16,375 matches
-
semnal, parcă, toți se ridicară, și se făcură nevăzuți în inima pădurii. Cu arma întinsă, pădurarul mai apucă, doar, să strige: - Vă găsesc eu!... După o clipă, rămase pe gânduri... „...Urletele haitei, ce-o vrut să însemne?! ...da‟ capu1 din geam!“ Pentru el erau semne de întrebare, știindu-le bine obiceiurile, comportamentul chiar și semnele de cormunicare între ei. Ca o pierdea... căzu de pe ochii săi, și începu să înțeleagă. Ochii i se dilatară, mult‟... oprindu-și privirea în gol. Departe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se puteau vedea grajdul, cotețul pentru orătănii, și alte acareturi trebuitoare într-o ocină. Totul era făcut trainic, din bârne de lemn tare. Chilerul, tinda largă între două odăi podite cu scândură de stejar, în capătul ei un iatac cu geam ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-a lungul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi pronunța numele, se lumina la față... Creștea frumos și era isteață. * Cocoșii au cântat pentru a doua oară... Anton, cu ochii deschiși, ațintiți în tavan, chinuit de gânduri, nu-l prindea somnul. Razele lunii se strecurau prin ochiul de geam, jucând pe pereți cu crengile copacului din față... Ochii îi ardeau la adăpostul întunericului, ca jăraticul. Pe cealaltă laiță, bătrânul Toma nu îndrăznea să-i tulbure gândurile feciorului... îl pândea doar, cu coada ochiului... El îi zări fața chinuită... și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
avut noroc în viațî... - M-am înstrăinat di tăț‟, parc‟aș vini din-altî țarî, zău așa! spune Domnica privindu-și mâinile în poale, zâmbind trist. Apoi, tace iarăși o vreme. Dacă o întrebi din ochi, de ce... ea se uită pe geam îndelung, apoi continuă rar, abia șoptit, uitându-se la marginea tivită a pestelcei, ca la o amintire prelinsă ca o lacrimă: - Pen‟ că la niș‟ opșpi ani m-am măritat fără voia mami‟ ș‟a tati‟, după un bărbat sărac
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu sufletul la gură... cu toate că bănuiau că multe erau plăsmuirile minții lui. Totuși, ei știau că în inima codrului se petrec lucruri grozave. Era destul că se înfiorau auzind lupii urlând în pădure, iar iarna, venind chiar în cerdac, până la geam. - Hei, dragii tatii.. le spunea el; am văzut azi în Anuca, fata pădurarului pădure un Faun<footnote Faun, zeu al câmpurilor și al pădurilor, protector al turmelor, reprezentat de obicei cu coarne și picioare de țap. footnote>... Știț‟ voi ce
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se spunea în sat. La început mai cu sfială, dar curajul revenindu-i repede, îl privi drept în față. Pentru ea, care asculta urletul lupilor și fiarelor pădurii, fără înfiorare... și în nopțile de iarnă vedea lupul uitându-se pe geam în casă... oamenii obișnuiți nu mai însemnau mare lucru. Și, în vreme ce fetele de seama ei, se ascundeau, sfioase, în poalele mamei, Anuca se așternu la vorbă cu „Domnu“. Băieții, cu tășcuțe de gât, au început să intre în clasă, într-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clar. Ochii îi ardeau ca doi cărbuni, blana avea sclipiri argintii, luciul palid al colților deveniseră, strălucitori. Pădurarul se uită adânc în ochii fosforescenți ai animalului. Și, pentru o clipă, i s-a părut că-l recunoaște în ochiul de geam, în noaptea aceea fără sfârșit, când s-a născut Anuca... Clănțănind dinții, cu o căutătură în ochi, sălbatică și amenințătoare, fiara era gata să se arunce și să sfâșie. Privirile li se apropiară. Ochii fosforescenți albaștri ai lupului, sub privirea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
umbra amară a acelui sfârșit. Fiori înghețați îi scutură tot trupul. Din țeasta zdrobită, sânge și creeri înroșiră zăpada, iar ochii... ochii aceea ca două bucățele de lună îl priveau, îl căutau... Și iarăși îi revăzu privirea în ochiul de geam, din noaptea aceea dinspre Bobotează... Privindu-și dușmanul înfrânt în luptă dreaptă, în care n-au avut de ales, nu mai resimți nimic din ura înverșunată de la început, nici în ochii de pe zăpadă nu mai vedea privirea sălbatică... ucigașă. Bietul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să plângă... să plângă ca după cineva drag, pe gâtul sur și lucios al lupoaicei,.. dar, izvorul lacrimilor secară amar, în ziua aceea lungă... nesfârșită. Gânduri încâlcite, zdruncinate în adânc, îi învălmășiră mintea și iar apăru privirea în ochiul de geam. „Poate, o fost un semn..!“, își zise el superstițios. Cerul se clătină... se clatinară și stelele; luna se clătină și ea... și pământul se clătină... În lăstăriș se lăsă o tăcere dureroasă, grea, ca de cimitir... o tăcere în care
