16,713 matches
-
a ridicat mama unui elev și a protestat cu vehemență împotriva unui profesor, care, spunea dânsa, „în orele de dirigenție le vorbește elevilor despre Eminescu, în loc să îi învețe cum să câștige un ban”... Cum nu vii tu Tepeș Doamne... Sau „iartă-i Doamne că nu știu ce fac”. Noi suntem Români și avem dreptul să fim mândri de originea noastră. Strămoșii noștri, Dacii, aveau o cultură care uimește astăzi lumea cercetătorilor și a cunoscătorilor. E destul să amintim de Kogaiononul și de Topografia
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Paști, preotul asculta spovedanii și acorda iertarea păcatelor. O bătrânică aflată pentru spovedanie sub patrafirul popii, spunea cu glas tânguitor: „și când mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire ...”, la care preotul spunea „Dumnezeu îți iartă păcatele, du-te cu Dumnezeu femeie”. Urmau apoi alte persoane la spovedanie, dar deodată părintele aude de sub patrafirul lui o voce plângăreață cunoscută care spunea: „și când mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire...” Păi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Sculărie, m-a sunat la telefon o voce și mi-a spus că e fostul meu profesor de limba română din vremea liceului, profesorul Hamzea. Mi-am răscolit memoria și nu am găsit nimic. I-am spus cu multă jenă, „iertați-mă, dar nu-mi amintesc”. A insistat cu amănunte, acelaș rezultat, nu mi-am putut aminti. Ajuns însă acasă, în alt decor, nu în cel de fabrică, de atelier plin de mașini unelte cu zgomote și mirosuri specifice, mi-am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a arătat soției ochelarii. În aceeași clipă a izbucnit și ea într-un plâns amar. S-au dus amândoi în camera copilului, care întins în pat, plângea cu sughițuri. Tăticul a greșit și a venit să-și ceară iertare. Mă ierți fiule? Te iert,... tăticule... A răspuns copilul printre suspine... Din păcate, în multe familii se consideră și astăzi bătaia, violența, ca mijloace eficiente și necesare pentru educație. Mulți spun că: și pe mine m-a bătut tata, și bine a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ochelarii. În aceeași clipă a izbucnit și ea într-un plâns amar. S-au dus amândoi în camera copilului, care întins în pat, plângea cu sughițuri. Tăticul a greșit și a venit să-și ceară iertare. Mă ierți fiule? Te iert,... tăticule... A răspuns copilul printre suspine... Din păcate, în multe familii se consideră și astăzi bătaia, violența, ca mijloace eficiente și necesare pentru educație. Mulți spun că: și pe mine m-a bătut tata, și bine a făcut pentru că uiteașa
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ești tu? zise micul prinț. Ești tare frumoasă... Sunt o vulpe, zise vulpea. Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinț. Sunt atât de trist... Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită. A! Iartă-mă, rosti micul prinț. Dar după un răstimp de gândire, adăugă: Ce înseamnă „a îmblânzi”? Nu ești de prin partea locului, zise vulpea, ce cauți pe-aici? Caut oamenii, zise micul prinț. Ce înseamnă „a îmblânzi”? E un lucru de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și, de când a murit mama, io duminica nu muncesc. Dar a doua zi la prânz, duminică, a fost gata. Preotu’ a zis: nu-i nimic, nu-i nici un păcat că ai muncit, ai ajutat un om. Dacă pot să ajut, iartă-mă domnu’ - și ăsta sunt! Ăsta mi-e sufletu’! Sicriele se fac pe diferite măsuri. E câte o bătrână de 1,60, înțelegi, trebuie mai scurt. Era un șofer. Când a murit, l-a scos de la bloc cu macaraua. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
date suficiente. Jucau cu niște piese murdare, pe care bunicul meu se jura că, atunci când o să aibă timp, sigur o să le spele c-un pic de spirt. Și Mitică ăsta îl bătea mereu, iar bunicul meu îi zicea: măi, Mitică, iartă-mă, că sunt om bătrân, dar mă cac în gura ta! Nu știu dacă pe atunci înțelegeam sensul vorbelor astea, habar n-am, dar nu mi se păreau deloc vulgare. Nu cred că înțelegeam sensul, nici decorul lingvistic. „Marele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cucernicul. Asta e problema lui. Pentru că e un tip fundamental cinic, un tip în fraza căruia se vede un fel de maliție bonomă. Un sarcastic care vrea să facă pe habotnicul - și nu-i iese, iar lucrul ăsta nu se iartă. L-au chemat la un simpozion, o paranghelie de tot