KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...608 609 610 ...662 >

16,540 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

Avea ditamai sulița sprijinită de o piatră la intrare, dar se răzgândi și se aplecă să ridice un bolovan. - L-ai ucis pe Buze! - Nu Krog l-a ucis! se auzi de afară un glas necunoscut. Eu ți l-am omorât pe Buze. Păzitorul se răsuci brusc, dar nu mai apucă să facă altceva, căci o umbră se repezi asupra lui, cu sulița Întinsă. Vârful ascuțit se afundă, clefăind, În burta păzitorului, spintecându-l, iar cel care ataca, Începu să răsucească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
asta, Tată din Cer! Acum, ne-au năpădit toți flecarii, toți slăbănogii care ar lua-o la sănătoasa dacă s-ar face Înspre ei un om adevărat! Cu de-ăștia vrei să ne păstrăm satul, Minos? - Atunci, de ce nu-i omori tu pe toți slăbănogii ăștia fricoși, Scept? nu se lăsă nici Philo mai prejos. Omoară-l pe Dilc, că tot ți-a ridicat un mal de pământ În fața casei, ca să nu ți-o ia apele. Omoar-o și pe Kuni, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-o la sănătoasa dacă s-ar face Înspre ei un om adevărat! Cu de-ăștia vrei să ne păstrăm satul, Minos? - Atunci, de ce nu-i omori tu pe toți slăbănogii ăștia fricoși, Scept? nu se lăsă nici Philo mai prejos. Omoară-l pe Dilc, că tot ți-a ridicat un mal de pământ În fața casei, ca să nu ți-o ia apele. Omoar-o și pe Kuni, că ea ți-a scăpat nepotul de friguri. Ba omoară-l și pe Minos că uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se lăsă nici Philo mai prejos. Omoară-l pe Dilc, că tot ți-a ridicat un mal de pământ În fața casei, ca să nu ți-o ia apele. Omoar-o și pe Kuni, că ea ți-a scăpat nepotul de friguri. Ba omoară-l și pe Minos că uite, stă acum de vorbă În loc să bată coclaurii după mamuți și mistreți! - Ba, despre mine, nu vorbi așa, măi Philo, că fiu-meu e dus la vânătoare de patru zile Încheiate, și cine altul l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lângă tine ca să te audă. Krog ăsta știe să meargă pe apă cu niște case care plutesc, știe să tragă cu niște sulițe mici, nemaivăzute, știe numele tuturor oscioarelor și măruntaielor din om, și mai știe să Învie și să omoare oameni doar dacă se uită la ei dintr-o parte. Cică are grijă de femei la fel ca de oameni. Unii spun că l-ar fi zărit zburând precum vulturii, dar asta mi se pare o minciună, pentru că nici chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
eu unul nu pricep cum vine asta. Dar tot el, Krog, spune că dacă o să aflăm vorba, o să știm să trecem peste Ger, că tot așa, cu ajutorul vorbei, ne-a scos Tatăl din Ceața care a fost, aia care ne omorâse pe mai toți. N-am avut Îndrăzneala să-i spun că eu eram Krog, mai ales că deja se hotărâse Împreună cu toți ai lui să se Împărtășească din vorba lăsată de Tatăl. Zicea el că, dacă va trece Krog vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Capete de cerb, femei și munteni de la munții tăi. Și-au băut sânge unul din palma altuia. Au zis: hai peste Minos, că Minos vrea să Împartă vorbe din alea vechi. Minos a băut sânge cu Krog, hai să-l omorâm. - Dar nu ne-am făcut frați de sânge. - Eh, așa e când Începe ura: minți, minți, minți. Asta pricep. Tu și Enkim, aveți legământ de sânge? Am recunoscut că da. Iar Logon: - Și atunci cum de minte Enkim la tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Apoi, luându-și inima În dinți, spuse dintr-o răsuflare: - Ești Krog, ești toiag pentru Tatăl din Cer! Nu ești om de rând. N-o să ai nici tihnă și nici măcar femeie frumoasă așa că, spune acum, mă Îmboldi el, spune când omori la Enkim ăsta cu două fețe? Vorbise printre dinți, privindu-mă drept În ochi. - Spune, pfuuh, că din cauza lui o să pierim! Apoi, se ridică deodată și se apucă să se plimbe Încoace și Încolo. Numai și numai