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-l recunoaște capul haitei. Apoi, toți urlând în cor, țâșniră în urma lui... pierzându-se în inima codrilor... Dor de casă... arnă grea și omăt mare de cinci palme mari domnești... O început moale, cu o ușoară fulguială pe copacul de la geam într-o seară, pe la aprinsul lumânărilor, pe la începutul lui decembrie, și o ținut până către Blagoslovenie. ...Povârnișuri prăpăstioase cu mușchi crescut pe ele, încolo zăpadă, în lumina învăpăiată a serii... Pădure, pădure de jur-împrejur, totul e aspru și de gheață
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu o iuțeală că abia o prindea ochiul, și, se gândea... „Dacă‟i un sămn!? și tot el îi răspunse: „Da, da... rândunelele aduc noroc la casa omului“. Așa auzise el din bătrâni. Păsărica se necăjea să găsească ochiul de geam, zburând roată prin odaie, apoi, se repezi afară ca o săgeată. „Tot așa trebuie să fie și sufletul omului!“, reflectă bătranul, cu răsuflarea tot mai grea. „...Se zbate în strâmtoarea trupului nostru, pân‟ ci scapă... Pân‟ ci scapî, ca șî
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atunci, în noiembrie acela, vitreg, năprasnic, obrajii. La trei ani de la trecerea lui I. în lumea veșniciei. Încerc să retrăiesc acele momente punctate în jurnal cam așa: “Dimineață. Brașov. Coborâm din tren ca să luăm un autobuz. Stropii de lapoviță pe geamurile aburite ale autobuzului. Serpentine. Spre Sfântu Gheorghe. Încep să văd totul numai cu ochii Iozefinei. De câte ori n-o fi trecut și ea pe aici? Oare cu ce zâmbet? Pleacă tocmai acum când ar fi avut multe de povestit. Dacă aș
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe care-i dau din amărâta mea de pensie. Soț n are. I-a murit tăiat de tren, că fusese acar. Un singur lucru n-a făcut fata asta. N-a aerisit, Pruncu. Te rog pe dumneata să deschizi puțin geamul. Chiar dacă se va răci nițel camera. Mai bine să fie rece în încăpere, decât să miroase urât. Ce mai...Omul bătrân e neputincios, băiete. Fie că nu mai e în stare să facă curat în casă, fie că nu se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vină. Dar să vină și Epa. Mi-a promis că vine. Epa! Epa! Epa! Cu toată curățenia Coraliei și cu tot sprayul pulverizat de ea prin cameră, mirosul pișcăcios parcă devenise peste noapte, și mai înțepător. Să fi stat cu geamul deschis, se răcea prea tare apartamentul și tot nu se aerisea. Gerard îl deschidea totuși în reprize, mai ales când simțea că-l doare prea tare, în ceafă. Coralia îi dete mătușei un calmant și aceasta adormi urgent. Într-un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
făcută din același aluat cu minunile. Acum suntem convinși că personajele de basm vor muri și ele. Sau că au murit de mult, fără să fi realizat noi când. Așteptăm în serile lungi de decembrie, să bată totuși cineva la geam. Așteptăm. Se face târziu. Se simte în jur sfârâit de lumânări și miros puternic de brad. Ceva amintind de mirosul copilăriei. Se aude înfundat un colind. Casetele cu colindele Corului Madrigal se vând pe sub mână. Nu ninge, dar Crăciunul e
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și răcoroasă a sute de izvoare și nenumărate puțuri. Era, într-adevăr, un spectacol frumos, chiar și cu soarele ce te bătea în cap, drept și imparțial, dezolant și copleșitor, pentru că înăuntru, în imensul birou întunecos, apărat de exterior de geamuri groase și perdele fine, albe și imaculate, aerul condiționat menținea permanent, zi și noapte, în toate anotimpurile anului, aceeași temperatură, aproape de gheață, cum cerea fără nici o discuție guvernatorul Hassan-ben-Koufra, ca să lucreze cu plăcere. Sahara, văzută de acolo, cu un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și gusturile fiecăruia și mai știa și că li se tăiase beregata în propriile lor paturi. Traversă curtea fără grabă, ajunse la fereastra mare a barăcii și privi înăuntru, punându-și mâinile streașină la ochi ca să evite reflexele luminii în geam. Erau doar obiecte aliniate, doi metri de la un pat la