15,655 matches
-
bătrânețe el a fost implicat în conflicte neîncetate cu supușii săi în Aragon și cu castilienii, cu Ludovic al XI-lea al Franței și în cadrul pregătirilor pentru nunta fiului său Ferdinand cu Isabella I de Castilia, a dus la unirea coroanelor de Aragon și Castilia, creând Regatul Spaniei. Necazurile lui cu supușii săi au fost în strânsă legătură cu disensiunile tragice în propria familie. Ioan a fost căsătorit în primul rând cu Blache I de Navara din Casa de Evreux. Prin
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
deși acest lucru a fost realizat în mod pașnic. După ce a devenit bolnav în timpul asediului de la Valencia și a Bătăliei de la Paterna, Ferdinand a murit pe 24 decembrie 1065, în Leon, cu multe manifestări de evlavie arzătoare, punându-și deoparte coroana și mantaua regală și fiind îmbrăcat în haine de călugăr. Conform voinței sale, Ferdinand a împărțit regatul între cei trei fii ai săi: cel mai mare, Sancho, a primit Castilia, al dilea, Alfono a primit Leonul, iar cel mic a
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
în Toledo. Mai târziu în același an, în timp ce Sancho își muta ultimele rezistențe, asediând-o pe sora sa, Uracca la Zamora, iar în octombrie a fost asasinat. Acest lucru i-a deschis calea lui Alfonso să se întoarcă și să pretindă coroana lui Sancho. Gracia, care se întorsese din exil, a fost intemnițat pe viață de Alfonso, lăsându-l pe acesta să aibă control absolut în toate teritoriile tatălui său. Născut în Zamora, Sancho a fost fiul cel mare al lui Ferdinand
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
pe viață de Alfonso, lăsându-l pe acesta să aibă control absolut în toate teritoriile tatălui său. Născut în Zamora, Sancho a fost fiul cel mare al lui Ferdinand I al Leonului și Castiliei și a Sanchei de Leon, moștenitorul coroanei leoneze. El a fost căsătorit cu Alberta, o femeie străină de origine necunoscută. El a primit Castilia în timp ce fratele lui, Alfonso a primit moștenirea mamei sale, Leonul, și Garcia primind Galicia. În 1068, Sancho i-a învins pe verișorii săi
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
sa a născut o fiică, Petronilla, care a fost logodită cu Ramon Berenguer al IV-lea, Conte de Barcelona, la vârsta de un an. Contractul de căsătorie, semnat la Barbastro la 11 august 1137, a făcut-o pe Petronilla, moștenitoarea coroanei Aragoneze, iar în cazul morții ei fără nici un moștenitor, coroana trecea la Ramon Berenguer și a oricărui copil pe care îl avea cu o altă soție. Ramon l-a acceptat ca "Rege, Domn și Tată" pe Ramiro, a renunțat la
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
cu Ramon Berenguer al IV-lea, Conte de Barcelona, la vârsta de un an. Contractul de căsătorie, semnat la Barbastro la 11 august 1137, a făcut-o pe Petronilla, moștenitoarea coroanei Aragoneze, iar în cazul morții ei fără nici un moștenitor, coroana trecea la Ramon Berenguer și a oricărui copil pe care îl avea cu o altă soție. Ramon l-a acceptat ca "Rege, Domn și Tată" pe Ramiro, a renunțat la numele său de familie în favoarea Casei de Aragon și a
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
care îl avea cu o altă soție. Ramon l-a acceptat ca "Rege, Domn și Tată" pe Ramiro, a renunțat la numele său de familie în favoarea Casei de Aragon și a unit regiuna Barcelona cu Regatul. Această unire a creat Coroana de Aragon, întoarcerea la împărăția anterioară a Regatului Aragon, la poziția de putere peninsulară care fusese înainte de pierderea Navarei. În timpul dintre aderarea sa și logodirea fiicei sale, Ramiro distrusese deja o rebeliune a nobililor și știind că nu este un
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
a demisionat în mod oficial la drepturile sale regale, continuând să utilizeze titlul regal și păstrând afacerile regatului, însă s-a retras din viața publică, revenind la mănăstirea San Pedro în Huesca. A murit acolo pe 16 august 1157, iar coroana sa a trecut oficial la fiica sa, Petronilla. Petronilla a venit la tron în curcumstanțe speciale. Tatăl ei, Ramiro, a fost episcop de Barbastro-Roda atunci când fratele său, Alfosno I, a murit fără moștenitori în 1134 și a lăsat coroana celor
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
iar coroana sa a trecut oficial la fiica sa, Petronilla. Petronilla a venit la tron în curcumstanțe speciale. Tatăl ei, Ramiro, a fost episcop de Barbastro-Roda atunci când fratele său, Alfosno I, a murit fără moștenitori în 1134 și a lăsat coroana celor trei ordine militare religioase. Decizia sa nu a fost respectată: aristocrația Navarei a ales regele lor și și-au restabilit independența, iar nobilimea din Aragon l-a urcat pe tron pe Ramiro. Ca rege, el a primit o dispensă
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
