18,035 matches
-
de acasă și am ajuns acasă”. Mi se pare inutil să comentez: legendele au și început să-și ia zborul!... *Aseară (16 decembrie 1983), am vorbit despre curajul lui Al. Husar, în prezența acestuia, ca toast, după lansarea Mitopoeticii sale. Curajul de a se dedica timp de peste două decenii unei idei; curajul de a scrie o carte pe o temă care nu e la modă: estetica (ea poate aduce prestigiu, dar nu popularitate); curajul de a trece peste firea sa lirică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
comentez: legendele au și început să-și ia zborul!... *Aseară (16 decembrie 1983), am vorbit despre curajul lui Al. Husar, în prezența acestuia, ca toast, după lansarea Mitopoeticii sale. Curajul de a se dedica timp de peste două decenii unei idei; curajul de a scrie o carte pe o temă care nu e la modă: estetica (ea poate aduce prestigiu, dar nu popularitate); curajul de a trece peste firea sa lirică și de a face o operă sistematică. După întoarcerea la literatură
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acestuia, ca toast, după lansarea Mitopoeticii sale. Curajul de a se dedica timp de peste două decenii unei idei; curajul de a scrie o carte pe o temă care nu e la modă: estetica (ea poate aduce prestigiu, dar nu popularitate); curajul de a trece peste firea sa lirică și de a face o operă sistematică. După întoarcerea la literatură și Ars longa, Mitopoetica îi transformă „cognomenul” (Maestrul) în renume! (Ca studenți, el ne gratula cu vorba „Maestre”, desigur o ironie, dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de a restabili tonul, așa cum era în paginile sau rîndurile anterioare. E o problemă de acord fin, care nu se realizează aproape niciodată de la prima încercare. *După ce a rezistat la bronhoscopie, „Bunica” acceptă - mi s-a spus - chiar și operația. Curajul ei de a trăi a crescut. Ca să i se facă examenul respectiv, n-a fost de ajuns numai recomandarea doctorului Arcadie Percek, care le-a dat (Anișoarei și Lenuței) un emoționant bilet de recomandare către un coleg de-al lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el nu s-a lăsat convins și a izbucnit: „Asta-i lege făcută de curve!...” C.ș., despre care am scris la debutul său (Cercul de ochi, 1968), are acuitate în observații, priceperea de a șarja pînă la limitele verosimilului. „Curajul” său, la care s-a referit și V.Sp. În prezentare, e aptitudinea de a problematiza anumite chestiuni etice cu ecou în actualitate. Știind că mă împac cu Genoiu ca mîța cu cîinele, Baltă mi-a sugerat să mă interesez
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
căci „e ușor să întrebi, să critici, dar e foarte greu să rezolvi”. Cînd a obosit să mă lămurească, i-am replicat că, îndoindu-mă, eu nu fac altceva decît să mă ipostaziez în om simplu, care are mai mult curaj decît noi să întrebe, și să introduc în discuție aspecte de regulă ocultate, cum ar fi: dacă atunci cînd se fac planificările se ține seama de cantitatea resurselor pe care le exploatăm, de limitele eforturilor umane, de responsabilitatea față de cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
văzut în atitudinea lui o manifestare a neobarbariei, care se afirmă nu numai în societatea occidentală (hippioți, punkiști ș.a.), dar și, deocamdată în cazuri izolate, la noi. Un alt motiv al piesei e - am spus - nevoia. Menționîndu-l, autorul a dovedit curaj. De cele mai multe ori, în literatura noastră actuală, omul simplu, nevoiaș (aci un soi de Jean Valjean) nu e înfățișat de prozatori și dramaturgi, care se preocupă de cei ce au fost cineva, cu funcții la nivelul de sus, intrați acum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lipsit, „a ieșit scandal”; că sora lui de la Roman „a făcut observația” că aceasta e cea mai bună piesă pe care a scris-o; că tovarășul Micu (de la Casa de Comerț „Mercur”) a exclamat într-o pauză a spectacolului: „Ce curaj! Ce curaj!” Aflat într-o bună dispoziție, Nanianu a apelat la caietul său cu glume, în care ultima notată era aceea că la bătaia în ușă, cînd s-a întors de la premieră, nevastă sa a strigat unuia dintre copii: „Deschide