altul, acoperite cu cearșafuri murdare ce nu lăsau să se vadă nici măcar o pată din sângele absorbit de mindirele groase. Nici o respirație, nici un sforăit ușor, nici un cuvânt rostit în somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vadă nici măcar o pată din sângele absorbit de mindirele groase. Nici o respirație, nici un sforăit ușor, nici un cuvânt rostit în somn, nici măcar râcâitul unor unghii ce scarpină pielea uscată de soare și nisip. Doar tăcerea și câteva muște izbindu-se de geam, ca și când s-ar fi săturat de sânge și s-ar fi luptat să iasă la lumină și la aer liber. Zece metri mai departe, împinse ușa de la pavilionul căpitanului și, pentru prima dată, soarele intră din plin în încăperea prăfuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de războinic și la tot controlul său de inmouchar al gloriosului „Popor al Vălului“ ca să se lase târât de masa pasagerilor și să se urce cu chiu, cu vai într-un vagon cu banchete tari de lemn și ferestre fără geamuri. încercă să se poarte cum văzuse că fac ceilalți; puse covoarele și sacul de piele pe locul pentru bagaje și se așeză în colțul cel mai îndepărtat, încercând să se convingă că, de fapt, mașina aceea nu era decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
porții noastre, și să ne sfideze... E nemaipomenit! Ridicol și nemaipomenit! Mi-ar plăcea să-l cunosc... — Pe toți dracii! Și mie, exclamă cu convingere. Un tip cu coaie ca el nu se întâlnește la tot pasul - strivi țigara de geam. Dar ce dracu caută? întrebă dintr-o dată, prost dispus. Ce poveste e asta cu familia lui? N-am nici cea mai vagă idee, Excelență. — Ia legătura cu El-Akab, ordonă. Vezi ce s-a întâmplat cu familia nebunului ăstuia. Căcat! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
făcea ca locul să fie neplăcut, dar în fund, în spatele a ceea ce trebuie să fi fost, la vremea lui, altarul central, se deschidea o ușă ce dădea spre niște mici încăperi adăpostite, dintre care două mai aveau, aproape intacte, majoritatea geamurilor la ferestre. Era un loc solitar și liniștit, exact ceea ce îi trebuia lui Gacel după cele mai agitate zile din existența lui, tulburat cum se simțea după ce străbătuse orașul buimăcit de mulțime, circulație și scandalul de nesuportat al unei lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spre cartierul indigen, farurile unei mașini parcate lângă trotuar se aprinseră, orbindu-l, și o voce autoritară strigă: — Hei, tu! Vino-ncoa’! Primul lui impuls fu s-o ia la fugă în susul străzii, dar se stăpâni și se apropie de geamul din față, căutând să scape de fasciculul de lumină ce-i rănea ochii. Trei bărbați în uniformă îl studiară severi din interiorul mașinii. Ce cauți pe stradă la ora asta? întrebă cel care-l strigase și care stătea lângă șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a pieptului, făcându-i o rană curată, iar piepții cămășii începeau să se înroșească de sânge. Un cap se ivi de după colțul străzii, traseră fără să ochească, și gloanțele se pierdură în noapte sau ricoșară în zidurile caselor, făcând țăndări geamurile câtorva ferestre. începu să urce fără grabă, la adăpostul zidului, restul treptelor, și un singur foc îi ajunse pentru a-i face pe urmăritorii săi să înțeleagă că aveau de-a face cu un trăgător de primă mână și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și a răspuns întrebării mele mute explicându-mi că am văzut secvențe dintr-un sport american foarte urât, cu doi oameni care, ieșind de sub duș, au uitat să se îmbrace. Am văzut apoi, din întâmplare, aceeași scenă, uitându-mă pe geam, la niște vecini, i-am explicat tatei ce și cum fiind și eu foarte indignat de sportul acesta foarte urât iar tata m-a sfătuit să stau departe de asemenea spectacole ieftine, deși recunoștea că tentațiile americănești sunt foarte mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de marele meu talent, vă imaginați că nu mi-am amestecat vocea cu gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri, ce uimire!... Nici nu se potolise bine ecoul primelor aplauze, că un vecin de la geamul primului etaj a și strigat: "Bisssss! Mai zi o dată refrenul, Z!" La fel de savant, am așezat vioara la gât, și-am început să cânt pentru alte aplauze care n-au întârziat să vină. Dar omul m-a oprit: "Nu doar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]