în apropierea cimitirului orașului. Din acest motiv, în presa sau literatura tipărită tunelul este denumit „Izvor”. Lucrările la tunel au fost oprite în august 1914, din cauza Primului Război Mondial, și au fost reluate abia în 1938, după o ședință a Consiliului de Coroană care a dispus suplimentarea finanțării. Investiția a fost din nou înghețată în 1939, după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Sesizând potențialul strategic, Adolf Hitler i-a solicitat mareșalului Ion Antonescu reluarea, pentru a treia oară, a construcției tunelului
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
membrilor cabinetului. Partidul Liberal a susținut o politică orientată spre folosul păturilor superioare ale societății maghiare și nu era interesat nici de democratizarea societății per ansamblu, nici de egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, inclusiv a celorlalte naționalități din țările coroanei maghiare, chiar dacă acestea au reprezentat aproximativ jumătate din totalul populației. A fost mai degrabă partidul maghiarizării. Această politică a fost posibilă prin intermediul unui drept de vot reacționar, care permitea participarea electorală doar părții privilegiate a populației - în 1913, doar 7
Partidul Liberal (Ungaria) () [Corola-website/Science/337480_a_338809]
-
7,7 % din populația totală a Transleithaniei avea drept de vot sau putea ocupa o funcție publică. István Tisza, fiul lui Kálmán, a preluat partidul ca moștenire politică și a fost vreme de mulți ani, ca tatăl său, Ministerpräsident-ul Țărilor Coroanei Sfântului Ștefan. În alegerile parlamentare maghiare din ianuarie 1905, Partidul Liberal și-a pierdut majoritatea pentru prima dată de la compromisul din 1867 în favoarea Partidului Independenței, care conducea o coaliție majoritară în dieta de la Budapesta. Acest eveniment a provocat Criza maghiară
Partidul Liberal (Ungaria) () [Corola-website/Science/337480_a_338809]
-
(în , în , în , în ) a fost o monarhie de pe coasta Adriaticii, care a existat pe teritoriul peninsulei Istria. Ajunsă în cadrul Monarhiei Habsburgice în 1797, țara a fost restructurată ca țară a Coroanei autonomă în 1849 și și-a păstrat acest statut pînă la dispariția ei în 1918. Din 1804 a făcut parte din Imperiul Austriac, iar începând cu 1867 din uniunea reală a Austro-Ungariei în cadrul căreia Istria aparținea Cisleithaniei. La sfârșitul Primului Război Mondial
Margraviatul Istriei () [Corola-website/Science/337489_a_338818]
-
titlul de "guvernator". În 1861, împăratul Francisc Iosif I a emis o constituție, care mai tîrziu a fost numită Patenta din Februarie pentru a putea fi deosebită ușor de alte texte constituționale. În codurile de legi pentru fiecare țară a Coroanei cuprinse în această constituție, Statthalter-ul era numit ca organ existent al statului cu drepturi proprii în fața dietei, însă nu toate competențele sale erau definite. La propunerea guvernului cezaro-crăiesc, Consiliul Imperial al Cisleithaniei a elaborat în 1868 o legislație precisă. Prin
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
însă nu toate competențele sale erau definite. La propunerea guvernului cezaro-crăiesc, Consiliul Imperial al Cisleithaniei a elaborat în 1868 o legislație precisă. Prin ea s-a stabilit ca reprezentantul puterii imperiale centrale, Landeschef-ul, să se numească Statthalter în majoritatea țărilor Coroanei (astfel acest titlu s-a impus public în toate țările Coroanei); Statthalter-ul se găsea în fruntea unei "Statthalterei" (o structură administrativă asemănătoare întrucîtva unei prefecturi din sistemul românesc sau franțuzesc actual; spre deosebire de prefecturile românești sau franțuzești, țările Coroanei aveau cîte
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
Consiliul Imperial al Cisleithaniei a elaborat în 1868 o legislație precisă. Prin ea s-a stabilit ca reprezentantul puterii imperiale centrale, Landeschef-ul, să se numească Statthalter în majoritatea țărilor Coroanei (astfel acest titlu s-a impus public în toate țările Coroanei); Statthalter-ul se găsea în fruntea unei "Statthalterei" (o structură administrativă asemănătoare întrucîtva unei prefecturi din sistemul românesc sau franțuzesc actual; spre deosebire de prefecturile românești sau franțuzești, țările Coroanei aveau cîte o dietă proprie și un executiv propriu, deci erau mult mai
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
majoritatea țărilor Coroanei (astfel acest titlu s-a impus public în toate țările Coroanei); Statthalter-ul se găsea în fruntea unei "Statthalterei" (o structură administrativă asemănătoare întrucîtva unei prefecturi din sistemul românesc sau franțuzesc actual; spre deosebire de prefecturile românești sau franțuzești, țările Coroanei aveau cîte o dietă proprie și un executiv propriu, deci erau mult mai autonome). În țările Coroanei Landeschef-ul numit de împărat purta titlul de "Landespräsident" și conducea nu atît o "Statthalterei" (prefectură), cît un guvern local. Domeniul de competență al