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ieșit scandal”; că sora lui de la Roman „a făcut observația” că aceasta e cea mai bună piesă pe care a scris-o; că tovarășul Micu (de la Casa de Comerț „Mercur”) a exclamat într-o pauză a spectacolului: „Ce curaj! Ce curaj!” Aflat într-o bună dispoziție, Nanianu a apelat la caietul său cu glume, în care ultima notată era aceea că la bătaia în ușă, cînd s-a întors de la premieră, nevastă sa a strigat unuia dintre copii: „Deschide-i și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sau în agricultură. Acolo îți cade ceva în cap, ori te lovește cineva”. Înțelept sfat! Dar - ciudat! - cel care mi-l dă, Sporici, „zice” el însuși, deseori, „lucruri provocatoare” despre „cine știm noi”. Pentru unele ți-ar trebui un oarecare curaj numai ca să le repeți. Contradicția se explică prin faptul că el poate să se răsucească pe loc cu 180 de grade, „s-o întoarcă”. Ieri, de pildă, condamna „manipulările” noastre în problema conflictului cu ungurii (vezi Plenara Comitetului Național al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
toartă”, Ionică de alta, și tustrei au urcat în tăcere dealul. * Cînd citesc ori aud laude la adresa Conducătorului, ceea ce mă jenează e lipsa lor de măsură. Multe dintre ele ar trebui refuzate chiar de către cel lăudat. Oare nimeni nu are curajul să-i evoce însăși pilda Regelui Soare, care - scrie Voltaire (Sișcle de Louis XIV) - deși dornic de laude, căci acestea îl mobilizau să fie mai bun, nu le primea cînd erau prea mari (trop fortes). De pildă, atunci cînd Academia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cineva. Evident, nu „succesul” lui Cs., scriitor care, după mine, în ciuda numărului de cărți publicate, nu și-a găsit încă genul potrivit cu calitățile sale. Supărător e faptul că aceste „pseudopoeme”, asortate cu spirite de revistă, sînt receptate ca probe de curaj moral și estetic. Sînt sigur, în conversațiile lor de mîine și de poimîine, rememorînd cît de „drăguță” a fost șezătoarea literară la care, vrînd-nevrînd, au asistat, doamnele învățătoare și profesoare le vor da o notă mai bună decît celorlalte poeme
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
opțiuni. Nu am medicamentul care să mă vindece de iluziile tinereții.” Cînd mi-a făcut această mărturisire, Sp. avea pleoapele roșii, cum i se întîmplă ori de cîte ori e sincer emoționat. Fără să i-o declar, i-am apreciat curajul de a face o asemenea analiză. Din păcate însă, acesta nu ține prea mult. Drama lui provine, de fapt, din imposibilitatea de a se menține într-o atitudine, atît față de sistem, cît și față de persoane. Scurtele sale momente de auten
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
propunerea de a scrie despre „Tovarășul”, spunînd: „E prea sus pentru mine”! Aceeași „găselniță” am folosit-o eu însumi în mai multe rînduri. E de efect, pentru că le pune probleme de interpretare celor ce te solicită. Nu cred că au curajul s-o raporteze. *Citesc „Cuvîntarea la Congresul al III-lea al Culturii” și nu văd în ea decît reluări. Să convoci peste două mii de oameni, pentru a le spune banalități, iată un lucru oneros și greu de înțeles! „Totul nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de-a latul șoselei un strat de lumînări, a trecut peste el, „căci una e credința voastră și alta șoseaua pentru care plătesc impozit”. A mizat pe teama ce-o inspiră numărul mic al mașinii sale: „alții n-au avut curajul s-o facă!” în tot ce spune e un amestec de falsă forță, de aplomb incontrolabil, de sictireală rămasă la nivelul intențiilor, de exploatare a măruntei puteri derivate din titlul de ziarist. N. e ceea ce se cheamă „un vulpoi bătrîn
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fie prezenți, simultan, N. Manolescu și I. Lăncrănjan, Eugen Simion și Dinu Săraru, plus alții la fel de incompatibili. Oare, ei chiar sînt indiferenți la „contextul” în care apar? *Presa sovietică îl prezintă pe Boris Elțîn drept un revoluționar. Inteligență, un mare curaj și o neobișnuită capacitate de muncă (18 ore în fiecare zi). Ca secretar al Comitetului de Partid din regiunea Moscovei, a îndepărtat 23 (din cei 36) secretari de raioane; a dat afară peste 800 de responsabili de magazine (în urma unor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la „Opinia...”, unde au strălucit sau încă mai strălucesc un Florin Zamfirescu (excelent ca titlier), un Eugen Stan, un Lucian Livescu. De la acesta din urmă (fratele criticului Cristian Livescu) a învățat să facă anchete. Absolvent al Politehnicii, n are deocamdată curajul să opteze integral pentru ziaristică. Scoate, împreună cu subinginerul Ovidiu Bufnilă, o publicație a Comitetului Județean Bacău al UTC, „Conexiuni”, în care a adus și cîteva semnături importante, una fiind cea a lui D. Mangeron. Crede că e inflație de jurnaliști
