16,589 matches
-
nopți", ce au fost tipărite între 1886 și 1888. Cea mai recentă versiune a povestirilor o include pe cea franceză a doctorului J. C. Mardrus, tradusă în engleză de Powys Mathers, și în mod remarcabil, o ediție critică bazată pe manuscrisul sirian original din secolul al XIV-lea, aflat în Biblioteca Națională, redactat în arabă de Muhsin Mahdi și interpretat în engleză de Husain Haddawy, fiind cea mai lungă, dar și cea mai bună versiune în limba engleză până în acel moment
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
engleză de Husain Haddawy, fiind cea mai lungă, dar și cea mai bună versiune în limba engleză până în acel moment. În 2005, academicianul brazilian Mademe Mustafa Jarouche a început publicarea versiunii tradusă în portugheză, bazată pe analiza comparativă a diverse manuscrise arabe. Primele trei volume din cele cinci sau șase planificate au fost publicate cuprinzând varianta siriană completă a cărții (volumele 1 și 2) și parțial versiunea egipteană de mai târziu (volumul 3 și restul). Specialiștii au reunit de-a lungul
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
Nights - Recolecții ale nopților arabe" (1830) și cel al lui William Wordsworth "The Prelude - Preludiul" (1805). "The Book of One Thousand and One Nights - Cartea celor O mie și una Nopți" are un ciudat verișor: "The Manuscript Found in Saragossa - Manuscrisul din Saragossa", de Jan Potocki. Un nobil polonez din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ce călătorește în Orient pentru a căuta ediția originală a celor "1001 Nopți"fără rezultat. Întorcându-se în Europa, el a scris piesa
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
diversele caractere din povestiri în timp ce încearcă să câștige favoruri la curte și să-și câștige libertatea. Poveștile despre Sinbad sunt o adăugare relativ târzie la colecția celor "O mie și una de nopți" - ele nu figurează în cele mai vechi manuscrise din secolul al XIV-lea, și apar ca un ciclu independent în colecții din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea. Prima asociere cunoscută a acestora este o colecție turcească din 1637. Influențele includ epopeile homerice (deosebit de familiare în
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
2001), Guillaume Apollinaire (2002) și Arthur Rimbaud (2003), tălmăcirea unei bune părți din versiunile lui Georg Heym (1986]]) și Gérard de Nerval (2000) și doar "Rugăciunile" (1998) și "Ceaslovul" (2000) din Rainer Maria Rilke, poetul său preferat. A lăsat în manuscris transpunerea integralei operei poetice a lui Rilke și a lui Goethe (aici intrând și cea de-a treia versiune românească a lui "Faust", după cele realizate de Lucian Blaga și Ștefan Aug. Doinaș), tălmăciri din lirica de expresie germană, de la
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
fost căsătorit cu o avrigeancă, din căsătorie rezultând o fiică Ileana care locuia în anul 2000 la Râmnicu Vâlcea. În ultimii ani de viață, Aurel Crișan a scris mai multe romane cu tentă autobiografică care au rămas în stadiul de manuscris: „Inimi tinere”, „Valuri”, „După două decenii”, „Bastardul”. În toate aceste romane, Aurel Crișan a evocat Racovița și oamenii ei. Aurel Florianu (n. 5 aprilie 1858, Racovița - d. 22 octombrie 1917, Racovița), a fost cunoscut de către localnici sub numele de "popa
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
data de 15 iunie 2000, după o lungă suferință. De-a lungul vieții, Cornel Lupea, bibliofil pasionat și cercetător în domeniile literaturii, istoriei, energeticii, a elaborat o serie de lucrări cu caracter științific, multe dintre ele rămase sub fomă de manuscris dactilografiat. Alături de acestea, a contribuit cu articole de specialitate la publicațiile literare sau științifice românești. Lucrări: Colaborări:
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
consolidat dinastia Safavizilor, alungând trupele otomane și uzbece, creând o armată stabilă. Sub conducerea sa, Isfahan a devenit capitala Persiei, ajungând unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Realizările artistice persane au atins un nivel înalt în timpul domniei sale, când manuscrisele cu anluminuri, ceramica și pictura au înflorit, iar portughezii, olandezii și englezii concurau pentru a stabili relații comerciale cu Persia. Deși tolernat în viața publică (a acordat privilegii grupurilor creștine) și preocupat de bunăstarea poporului său, teama pentru siguranța proprie
Abbas I cel Mare () [Corola-website/Science/310907_a_312236]
-
