15,985 matches
-
să cresc,/ Și de durere să mă fac strălucitoare;/ Apoi să mă desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze./ În felul acela copilăresc/ În care/ Se moare/ La frunze.//" (Am obosit) Un răsunet puternic îl are și poezia Hibernare. Verbele la imperativ, în cea mai mare parte, conțin o serie de porunci, legi nescrise cu privire la o atitudine. Atitudinea de hibernare, de somnolență, a celor învinuiți și condamnați pe nedrept, care nu mai au puterea să se ridice. Astfel, apare primul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
atitudine. Atitudinea de hibernare, de somnolență, a celor învinuiți și condamnați pe nedrept, care nu mai au puterea să se ridice. Astfel, apare primul vers sub forma de laitmotiv, care se repeta obsesiv la începutul fiecărei strofe, schimbându-se doar verbele la imperativ: "Nu-i asculta pe frații mei, ei dorm / Nu-i urî pe frații mei, ei dorm / (...) Nu-i judeca pe frații mei, ei dorm/ (...) Nu îi uita pe frații mei, ei dorm". Autocompatimirea reprezintă o formă de urlet
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nouă amprentă a condiției de poet, care, dintotdeauna, a fost în afara societății și contra ei: "Dor aproape stins de lume,/ Dor aproape stins de mine,/ Substantive și pronume/ Ale unei limbi străine// Dintre frazele căruia,/ Moi și vechi, de catifea,/ Verbe fermentând ideea/ Să visez în limba mea.// Singura din limbi pe care/ O murmur în somn și-n gând,/ Răscolită declinare/ Între leagăn și mormânt". (Morfologia). Morfologia vieții de poet este scrisul, iar morfologia Anei Blandiana, mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sub regimul socialist, ponderea așa-numitului de către Ovid Densusianu "element intelectual" sporește. Există versuri "de sursă filosofică precisă sau care trimit la idei ale unor filosofi. O icoană înfățișează "femeia cu pruncul în brațe, / Serioși amândoi și bătrâni, / Uniți prin verbul a naște, / Cel iradiind suferință / Prin toate sensurile vărsate din dicționar, / Stau îmbrățișați, lipsiți de apărare și singuri". Verbul "a naște", așadar, iradiază suferință. A fi înseamnă a suferi. Iată chintesența filosofiei lui Schopenhauer!"146 Natura redevine și ea omniprezentă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care trimit la idei ale unor filosofi. O icoană înfățișează "femeia cu pruncul în brațe, / Serioși amândoi și bătrâni, / Uniți prin verbul a naște, / Cel iradiind suferință / Prin toate sensurile vărsate din dicționar, / Stau îmbrățișați, lipsiți de apărare și singuri". Verbul "a naște", așadar, iradiază suferință. A fi înseamnă a suferi. Iată chintesența filosofiei lui Schopenhauer!"146 Natura redevine și ea omniprezentă, însă, nu ca un cadru feeric romantic, prielnic pentru trăirea erotismului, ci ca un cadru decorativ exterior, a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
insinuează, oriunde apar forme ale schimbului social. Și doar literatura, proliferând semnificantul, s-ar putea opune stagnării, osificării, naturalizării rostirii. Numai ea ar putea trișa limba, scoțând-o în afara puterii"242. Coerența se instituie prin utilizarea prezentului continuu, la puținele verbe existente, care redau, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată direct, total dezarmat. Decrețeii sunt copiii sau adulții din aeastă poezie, care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total dezarmat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
f. = substantiv feminin; s. m. = substantiv masculin; s. n. = substantiv neutru; sb. = sârbă; sec. = secolul; sg. / sing. = singular; sl. = slavă; suf. = sufixul; ș. u. = și următoarele; ș. a. = și altele; tc. / turc. = turcă; tranz. = tranzitiv; ucr. = ucraineană; ung. = ungară; var. = variază; vb. = verb; vol. = volumul. Bibliografie I. Volume de poezie: a) Ana Blandiana: Ana Blandiana, Persoana întâia plural, București, Editura pentru Literatură, 1964. Ana Blandiana, Călcâiul vulnerabil, București, Editura pentru Literatură, 1966. Ana Blandiana, A treia taină, București, Editura Tineretului, 1969. Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adunăm cu precizie și certitudine, în mod sistematic, tot materialul despre practica sacrificială la evrei în epoca antică. Termenul ebraic ce indică generic acțiunea sacrificială provine de la rădăcina rădăcina zbḥ care generează fie un substantiv (zebaḥ), „ofertă”, „sacrificiu”, fie un verb (zăbaḥ) „a sacrifica”, „a celebra un sacrificiu”. Această rădăcină este documentată în aproape toate limbile semitice antice (ugaritică, acadiană, feniciană, aramaică) unde, în afară de sensul tehnic al sacrificiului, în unele cazuri, poate avea și semnificația de a celebra un banchet (exemplul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