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a presei, chiar și unii dintre protagoniștii ei de azi ar fi colaboratori de mîna a doua și a treia. Numele lor e făcut prin repetiție și abuz. Multora din cei aflați acum în redacții le lipsesc calități ca vocația, curajul, cultura. Apoi, unii au talent de expresie, dar sînt lipsiți de o etică (o atitudine constantă care să-i facă credibili). I-am dat exemple locale, asigurîndu-l că, dacă va fi primit la „Steagul roșu”, ar face o figură aparte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alte izvoare, preparat pentru respectiva „dezbatere” și străduindu-se să pară spontan. Jignitoare e desconsiderarea noastră ca public: ne-a potopit cu fraze bombastice și sloganuri, care nu mai țin nici în fața cursanților școlii de Partid. Ne-a vorbit de „curaj”, de „adevăr”, de „competență”, determinîndu-mă să mă întreb care sînt articolele sale, în cei aproape zece ani de cînd a fost plantat redactor șef, cu asemenea atribute. „Să se simtă în materialele noastre suflul maselor, suflul realității”, a mai îndemnat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alimentație, lipsa de igienă, stresurile repetate au provocat îmbolnăviri, morți, sinucideri. Dr. Gheorghe Godja mi-a spus că mortalitatea copiilor sub 14 ani a atins (și nu numai în județul nostru) proporții alarmante. Nimeni însă - a adăugat el - n-are curajul să-i arate „boierului celui mare” care-s adevăratele cauze! Găsesc un argument pentru a-mi justifica propriile stări, din trecut și de azi, în următoarea declarație spicuită din Fellini despre Fellini de Giovanni Grazzini, publicată în traducere de Adriana
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
La plecare, strîngîndu-ne mîinile, diferența de temperatură dintre noi era frapantă. „Trebuie să ne obișnuim cu frigul etern”, mi-a zis. Am bălmăjit o încurajare. Iar el, urmînd propriul raționament, mi-a răspuns: „Ca să stai singur, îți trebuie un mare curaj!” *Cojocaru: „Cîndva, cineva din București m-a întrebat care e, pentru mine, autorul fără de care n-aș putea trăi. Am răspuns că Eminescu. Astăzi n-aș mai răspunde la fel. Aș spune că autorul la care revin cel mai des
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Luca Pițu. Cum de a fost posibil lucrul acesta? Au „ațipit” intenționat supraveghetorii electronici de la „Ochiul și Timpanul”? Au „ațipit” cu „aprobare de la poliție”, sau chiar la îndemnul ei? S-au ridicat dintr-odată barierele comunicării? Poate (dacă-l ține curajul) orice român să răspundă solicitării unui jurnalist sau unui post de radio străin? S-a făcut excepție cu D.P. pentru că tocmai declarase greva foamei? Este D.P. - cum pretinde Constantin Pavel - „omul Securității”? Mai e valabilă replica pe care i-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
v-ați gândit și la mine, mai ales când sunt atât de preocupată de Rotopănești și de publicarea manuscrisului meu, pe care Îl știți și care rămâne tot În discuții, din cauza lui Nicolae Istrati. Acum Însă am alt fel de curaj și speranțe. Vă mulțumesc mult, din toată inima. Vreți să veniți la București pentru o expunere despre Rotopănești, așa cum ați dori, la Studioul de Muzicologie Edgar Istratty? Redeschidem stagiunea a treia, la 25 septembrie Își reia activitatea foarte apreciată. Sau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Iorga, ștefanelli ș.a.). În ghidajele noastre, am subliniat mereu În fața străinilor ecourile culturii fălticenene În spiritualitatea universală și aceștia ne-au Întrebat de ce nu le facem cunoscute lumii! 546 satisfac cererea, neavând fotografii la mine48 și nici nu am avut curaj să pledez mai mult, până nu se pune la punct exteriorul (curtea, grădina, casa mică) care lasă mult de dorit 49. Deocamdată urmează să vă conformați rezoluției de pe cerere, urmând să fie Înaintată la O.J.T. Suceava și cerut să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
face mare plăcere! Nu mai știm nimic nici despre familia Ciurea. Vă rugăm a ne răspunde și despre ei câte ceva. Prin radio, auzim despre multe manifestări ale Fălticenilor. Ne bucură foarte mult! Noi... urcăm dealul bătrâneții - cam greu - dar cu curaj și... resemnare! Soțul meu se simte mai slab, din cauza aterosclerozei. În special sistemul nervos e mai slăbit, ca urmare a atâtor emoții prin care a trecut (În) viața lui. Totuși... Își păstrează delicateța, În orice manifestare. Fiecare avem un apus
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]