aveau o pagină explicativă, la sfâr-șit, iar copertele nu se făceau în tipografie. Clientul și le comanda în altă parte. Textul incunabulelor se deschide - în absența foii de titlu - cu "incipit" și se încheie cu "explicit", formule care sunt caracteristice manuscriselor. După 1500 a apărut și pagina de titlu, iar cărțile au început să se tipărească integral. Co-pertele realizate în tipografie au apărut însă abia la începutul secolului al XIX-lea. În total, în România au fost luate în evidență un
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
restului Daciei, ca încercare de a scrie o istorie generală, cu libertate critică", vol. I-III, Editura Gräffer, Viena, din care o parte s-a publicat în 1781, iar o parte a rămas inedită , ea fiind păstrată în secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române . În lucrarea sa, Sulzer criticând orice era în țară dorea să lovească în Alexandru Ipsilanti care nu l-a angajat ca secretar și nici nu favorizase demersurile sale pentru a fi numit consul al Austriei la București
Franz Josef Sulzer () [Corola-website/Science/309566_a_310895]
-
special de cunoscător al limbilor latină, greacă și ebraica. În 1673, marele duce al Toscanei, Cosimo III de' Medici, îl numește bibliotecar al "Bibliotecii Palatine" ("Bibliotecă Palatina") a orașului Florența, care reunea bibliotecă din "Palazzo Pitti", "Bibliotecă Medicea Laurenziana" pentru manuscrise și "Bibliotecă Nazionale Centrale di Firenze" pentru opere tipărite. Magliabechi devine figură centrală a vietii literare din Florența, oameni de cultură din întreaga Europa erau în contact și corespondență cu el. Era descris ca un ""șoarece de bibliotecă"", un adevărat
Antonio Magliabechi () [Corola-website/Science/309603_a_310932]
-
cultură din întreaga Europa erau în contact și corespondență cu el. Era descris ca un ""șoarece de bibliotecă"", un adevărat "bibliomaniac", care nu lasă nicio carte necitita. În propria să bibliotecă se găseau 40.000 de cărți și 10.000 manuscrise. În jurul lui erau grupați cei mai de seamă reprezentanți ai umanismului din Toscana, Vincenzo Viviani și Carlo Dați din Florența, Lorenzo Bellini din Pisa. Împreună reușesc să pună la adăpost manuscrisele orginale ale lui Galileo Galilei, suspectate de erezie de către
Antonio Magliabechi () [Corola-website/Science/309603_a_310932]
-
se găseau 40.000 de cărți și 10.000 manuscrise. În jurul lui erau grupați cei mai de seamă reprezentanți ai umanismului din Toscana, Vincenzo Viviani și Carlo Dați din Florența, Lorenzo Bellini din Pisa. Împreună reușesc să pună la adăpost manuscrisele orginale ale lui Galileo Galilei, suspectate de erezie de către tribunalele inchizitoriale. Spirit liber, neconformist, care nu făcea nicio concesie dogmelor Bisericii Catolice, el însuși intra în conflict cu Inchiziția și cu atotputernicul Ordin al Iezuiților. Bibliotecă să, deschisă publicului în
Antonio Magliabechi () [Corola-website/Science/309603_a_310932]
-
concesie dogmelor Bisericii Catolice, el însuși intra în conflict cu Inchiziția și cu atotputernicul Ordin al Iezuiților. Bibliotecă să, deschisă publicului în anul 1747, dotată cu numeroase texte științifice în greacă și latină, tratate de medicină ale timpului, tipărituri și manuscrise, constituie nucleul originar al "Bibliotecii Naționale Centrale din Florența", denumită înainte pe drept cuvânt ""Magliabechiana"". Pasiunea lui a fost bibliofilia, ca opera proprie este cunoscută doar ""Notizie letterarie e istoriche intorno agli uomini illustri dell'Accademia fiorentina"", editata la Florența
Antonio Magliabechi () [Corola-website/Science/309603_a_310932]
-
(numit așa după Wilfrid Michael Voynich, cunoscut și ca manuscrisul de la Vila Mondragon) este un manuscris cifrat misterios, încă nedescifrat, despre care nu se cunoaște nici autorul și nici data apariției. Are forma unei cărți ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris cu litere și cuvinte neidentificate, fără greșeli, tăieturi
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
(numit așa după Wilfrid Michael Voynich, cunoscut și ca manuscrisul de la Vila Mondragon) este un manuscris cifrat misterios, încă nedescifrat, despre care nu se cunoaște nici autorul și nici data apariției. Are forma unei cărți ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris cu litere și cuvinte neidentificate, fără greșeli, tăieturi sau corecturi. Desenele în schimb sunt
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
greșeli, tăieturi sau corecturi. Desenele în schimb sunt executate cu mai puțină strădanie. Ele reprezintă plante, oameni, animale și teme astronomice. Plantele de exemplu nu au putut nici ele să fie identificate. Cu toate eforturile intense depuse pentru descifrarea sa, manuscrisul nu s-a putut descifra nici până în ziua de azi (2015), nici măcar cu ajutorul calculatoarelor. El ar putea avea un sens oarecare, dar poate fi și doar o farsă cu aparențe serioase. Originalul se păstrează în biblioteca "Beinecke Rare Book and