din cauza lui! mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cum mă mai mințise, of, of. Ca pe un țânc, of. La asemenea viclenie nu se cădea să răspunzi decât cu muma tuturor vicleșugurilor și ale minciunilor toate. - Știi ceva? - i-am zis lui Logon. Încă n-am să-l omor. O să mă folosesc de ticălosul ăsta blestemat ca să-i atrag tovarășii În cursă! Pe toți o să-i atrag În cursă! Las’ că știu eu cum! Logon dădu din cap. - Cred la tine, măi, Krog, măi. Minos spus la mine că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mama focului. Iar N’jamo: - Ia zi, am mințit cu ceva? - Întrebă el, privind către mine. - Enkim și Runa nu sunt chiar atât de nesățioși, am râs eu. Și nici n-am trecut peste atâtea ape. Iar eu n-am omorât chiar atât de mulți oameni. - Da’ce? Parcă eu sunt sigur că la sfârșit n-o să scăpați decât cu plânsetul? Făcu un semn și ai lui ne Împărțiră din bucatele lor. Ouă crude, un fel de praf de carne și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
asta nu știu, i-am răspuns, făcându-i cu ochiul. Numai că Logon știa bine ce simt, pentru că Îmi puse o mână pe umăr. - Of, of, măi Krog. Dacă tot Îl iubeai așa de mult pe Enkim, mai bine Îl omorai decât să-i fi spus ce i-ai spus, Îmi zise și rămase În urmă, lăsându-mă cu ale mele. Mda, uite că până și la luptă erau bune cuvintele, măi Moru, măi. Cu vorbe mă Îmbrobodise Enkim și tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Ne-am oprit În fața lor și, care mai de care, au Început să ne povestească ce ne aștepta dacă ne vedeam de drum spre Miazăzi. Începuseră ninsori grele pe meleagurile unuia. Pe pământurile altuia căzuse grindina zile În șir și omorâse oamenii și animalele - până și mamuții cei mari fugiseră speriați. Iar de câteva zile se pornise un vânt năprasnic, din cel ce smulgea copacii din rădăcini și dădea casele de pământ. - Haideți Înapoi de unde ați venit! Hai cu noi! ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de Krog, parul fleșcăit al Tatălui, frate păcălit al lui Moru care acum trebuie că tândălea prin vreo peșteră sau pe vreo pășune, uitându-se la vreun foc și trăgând vânturi? Aveam chef să plâng un pic. Sau, puteam să omor câțiva mărunței din aceia, sau chiar și niște vânjoși, dintre cei lăsați de Bulut - aveam chef până și de asta, doar ca să le arăt că prostul de Krog era și el bun la ceva. Sau, puteam să-i fac lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea lui Vishu, iar noi Îl mai ducem și pe stăpânul vorbei, iar tu vrei să-l omori, măi, ticălosule! N-au fost În stare să-l dea Umbrei ăia de i-au luat urma, și-l ucide acum un năpârstoc ca tine? Iarăși intonă cântul și, de data asta, cei doi răspunseră la fel, iar drept răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
s-au trezit cu toții! Am Încercat să-mi dau vrăjmașul peste cap, numai că nenorocitul era mult prea greu și mă prinsese de gât. Încerca să mă salte de jos, dar l-am mușcat de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
că nenorocitul era mult prea greu și mă prinsese de gât. Încerca să mă salte de jos, dar l-am mușcat de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și vedeam limpede că n-aveam cum să răzbesc. Deja mă târau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-o pe Runa: era undeva În spatele lui Scept și Își ațintea arcul spre el. Trase de coardă, gata-gata să slobozească săgeata: - Nu! Nuuuu! - i-am strigat. Nu cu arcul ăla blestemat! Cum să mă asculte? Cum? Nemernicul de Scept Îl omorâse pe Enkim, omul cu care se Însoțise și tată al lui Unu. Săgeata țâșni din arc, dar Scept mă auzise și se azvârli Într-o parte, ferindu-se În ultima clipă. N-a mai avut ce să facă Însă când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Într-o limbă, și nu pe un tărâm. Ce? E rău? - Barra ridică din umeri, iar eu l-am