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
în fruntea unei "Statthalterei" (o structură administrativă asemănătoare întrucîtva unei prefecturi din sistemul românesc sau franțuzesc actual; spre deosebire de prefecturile românești sau franțuzești, țările Coroanei aveau cîte o dietă proprie și un executiv propriu, deci erau mult mai autonome). În țările Coroanei Landeschef-ul numit de împărat purta titlul de "Landespräsident" și conducea nu atît o "Statthalterei" (prefectură), cît un guvern local. Domeniul de competență al funcției era însă același ca în cazul unui Statthalter. Statthalter-ul cezaro-crăiesc a fost numit de împărat pînă
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
de "Landespräsident" și conducea nu atît o "Statthalterei" (prefectură), cît un guvern local. Domeniul de competență al funcției era însă același ca în cazul unui Statthalter. Statthalter-ul cezaro-crăiesc a fost numit de împărat pînă în 1918 pentru următoarele țări ale Coroanei Pentru ultimele trei țări ale Coroanei din această listă, exista o "Statthalterei" comună "(a litoralului austriac)" în Triest. Împăratul era oricând liber să numească sau să destituie un Statthalter. În acest sens, k.k. Ministerpräsident-ul în funcție putea să-l
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
o "Statthalterei" (prefectură), cît un guvern local. Domeniul de competență al funcției era însă același ca în cazul unui Statthalter. Statthalter-ul cezaro-crăiesc a fost numit de împărat pînă în 1918 pentru următoarele țări ale Coroanei Pentru ultimele trei țări ale Coroanei din această listă, exista o "Statthalterei" comună "(a litoralului austriac)" în Triest. Împăratul era oricând liber să numească sau să destituie un Statthalter. În acest sens, k.k. Ministerpräsident-ul în funcție putea să-l sfătuiască pe împărat. Poziția de Statthalter
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
se găsea conducătorul numit de împărat al dietei fiecărei țări (al cărui titlu era "Landeshauptmann"; în Regatul Boemiei, Austria de Jos și Galiția, titlul lui era "Landmarschall"). "Landesausschuss"-ul era o contrapondere a Landeschef-ului cezaro-crăiesc (care în diverse țări ale Coroanei se numea "Statthalter" sau "Landespräsident") deoarece acesta din urmă era un reprezentant al împăratului și al guvernului cezaro-crăiesc de la Viena.
Landesausschuss (Austria) () [Corola-website/Science/337479_a_338808]
-
care avea dreptul să raporteze direct monarhului. Prezența monarhului rămânea la propria lui alegere. Doar primul președinte al Consiliului Ministerial comun a purtat titlul de "cancelar imperial" ("Reichskanzler"), care corespundea dorințelor împăratului și politicienilor de vârf ai vechilor țări ale coroanei, dar care nu mai era conform realității politice. Reprezentanții tot mai emancipatului în timp Regat al Ungariei au avut grijă ca, începând cu 1871, președintele Consiliului Ministerial să nu mai poarte acest titlu nerealist. La dorința părții maghiare, în 1903
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
Între 1868 și 1918, a fost termenul oficial generic pentru Statthalter sau Landespräsident, adică pentru reprezentanții împăratului și ai guvernului central în țările Coroanei din Austro-Ungaria. Oficiul de "" a fost definit în "Legea asupra instituirii autorităților guvernamentale politice" (în ) emisă în baza Constituției din decembrie 1867 la data de 19 mai 1868. Anterior, cel mai târziu de la patenta imperială din 4 martie 1849 ("Reichsverfassung
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
2 al legii). În Salzburg, Carintia, Craina, Silezia austriacă (Ducatul Sileziei de Sus și de Jos) și Ducatul Bucovinei, potrivit § 5 al legii, Landeschef-ul purta titlul de "Landespräsident" și se afla în fruntea unui guvern provincial; în celelalte țări ale Coroanei purta titlul de "Statthalter cezaro-crăiesc" și se afla în fruntea unei "Statthalterei". Funcția era aceeași: să conducă aparatul administrativ stabilit de stat în țară și să implementeze politica guvernului de la Viena, de ale cărui directive Landeschef-ul era dependent. Între 1878-1918
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
Imperial. Chestiunile militare în sens restrâns intrau în sarcina autorităților militare. Landeschef-ului îi era subordonată conducerea Bezirk-ului, care controla și coordona comunele / localitățile de pe teritoriul țării. Instituția condusă de Landeschef se numea "Landespräsidium" sau "Statthalterei". Pe lângă aceasta, fiecare țară a Coroanei poseda un organism executiv numit "Landesausschuss" care era stabilit de dieta țării și era responsabil de administrarea acelor chestiuni care țineau de competența țării. Conducătorul dietei și al Landesausschuss-ului purta titlul de "Landeshauptmann" (în Austria de Jos, Boemia și Galiția
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]