râsul, despre literatura erotică. Păi, acum? Asta trebuia să se întâmple cu vreo douăzeci de ani în urmă. Atunci nu era defel bisericos și nici nu încerca să găsească în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Bineînțeles că zvonul a răscolit toată strada. Se știa și cum arată respectivul. Grupa sanguină și ce vaccinuri făcuse în copilărie. - Așa suntem noi. Io una mă gătesc când mă duc la magazin, că zicea tanti Anișoara, Dumnezeu s-o ierte, dacă te calcă mașina aicea, în 200 de metri, și ajungi la spital? Nu trebuie să te pregătești? Te operează, te taie, te dezbracă - și de ce să miroși urât? Așa e la noi, dacă scoate unul capul puțin, ce vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la primul rând de mese, s-a apropiat de Beti, i-a atins ușor creștetul, pe mine m-a privit blajin și apoi ni s-a adresat tuturor: „Măi copii, liniștiți-vă și ascultați-mă cu atenție. Eu v-am iertat chiar de-atunci și asta pentru că datoria oricărui părinte fie el și asociat unuia biologic, este să ierte și să uite. De multe ori se întâmplă ca propriul tău copil, din sângele și seva ta organică, să nu-ți respecte
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a privit blajin și apoi ni s-a adresat tuturor: „Măi copii, liniștiți-vă și ascultați-mă cu atenție. Eu v-am iertat chiar de-atunci și asta pentru că datoria oricărui părinte fie el și asociat unuia biologic, este să ierte și să uite. De multe ori se întâmplă ca propriul tău copil, din sângele și seva ta organică, să nu-ți respecte sfaturile și să ți provoace dezamăgiri. E o problemă pe care viața o scoate adesea la suprafață, dar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
voi înșivă, propriul etalon și învățați mai cu seamă din greșeli. Greșelile nu se uită, uneori rămânem chiar prizonierii acestora, însă vă spun părintește că întotdeauna trebuie asumate. Voi ați făcut acest lucru, datoria mea este să uit și să iert.” Acesta era în esență și dincolo de toate tiparele academice, omul și profesorul universitar, Vasile Băcăoanu. Sunt convinsă că nimeni dintre noi n-a uitat adâncimea și relevanța cuvintelor domniei sale. După terminarea facultății, o singură dată am mai avut ocazia să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
certificatului de naștere, fiindu-mi necesar pentru stabilirea succesiunii în familie. Așa este, însă altul este motivul prezenței tale aici. Mă uitam nedumerită, ușor confuză și-mi era teamă să nu se fi întâmplat ceva acasă. Vă rog să mă iertați, nu mai înțeleg nimic. S-a întâmplat ceva acasă, la Brăila ? Nu, nu este vorba de așa ceva. Mama ta, doamna Coteț Odesa, a expediat două telegrame de mulțumire, una adresată rectoratului, cealaltă decanatului, lucru inedit în Analele Universității „Alexandru Ioan
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pe denunțătorul meu ovrei, vinovat că și-a arogat, ilegal, atribuții de controlor al circulației! Am plecat repede din instanță ca să nu mai văd capul acestui fiu denaturat al poporului lui Israel, neam suferitor, căruia o tradiție milenară nu-i iartă riscurile agresivității. Dovadă sentința judecătorului de urgență, care a hotărât că „turcul plătește!“. Din mahalaua noastră era să uit pe Ghiță bărbierul, țiganul, vindecătorul de boale lumești al oltenilor precupeți și al băie ților de prăvălie, cu rețeta lui radicală
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Împiedicându-ne să practicăm, față de noi Înșine și cu inima ușoară, acele atât de utile și de confortabile truisme și locuri comune, comprimându-ne, de aceea, posibi li tățile timpurii, atât de prețioase, ratându-ne Îndemnurile vârstei când ți se iartă orice insuccese și dezgustându-ne, Îndepărtân du-ne continuu și de acea aplicațiune perseverentă care te apropie, În cele din urmă și cât de cât, cu poticneli și succese variabile, de acea realizare personală care, din pricinile arătate, a Întârziat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atunci când l-am ascultat pe Felix Aderca, martor ocular, povestindu-mi sfârșitul nefericitului colonel cu eghileți, pe care l-am cunoscut veșnic preocupat de gândul morții. Îl Întreba pe medicul nostru, Martinescu: — Care este, doctore, lovitura de glonț care nu iartă? — În cap! i se răspundea - și rămânea colonelul meu dus pe gânduri. Iar la Întrebarea mea mirată: de ce Îi poartă ordonanța, ne dez lipită de el În Împrejurări dificile, sacul plin cu cizme și bocanci de tot felul? - Îmi răspundea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