la întrebările lui. Un procedeu asemănător se găsește și în mai sus citata tragere la sorți în 1Sam 14,40-42. Un indiciu în favoarea existenței extispiciului, a divinației prin examinarea măruntaielor unui animal jertfit lui Dumnezeu, se poate întrevedea în controversatul verb biqqer în 2Rg 16,15 (cf. și Ps 27,4). Dacă, într-adevăr, acest verb, în conformitate cu Lev 13,36, ar trebui tradus cu „a inspecta”, versetul biblic citat ar trebui înțeles astfel: „Regele Ahaz i-a zis lui Uria, preotul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sorți în 1Sam 14,40-42. Un indiciu în favoarea existenței extispiciului, a divinației prin examinarea măruntaielor unui animal jertfit lui Dumnezeu, se poate întrevedea în controversatul verb biqqer în 2Rg 16,15 (cf. și Ps 27,4). Dacă, într-adevăr, acest verb, în conformitate cu Lev 13,36, ar trebui tradus cu „a inspecta”, versetul biblic citat ar trebui înțeles astfel: „Regele Ahaz i-a zis lui Uria, preotul: «Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineață și ofranda de seară
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ofere pacea”. Această binecuvântare conține diferite semitisme pe care le găsim și în alte formule de binecuvântare biblice și epigrafice (cf. Cohen, 1993); aceste semitisme trebuie amintite cititorului pentru că altfel riscă să nu înțeleagă pe deplin sensul formulei. De exemplu, verbul „a păzi” (în ebr. šămar) este unit frecvent cu verbul „a binecuvânta” (cf. inscripția de la Kuntillet ‘Ajrud n. 9, HAE, vol. I, p. 62: „Yhwh să te binecuvânteze și să te păzească și să rămână cu domnul meu”) și evocă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
găsim și în alte formule de binecuvântare biblice și epigrafice (cf. Cohen, 1993); aceste semitisme trebuie amintite cititorului pentru că altfel riscă să nu înțeleagă pe deplin sensul formulei. De exemplu, verbul „a păzi” (în ebr. šămar) este unit frecvent cu verbul „a binecuvânta” (cf. inscripția de la Kuntillet ‘Ajrud n. 9, HAE, vol. I, p. 62: „Yhwh să te binecuvânteze și să te păzească și să rămână cu domnul meu”) și evocă - realizând-o - forța protectoare împotriva oricărui pericol, forță pe care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pentru a indica lumea de dincolo. Cel mai frecvent este še’ôl, cuvânt cu etimologie incertă și fără paralelisme extrabiblice. El desemna împărăția morților localizată în special în partea de jos a lumii, sub pământ, după cum o arată, fie unele verbe („a coborî”, „a cădea” în še’ôl), fie unele expresii adverbiale („în jos”, „dedesubt”) utilizate în relație cu še’ôl. Še’ôl-ul era închipuit ca locuința definitivă a morților, de unde nimeni nu se mai putea înapoi. Un alt termen, frecvent
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
întrebările... Val: Și mai spuneți că în casa asta numai eu îmi pierd timpul fâcînd filosofie. Alex: Tu nu faci fîlosofie... Tu, cel mult, înveți filosofie... Val: Poate că nu-i chiar prea devreme să afli că învățătura e rădăcina verbului "a face". Alex: A face ce? Val: Chiar și filosofie. Alex: Cum s-ar spune "lumină din lumină", cuvînt din cuvînt, filosofie din filozofie. (ia ceva de pe masă) Irina: Unde-i mama să mă vizioneze? Val: Lasă că te vizionăm
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să fac trei observații de ordin sociologic pentru a demonstra de ce merită să vorbim despre autoficțiune doar ca paradigmă literară specifică postmodernității, dar nu și neapărat postmodernă. Faptul că trăim Într-o lume care, după cum spunea Baudrillard, se impersonalizează pe măsură ce verbul a personaliza se folosește tot mai frecvent, este evident. În al doilea rînd, la fel de ostentativă este individualizarea axiologică echivalentă pentru unii cu crahul axiologic ceea ce face ca fiecare dintre noi să negocieze cu sine pentru a accepta și a-și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vrea să facă. Acest dublaj reflexiv al oricărei manifestări umane are astăzi rolul de a scoate umanul de sub incidența oricărei autorități alta decît propriul liber-arbitru. Unul dintre motivele solide pentru care se scrie astăzi literatură este nevoia de a expune - verbul este folosit În sensul dat de Walter Benjamin pentru caracterizarea “operei de artă În epoca reproductibilității sale tehnice” - cît mai imediat acte spontane, naturale. Singurele acte naturale, adică libere, sînt evident cele individuale, de la manifestări fizice ale unor activități psihice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dieu