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
corespondent în istorie, imagini ale unor plante inexistente pe Pământ, semne zodiacale complexe și siluete feminine scăldându-se în bazine diforme, pline cu un lichid ciudat - acestea sunt doar câteva dintre elementele care i-au determinat pe cercetători să declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodată. Istoria nu duce lipsă de manuscrise misterioase a căror explicație științifică să se lase încă așteptată după secole de cercetări; vezi harta amiralului turc Piri Reis, redactată în 1513 și care prezintă
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
siluete feminine scăldându-se în bazine diforme, pline cu un lichid ciudat - acestea sunt doar câteva dintre elementele care i-au determinat pe cercetători să declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodată. Istoria nu duce lipsă de manuscrise misterioase a căror explicație științifică să se lase încă așteptată după secole de cercetări; vezi harta amiralului turc Piri Reis, redactată în 1513 și care prezintă în detaliu atât coastele celor două continente americane cât și părți ale Antarcticii neacoperită
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
de gheață (adică așa cum era acum cel puțin sase milioane de ani); sau Carta Marina, harta preotului suedez Olaus Magnus care prezenta în 1539 curenții marini scandinavi, descoperiți de oamenii de știință moderni abia în secolul XX. Și totuși, enigmele manuscrisului Voynich par a fi, de departe, cele mai greu de descifrat. Documentul, care acum se află în biblioteca Universității Yale din Statele Unite, a început să facă vâlvă încă de la descoperirea sau, mai bine spus, redescoperirea sa, în 1912, de către anticarul
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
mai bine spus, redescoperirea sa, în 1912, de către anticarul polonez Wilfried Michael Voynich. Acesta l-a găsit „într-un vechi castel din Europa”, mai precis la colegiul iezuit Mondragone di Frascati, aflat la sud de Roma, unde se pare că manuscrisul fusese dat uitării de câteva secole. Specializat în analiza și evaluarea documentelor vechi, Voynich a remarcat imediat caracterele misterioase și imaginile cel puțin bizare ce ilustrau cele 246 de pagini îngălbenite de vreme. Nu mai puțin curios era și documentul
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
1552-1612), care îl achiziționase în schimbul sumei imense de 600 de ducați (aproximativ 60.000 de euro la ora actuală), în speranța că ar conține dezlegarea misterului transformării plumbului, sau a oricărui alt metal, în aur. Scrisoarea mai menționează și că manuscrisul ar fi putut fi opera lui Roger Bacon, renumitul filozof si alchimist englez din secolul al XIII-lea, una dintre puținele persoane din Europa acelor vremuri care ar fi avut cunoștințele necesare creării unei asemenea opere cu caracter artistic. Mai
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
în mai multe rânduri, descoperirea unei metode de a umple vistieria cu aur și angajase un numeros grup de învățați, al căror unic scop era decriptarea scrierii necunoscute. Activitățile lor aveau să rămână însă fără nici un rezultat, iar dupa ce manuscrisul ajunge la Kircher, trece în grija Ordinului Iezuiților, prin persoana lui Pierre Jean Beckx, mai marele ordinului, pentru ca, într-un final să fie uitat, în arhivele colegiului din Frascati. Nimeni nu a reușit să dezlege, în cei peste 500 de
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
lui Pierre Jean Beckx, mai marele ordinului, pentru ca, într-un final să fie uitat, în arhivele colegiului din Frascati. Nimeni nu a reușit să dezlege, în cei peste 500 de ani care se presupune că ar fi trecut de la redactarea manuscrisului Voynich, măcar unul dintre misterele care înconjoară neobișnuitul document: origini, autor, scriere, imagini sau limba în care a fost redactat. Și asta după ce, numai în secolul XX, o veritabilă armată de paleografi, inclusiv specialiștii americani care au descifrat codul german
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
latine (a, o, c, n, m), unite în cuvinte cu cifre arabe (2, 4, 8 sau 9), semne din alfabetul englez (q, y). Dar și litere ce aduc cu vechea scriere runică sau simboluri medievale alchimice. Curios este faptul că manuscrisul pare scris de două persoane diferite, care folosesc sisteme distincte de redactare, specialiștii împărțind textul în două categorii de scriere: Voynich A si Voynich B, fără nici o altă evoluție însă, în descifrarea acestora. Iar ca misterul să fie complet, nici unul
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]