privit lung. Nu mai vreau să mai merg nicăieri, măi Barra, i-am spus. - O să vină Gerul cel Greu. O să-i omoare pe toți. O să ne omoare pe toți. - Când a fost Ceața Adâncă, doar clefăiam și ne scremeam și tot am scăpat. Las’ că scăpăm și de astă dată, ascultă-mă pe mine. Mormăi, ca un urs bătrân și obosit, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe un tărâm. Ce? E rău? - Barra ridică din umeri, iar eu l-am privit lung. Nu mai vreau să mai merg nicăieri, măi Barra, i-am spus. - O să vină Gerul cel Greu. O să-i omoare pe toți. O să ne omoare pe toți. - Când a fost Ceața Adâncă, doar clefăiam și ne scremeam și tot am scăpat. Las’ că scăpăm și de astă dată, ascultă-mă pe mine. Mormăi, ca un urs bătrân și obosit, care nu se mai Împacă nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

nevestele - a căror existență, cu viața ei intimă și cu etapele ei, se desfășoară În văzul tuturor, În fața a sute de ferestre deschise, cu rîsete, strigăte, țipete și Înjurături. I-aș putea spune cum se bat, se Îmbată și se omoară; cum jefuiesc, atacă și lovesc, cum se prostituează și fură și ucid - toate acestea făcînd parte din mersul firesc și decent ai vieții - și totuși cum au fost capabili să se revolte, să facă reclamație la poliție și să trimită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
noaptea acuzîndu-și În gura mare Însoțitorul ca să audă tot cartierul. — Trebuie să mă plătești, vagabond nenorocit! strigă ea. Trebuie să mă plătești acum! Dă trei dolari că, de nu, mă duc acasă și-l pun pe bărbatu-miu să te omoare-n bătaie! — Poartă-te ca o doamnă! spuse bărbatul cu glas ceva mai domol. Nu-ți dau nici un sfanț dacă nu te porți ca o doamnă! Trebuie să te porți ca o doamnă! insistă el cu un respect Înduioșător față de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
bătut În retragere spunînd: — Văleu! Mi-e rău! Nu mă simt bine! Stați o clipă! Duceți-vă și faceți treaba singuri! Vreau să beau o cafea! Iar ceilalți au mîrÎit violent: — Hai, hai! Ești un tîmpit și-un laș! Te omor dacă nu vii! Și-au plecat pășind ușor În noapte În timp ce urletele smintite ale bețivei se auzeau slab de la capătul străzii și apoi au Încetat. Gazda ta s-a delectat cu această istorioară violentă. Se lovește cu palma peste frunte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
ascundă. „Doamne, apără-ne, au venit!“ - a strigat mama frîngîndu-și mîinile, iar Addie Patton a urcat dealul În fugă răcnind - bietul copil Își ieșise din minți de spaimă: „Au venit, au venit! Și bunicu-i singur colo-n vale. O să-l omoare, o să-l omoare!“ - zice. Sigur că pe-atunci nu știam că yankeii ăștia doi erau singuri, credeam că sînt un fel de grupă de recunoaștere dintr-o divizie a lui Sherman. Dar, Doamne, ceilalți n-au apărut decît peste o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-ne, au venit!“ - a strigat mama frîngîndu-și mîinile, iar Addie Patton a urcat dealul În fugă răcnind - bietul copil Își ieșise din minți de spaimă: „Au venit, au venit! Și bunicu-i singur colo-n vale. O să-l omoare, o să-l omoare!“ - zice. Sigur că pe-atunci nu știam că yankeii ăștia doi erau singuri, credeam că sînt un fel de grupă de recunoaștere dintr-o divizie a lui Sherman. Dar, Doamne, ceilalți n-au apărut decît peste o săptămînă, iar hoții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
și l-a azvîrlit În mijlocul pieții și i-a zis: „Dacă te mai prind pe-aici, maimuțoi nenorocit“ - chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, nu se-ncurca-n vorbe cînd era furios - „să știi că te omor“. Chiar așa, și Bill Smathers, care era atunci șeful poliției, stătea pe treptele primăriei și-a văzut tot ce s-a-ntîmplat, și-a strigat către taică-tu: „Da, da, dac-oi mai fi pe-aici cînd o mai veni, te-ajut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]