24,313 matches
-
spună la televiziune că nu despre asta e vorba, că viitorul conflict va tăia prin interiorul civilizațiilor. V.A. : De ce „antrax“ ? A.M.P. : Primul text a apărut în 22 în anul 2005, când trăiam într-un Washington destul de stresat de amenințări teroriste. Cineva - nu știm nici până astăzi cine - din establishment-ul științific de securitate american a vrut să dovedească cât de vulnerabilă este lumea occidentală în fața acestui gen de bătĂlie și a pus la cale înscenarea cu antraxul. Aceasta era
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de modernizare ratată. Dar, dacă cu Islamul radical nu cred că putem găsi pace, că asta înseamnă tolerarea unei lumi paralele în care femeia e inferioară, cu Rusia cred că am ratat o ocazie istorică, Rusia avea în Caucaz propria amenințare islamistă și asta ar fi trebuit să ne apropie. Fac parte dintre utopiștii care au crezut că putem lua Rusia în NATO și cred că ratarea acestei oca‑ zii istorice, sub Elțîn, ne-a adus la situația de azi, când
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
trebuit să ne apropie. Fac parte dintre utopiștii care au crezut că putem lua Rusia în NATO și cred că ratarea acestei oca‑ zii istorice, sub Elțîn, ne-a adus la situația de azi, când Rusia iarăși a devenit o amenințare pentru Europa de Est. V.A. : Expresia asta, „Vestul și restul“, e de natură să alieneze restul lumii... A.M.P. : Dar ea nu există în politică ; nici măcar admi‑ nistrația Bush nu promova așa ceva. Dar nu contează realitatea, ci ce crede lumea. Am
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
am avut o misiune ONU în 2004 în Crimeea, am văzut reversul, o catastrofă care aștepta să se întâmple. Și s-a întâmplat, că acești zece ani nu au fost folosiți de Ucraina sau de Occident pentru a înde‑ părta amenințarea. Crimeea era ca un măr îngreunat de ploaia care stă să cadă de pe o creangă ; declarația de independență era deja scrisă. În Anii de antrax sunt povești din Caucaz, din Crimeea. Eu am văzut terorismul islamic și în Caucazul de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
eu-copil.” (Din Junimea literară nr.7-12 (iuliedecembrie)1932). * În preajma gândului (revistă de cultură!). Redacția Cernăuți. De mărimea unei batiste, noua „revistă” se crede o necesitate imperioasă. Colaborările? Scrise anapoda și certate cu talentul. E. Ar. Zaharia, emanator de scrieri cu amenințări mușchetărești, semnează rânduri de critică aiurită. (Ce caută pe acolo Aurel Putneanu?). (Din Junimea Literară nr.1-3/1933) * „Iconoclașilor”, „invaziei mucoșilor”, luptei „Lupilor tineri” a „imberbilor mâzgâlitori de hârtie”, în majoritatea lor elevi sau studenți, din rândul cărora făceau parte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
între ortodocși pioși și atei, fie aceștia din urmă marxiști sau burghezi, diferența nemaiavând nici o importanță. Cele două tipuri de dogmatici au un interes vital în oprimarea cercetării libere, autonome, a religiei. Pentru grupul pios, aceasta pare a fi o amenințare față de unicul sistem dogmatic valabil, pentru celelalte grupuri, religia este o „suprastructură” față de ideologia de clasă, respectiv un infim de mic sector în câmpul de muncă al sociologiei. Deci, pornind de la premise diferitese ajunge la aceeași discreditare a științei religiei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fir pe care se puteau obține informații despre cele petrecute la Pitești." Va munci din greu, din mai 1951 pînă în 23 iulie 1953, la Canal, apoi în Peninsula-Valea Neagră, la Năvodari, cu norme supraomenești, pe care le îndeplinea sub amenințarea cumplită de a fi retrimis la Pitești. În 1956 va fi eliberat. Întrebat dacă toate aceste suferințe ar trebui răzbunate, răspunde: "Nu. Încă o dată, nu! Dar ar trebui să fie o modalitate ca aceia care au bătut și au ucis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
e și tovarășul maior Jack Simon, mustăcios și rece, cu glas cristalin, care-mi pune în vedere că a hotărît, în calitatea mea de ovrei legionar, să mă omoare cu mîna lui. Deocamdată sînt pus pe rangă, soluție disproporționată față de amenințare, dar neplăcută și rea. Mircea M. se arată foarte complezent, moaie ambele prosoape al meu și al lui și cu gentilețe stingherit părintească (e mai tînăr ca mine) mi le aplică pe cap, pe coaste, pe tălpi, după cum e cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
