Filimon i se dedică, de
CLOPOTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286303_a_287632]
-
o analiză teoretică. Controversata lui operă Dincolo de libertate și demnitate (Beyond Freedom and Dignity) a apărut în 1971, urmată în 1974 de cea intitulată Despre comportament (About Behaviorism). S-a stins peste zece ani, asistând la declinul gloriei din anii tinereții. 3.2. Ideile fundamentale ale „skinnerismului”tc "3.2. Ideile fundamentale ale „skinnerismului”" Skinner și-a elaborat opera într-un stil „căutat științific” și adesea obscur; de aceea decriptarea care urmează este rezultatul unei hermeneutici laborioase. Am respectat însă „norma
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
poetica („Năvod aruncă-ți viața și inima să prindă/ Din crișuri de imagini, poeme, pești de aur!”). În cărțile următoare (Curent continuu, 1968, Ținută de seară, 1970, Sonete, 1975) se încearcă o recuperare a formulei poetice definitorii pentru operele de tinerețe, capabilă să pună în funcțiune dinamica formelor fixe, de unde și predilecția pentru sonet și rondel. Însă distanța în timp, schimbarea tonului și a atitudinii auctoriale, de la ironia tinereții față de provocările vieții la tristețea bătrâneții copleșitoare, duc la pierderea inefabilului poetic
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
1975) se încearcă o recuperare a formulei poetice definitorii pentru operele de tinerețe, capabilă să pună în funcțiune dinamica formelor fixe, de unde și predilecția pentru sonet și rondel. Însă distanța în timp, schimbarea tonului și a atitudinii auctoriale, de la ironia tinereții față de provocările vieții la tristețea bătrâneții copleșitoare, duc la pierderea inefabilului poetic, a exuberanței jocului metaforic și, în același timp, la tentația de a simula contemplația. Cu doar câteva zile înaintea morții, după cum își amintește criticul Valeriu Râpeanu în prefața
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]