personaj tragicomic, care primește palmele, din teatrul clasic de păpuși. Am pregetat să-i Întind mâna când l-am văzut, mai ales, fără manșete scrobite și interșanjabile la cămașă și nici măcar din cele inuzabile, de celuloid: o crimă vestimentară de neiertat pe acea vreme, În stare să te dezonoreze și declaseze definitiv. (Multă vreme după aceea m-a urmărit această Întâlnire cu Adrian Maniu, ambiguă figură de tânăr, cât p-aci ase muită, În imaginația mea delirantă, cu Arthur Rimbaud, haimanaua
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am urmărit pe această cale, lipsit cum am fost preț de douăzeci și cinci de ani de orișice aplicații Înspre lecturi, chiar neserioase; Împrejurare care nu m-a păgubit mare lucru, nu o regret deloc și sunt sigur că mi se va ierta când i se vor cunoaște pricinile lumești, prea lumești, ale unui experiment propriu de viață, necesar și salutar În multe privinți, de n-ar fi decât acela de a avea lângă tine, noaptea, În pat, În loc de o carte proastă, un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la școală telefonul aspru al secretarului tipografiei noastre, care mă anunța scurt despre cele Întâmplate În zorii aceleiași dimineți. Spune-mi, te rog, ai plecat cumva supărată pe mine din acea ultimă [a] noastră seară? — Da, Beldie, dar acum am iertat tot, nu mă mai preo cupă ce a fost, ci ce va fi, cum voi evolua, bineînțeles, după mai multe vieți și Încercări. — M-ai iubit cumva?... și atunci, de ce ai făcut ceea ce ai făcut? — Da! Dar nu asta este
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu un sfert de veac mai tinere, dar respectuoase totuși cu ea nevoie mare, de n-ar fi decât numai pentru că i-au luat din când În când bărbatul În așternutul lor cald și vesel, și căreia i se vor ierta multe din răutățile și resentimentele ei vii și infle xibile numai fiindcă a ținut sus, o viață Întreagă, buna faimă a casei noastre cu bucătăria ei. Căci degeaba răsfoiești grelele tratate de bucătărie, cu rețete culinare aproximative chiar când cântăresc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mei le datoresc, desigur, complexul dificil de care am pătimit adesea În fața târgovețului pișicher, profitor de tot ce-i vine Înainte și pus pe pricopseală, sau a veneticului cu V În coadă și obraznic, de nu-mi pot nici astăzi ierta cum de nu i-am scuipat În ochi pe prietenii mei Nae Ionescu și Octav Onicescu atunci când Îmi propuneau să mă culc cu o băbătie din lumea finanțelor, În profitul situației lor de peste noapte, plini de bani, cu case, terenuri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
copii din mahalaua noastră deocheată. Iar În ce mă privește, nu mi-am recunoscut nici o urmă de cinism, sa dism sau numai priapism În erotica existenței mele pe urma acestor vecinătăți cu rele exemple. Am fost, dimpotrivă, și să-mi iertați expresia: un „sentimental“, un emotiv În fața femeilor, om al pasiunilor mele de care nu m-am rușinat niciodată și n-am să mă rușinez, mai ales acum - și sub povara dulce a cărora sunt gata a mă Înfățișa, fără remușcări
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să crezi ochilor și urechilor privind la spaimele și ascultând alarmele acestor iubite ale noastre, ale acestor interprete ideale, de odinioară, ale gândurilor noastre, trezite din visul lor prea scurt la realitate, realitatea lor ultimă, sub panicile vârstei care nu iartă și ale Îngrijorării lor subite după o „asigurare“ care nu le asigură nimic. Iar acele accese ale lor quasi-geniale, care ne compromit fiindcă devalorizează produsele eforturilor noastre laborioase, cerebrale sau de caracter, apar acum ceea ce sunt: simple feno mene de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cunosc și o practică rar de tot, și atunci fără ipocrizie. Aceea de a se lăsa cuprinse uneori, și după o vreme, de remușcări pentru toate de câte s-au făcut vinovate, luând, În sfârșit, calea bisericii, dar fără să ierte altora faptele de care ele Însele s-au făcut vinovate; În schimb, femeile care au practicat virtutea În tinerețea lor o regretă amarnic Înspre bătrânețe. și unele, și altele, să n-avem nici o grijă, vor intra În Infern cu veșnicul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]