timp, instrumentul de teroare în masă, Securitatea, a rămas intact, nereformat și omniprezent, la fel ca și atotputernicul și ambițiosul său șef, ministrul de Interne Alexandru Drăghici, ce deținea funcția din mai 1952, un permanent avertisment asupra trecutului și o amenințare în privința prezentului" (Dennis Deletant). În martie 1965, după decesul lui Dej, va fi numit succesor Ceaușescu. El schimbă numele din Republica Populară Română, în Republica Socialistă România, următorul pas, în temeiul legalității socialiste stipulată în noua Constituție propusă în iunie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lungă. Nimeni nu m-a urît așa de tare. Era o ură principială, partinică, marxist-leninistă, orientată activ împotriva unui dușman al poporului. Privirea i se întuneca, ochii i se umpleau de sînge, buzele i se învinețeau și-și lansa întrebările, amenințările, înjurăturile ca pe niște sentințe capitale. Îi plăceau și mișcările. Deși reduse ca număr și lipsite de varietate, acestea aveau forță și îmi explodau în auz, asemenea pocnitorilor aruncate de copii în spatele unui suferind de inimă. Sub murdăria lor, tresăream
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ore a murit..." În timpul unei inundații a Dunării, internații fuseseră luați noaptea din colonie și puși să umple saci cu nisip și să-i așeze în calea apelor. Cînd s-a produs totuși spărtura în dig, au fost obligați, sub amenințarea armelor și cu îndemn de ciomege, să sprijine sacii cu pieptul și cu spinarea. Valul de pămînt s-a prăbușit peste ei și i-a îngropat de vii. Au pierit atunci încă vreo douăzeci de oameni. Întîmplarea nu avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe Petru Groza la guvernare, care va trage toate sforile în folosul comuniștilor. În 1946 urmează ca ei să falsifice alegerile și să le câștige detașat, un an mai târziu vor decapita Partidul Țărănesc, iar la sfârșitul lui 1947, sub amenințarea armelor, îl vor forța pe rege să abdice, România urmând să fie declarată Republică Populară. Până atunci, toată populația este sub teroare. Armata rusă ocupă Bucureștiul, devastat și ruinat oricum după bombar- damentele din ’44, arestând sau executând pe oricine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fiecare ceas sau clipă de viață, ea ne conferă de fapt geniu, capacitatea de a vedea, de a simți, de a auzi, de a memora, Într-un grad incomparabil mai Înalt decât celelalte viețuitoare, care nu sunt bântuite, presate, de „amenințarea” ei, de existența ei ineluctabilă. Suntem aproape obligați de a fi, gândul că tot acest Întreg teatru viu, formidabil, În care am fost „aruncați, parașutați” are o limită ne umple, e drept, de spaima Neantului care ne-a precedat și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
valorile europene, mințind și manipulând cu propriile noastre valori istorice -, am fost furați de ceea ce este poate În primul rând emblema omului: demnitatea! Bucuria libertății de exprimare, nemaipomenita bucurie și „ușurare” de a-mi putea, În sfârșit, publica textele, fără amenințarea acelei fantome aproape vizibile ce mi se apleca peste umăr la fiecare frază, afirmație sau metaforă, acel musafir obraznic și nepoftit care a fost cenzura În viața noastră, a creatorilor În literatură... Da, dar... cum se Întâmplă cu libertatea ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să mi se adauge și această „apărare a senectuții!”. Laudă bătrâneții, așa cum cânta și fie iertat vlădica Tatălui meu, al episcopiei Lugojului, doctor de Roma, Ioan Bălan, mort Închis de comuniști deoarece nu a vrut să-și abjure credința sub amenințarea poliției dejiste: Bătrânețe, haine bune, pentru cine le ști pune!... E adevărat, Însă, că bătrânețea este și trebuie să fie ceea ce numim un bilanț al existenței. În acest sens - În primul rând În acest sens! -, ea este aspră și, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aparent curioasă pentru cel care a fost primul slavist român. Hasdeu era Însă originar din Basarabia (aflată atunci sub stăpânire rusească) și tot ce se poate spune este că nu i-a iubit deloc pe ruși, văzând În panslavism o amenințare (drept care Îi Îndemna pe români la o politică „pan-latină“). După el, influența slavă ar fi fost de dată relativ târzie, rezultat nu al amestecului etnic, ci al unui Împrumut de ordin politic și religios. Cu alte cuvinte, slavii nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
2004 România Mare, dar de așa opoziție, mai bine lipsă. Ocolit de celelalte partide, a confiscat, inutil până la urmă, o parte Însemnată a electoratului. Și astfel, opoziției democratice i-a rămas un teren Îngust, iar partidul la putere, nesimțind vreo amenințare, a devenit tot mai sigur pe el. Tendința P.S.D. a fost să pună stăpânire pe orice: administrație, economie, informație... Pretutindeni și-a plasat oamenii sau i-a atras din celelalte partide. Tendința de centralizare a fost evidentă (până și În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