existe, alors? Oui, puisque je ne cesse de l’insulter”) și de Camus din Străinul. O doză de autoreferențialitate nu poate decît să Înscrie textul În spiritul vremii. Astfel, protagonistul se numește Textor Texel (“Le mot texte vient du verbe latin texere, qui signifie tisser. Comme quoi le texte est d’abord un tissage de mots. Intéressant, n’est-ce pas?”). și, pentru ca acest cititor mai pretențios să nu Închidă cartea cu buza umflată, se livrează citate bine alese altminteri din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oceanele și culmile Înzăpezite de sub ei simple butaforii pe care ei le cristalizaseră odinioară În neabătute ședințe de delir. Pornind de la Epistola către romani a lui Pavel, unde ni se vorbește despre lege și credință, despre „dezactivarea” legii de către credință, verbul grecesc katargein ajunge să figureze În ediția germană a lui Luther sub forma Aufheben și apoi, la Hegel, Aufhebung, adică suprimare și conservare În același timp: temelia etimologică a dialecticii filosofului german. Cum poți pătrunde adevărul acestei mișcări de producere
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Disputa, piesa lui Marivaux care se sprijină pe o situație-cadru, ne putem întreba: tinerii sunt observați sau supravegheați în scopul identificării acelui germene din care încolțește, în dragoste, greșeala? Întrebare rămasă fără răspuns. A veghea - a observa - a supraveghea: Trei verbe ce desemnează acțiuni asemănătoare, dar cu consecințe extrem de diferite. Termenul „supraveghere” a cunoscut în ultima vreme o extindere deosebită. Îl întâlnim folosit cu o frecvență semnificativă pentru integrarea conceptului și a practicilor supravegherii în societățile actuale. Ne referim aici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supravegherii impuse de către o mamă singuratică, tiranică, o femeie ce-și construiește o aparență masculină de împărat roman, potrivită pentru a interzice orice eschivare sau tentativă de autonomie. García Lorca organizează un univers coerent, în care totul se articulează în jurul verbului „a vedea”, a vedea în interior, a vedea în exterior, mereu „a vedea” în ambivalența sa de exercițiu autoritar, pe de o parte, și de tribut plătit supravegherii, pe de altă parte. „În acest infern”, nimeni nu scapă supravegherii, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mod stocastic (pas cu pas), dar depinde, de asemenea, de ceea a fost ales în mod stocastic mai înainte. Acest procedeu este numit "markovian". Dar probabilitatea ca un substantiv să urmeze unui articol este mai mare decît cea a unui verb, care ar urma unui articol. Pe un ansamblu suficient de lung se produce o stabilitate statistică a alegerilor ulterioare (proces ergodic). Astfel informația este măsurată în mod cantitativ, prin gradul de probabilitate care afectează ordinea elementelor unei serii. Se remarcă
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Poetul mânuiește abil cuvintele care poartă în ele esențe metafizice și sunt sensibile deschiderii interpretative: oglinzile nepipăite ale vântului, fecior de brumă, cuvântul altar de tăcere, blestem închis în ambră. Insula Leuky este, ne-o spune însuși poetul, "în imaginea verbului a înflori", insulă a somnului în care poetul se refugiază beat de nostalgia depărtărilor și sufocat de orașul îmbâcsit de fum. Metaforele continuă să fie susținute de sugestii simbolice; astfel, în orașul cu fabrici de conserve și de spirit: "Fântânile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
încadrat într-un decor naiv atingând viziunea. Scenele icoanelor sunt compuse cu fantezie, localizarea se face după metoda iconografică specifică perioadei 1830-1900 din Transilvania, dar și cu universul lui specific lui Anton Pann și al lui Miron Radu Paraschivescu cu verbul voluptos a cărui stridență nu supără: "Mult melancoli că-i/ Duduia Marghiolița repede-i/ se înflorează pielița/ când printre genunchi bucălăi/ ce n-au fost văzuți de hăndrălăi/ faldul de mătase rece/ îl vântul mișcă și-l petrece". Culorile dominante
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
taurilor lăsa gravide/ muierile-n cetate" ("Somn"). Formula artistică în "Clar de inimă" (culegere de versuri de dragoste) variază de la un poem la altul. Dialogul este exemplar, ca în "Scurtă vorbire" sau un adevărat delir verbal, ca-n "Strigăt". Conjugând verbul a voi, sau a fi, înconjurat de cele trei culori simbolice albul-pur, patima-roșie, plictisul-cenu șiu, se cristalizează formula de joc: "Fără să vreau, fără să vrei, fără să vrea/ trăim erai, era./ Va fi doamne, va fi/ alb roșu gri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]