stil de viață languros, decadent și dezinvolt nu l-a relaxat niciodată pe tata. A rămas mereu prizonierul unei furii demente indiferent cât de dulci erau condițiile exterioare ale vieții pe care o ducea. Și din cauza asta lumea constituia o amenințare pentru noi, de o manieră vagă și abstractă, din care nu reușeam să ne desprindem - harta dispăruse, busola fusese zdrobită, eram pierduți. Eu și surorile mele am descoperit o dimensiune lugubră a vieții la o vârstă neobișnuit de fragedă. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fi dorit ca acest scriitor să fie lipsit de talent!“). A devenit subiectul unor articole editoriale disprețuitoare, au avut loc dezbateri live la CNN, s-a organizat un boicot feminist de către Organizația Națională a Femeilor și au fost emise inerentele amenințări cu moartea (un turneu de lansare a cărții a fost contramandat din cauza lor). PEN și Uniunea Autorilor au refuzat să sară în apărarea mea. Am continuat să fiu huiduit deși s-au vândut milioane de copii ale acestei cărți, ridicând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de ceea ce se întâmpla în Coleman la ora aceea - falsele alarme de bombe -, atacul asupra domnului Lawrence n-a avut nici un impact real, deși unele voci au încercat să insinueze că atacul ar fi avut cauze antirasiale . - Cauze antirasiale? Și amenințările false? În Coleman? Unde fusesem în decembrie? Fie drogat, fie într-un program de dezintoxicare, era tot ce puteam presupune. - Conform celor spuse de domnul Lawrence, se pare că atacantul ar fi proferat un epitet rasial. Kimball continua să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o privire cicatricei din palmă. Asta va constitui fie finalul, (finalurile au fost întotdeauna ușoare pentru tine) fie ceva care se va lecui, iar lecuirea va împiedica o tragedie. Scriitorul, în stilul său, s-a împotrivit vehement. Copii privilegiați ejaculau amenințări unul altuia în drum spre convoiul mașinilor de teren care îi așteptau. Camerele de luat vederi îi urmăreau pe băieți. Fiii. Tații vor fi întotdeauna condamnați. Ghiozdanul lui Robby atârna pe un umăr, cămașa scoasă din pantaloni și cravata în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
avusese loc o spargere dar că nimeni nu fusese rănit, iar „făptașul“ scăpase. Am fost întrebat dacă doream să rămân la telefon până la sosirea polițiștilor. Am spus nu pentru că trebuia să mă gândesc la unele lucruri. Trebuiau luate anumite decizii. Amenințarea pe care urma s-o relatez trebuia s-o atribui unei entități care pătrunsese în casa noastră? Sau voi încerca să împing minciuna (un scenariu mai plauzibil) afirmând că era vorba - despre ce? - invazia casei fundamentale? Mă voi abține a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zbate să pun totul cap la cap, iar scriitorul mă va persifla pentru încercarea asta. Existau prea multe întrebări. Ceea ce se va întâmpla întotdeauna. Cu cât mergi mai departe, cu atât vor apărea mai multe. Și fiecare răspuns e o amenințare, se cască un nou abis, pe care numai somnul îl poate închide. Nimeni nu va spune: Îți voi arăta ce s-a întâmplat și voi face ca totul să fie perfect transportându-te în acele locuri senine unde nu va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de 23 de ani În 1920. A fost decorat cu Crucea de aur Sf. Gheorghe În gradul de cavaler, pentru că prin mari primejdii a salvat viața unui general rus de Stat Major, În războiul cu germanii. Chiar În revoluție, sub amenințare cu Împușcarea, a salvat foarte mulți adverși (...). A făcut fapte frumoase, ca un om de caracter și civilizat (...) Păcat că frumusețea Brașovului nu a fost răsplătită anul acesta cu un timp frumos. A fost mai mult ploaie și frig. Lume
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
proză ritmată, care urmează să apară În Bpt. (dacă se vor ține de cuvânt), În 1974. E jale cu editurile, mai ales de când s-au „pritocit” și Înmulțit. Nu izbutești decât cu intervenții din afară, cu dedesubturi, sau și cu... amenințări cu proces pentru nerespectarea clauzelor contractuale (Cum am făcut eu). Sunt foarte Îngrijorat de dl. prof. Popa. Nu-mi scrii unde locuiește fiul său, la care s-a dus. Poate București? Ar fi bine să se ducă la Ascar. Mi-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]