16,853 matches
-
filială a Universității Sorbona din Paris), obținând diplomă de licență în Drept European (MAITRISE EN DROIT, Mention DROIT EUROPEEN) de la Universitatea Sorbona. Între anii 2000-2001 a activat ca redactor al emisiunii „Surprize surprize” de pe TVR 1. În 2002-2003 a fost redactor-șef al aceleiași emisiuni. Între 2003-2005 a fost coordonator de proiecte la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova. Din mai 2005 Dorin Chirtoacă este vicepreședinte al Partidului Liberal. A participat din partea Partidului Liberal la alegerile locale din 10 iulie
Dorin Chirtoacă () [Corola-website/Science/302631_a_303960]
-
devenind unul din liderii evreimii maghiare, președintele organizațiilor sioniste din Ungaria. Activitatea sionistă o începuse la Cluj, unde funcționa și un "Comitet de salvare" ("Vaad Hatzala") din care făceau parte Kasztner, socrul său, Josef Fischer, președintele Consiliului Evreiesc, Ernst Marton, redactorul-șef al ziarului "Uj Kellet", Hilel Danzig, fost deputat în Parlamentul României ș.a. După război, Rudolf Kasztner a fost acuzat de Rudolf Vrba (Walter Rosenberg), unul din autorii "Protocolului Auschwitz" că, deși avea cunoștință de raportul pe care el l-
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
jurnalist în secția română a Radio Europa Liberă. După reîntoarcerea în România, s-a remarcat ca realizator de televiziune și comentator pe subiecte politice. Între 1975 și 1979 a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Din 1976 devine redactor la revista Echinox, iar din 1978 ocupă postul de secretar de redacție, publicând poezii și critică literară, alături de nume sonore precum Marian Papahagi, Ion Vartic, Ion Pop, Mircea Zaciu. După terminarea facultății, în 1979, își adună poeziile în volumul "Lecția
Emil Hurezeanu () [Corola-website/Science/302749_a_304078]
-
a putea primi pașaport, este nevoit să se angajeze ca avocat la Mediaș. Reușește să obțină pașaportul și, la 1 noiembrie 1982, pleacă la Viena. După terminarea celor două semestre ale bursei Herder ajunge la München unde se angajează ca redactor la Radio Europa Liberă, post pe care îl va ocupa din 1983 până în 1994. Debutează cu un articol despre țiganii din România, iar apoi traduce din revista Geo. În octombrie 1983 primește azil politic în Republica Federală Germania. În aceeași
Emil Hurezeanu () [Corola-website/Science/302749_a_304078]
-
a fost membru al "Gazetei Matematice", iar în anii 1942 și 1942 a făcut parte din delegația de conducere a acestei reviste. El a fost de asemenea membru al Societății Române de Științe, calitate în care a fost secretar și redactor al buletinului societății, iar în 1940 a fost președinte al Societății Române de Matematici. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935..
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
suspendat și interzis, iar Kossuth a fost condamnat la patru ani închisoare (în 1837). În acest răstimp a studiat economia și limba engleză. Eliberarea din detenție a avut loc în în mai 1840. În ianuarie 1841, Kossuth a fost numit redactor-șef la ziarul "Pest". A început să publice articole de fond împotriva privilegiilor feudale și despre lupta pentru drepturi cetățenești, a cerut independența constituțională. István Széchenyi, marele reformator liberal, care era mai răbdător, l-a avertizat că articolele sale erau
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
criteriului estetic în evaluarea literaturii, a provocat indignarea vehementă a publicațiilor naționaliste, care i-au acuzat pe tinerii de la Sibiu de antiromânism („trebuie să li se înscrie patriotismul cu biciul pe coșul pieptului”, scria ziarul "Țara"). Ion Negoițescu a fost redactor al "Revistei Cercului Literar" pe tot parcursul publicării acesteia, în perioada ianuarie-iunie/august 1945.
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
factor mobilizator în lupta oamenilor muncii pentru înfăptuirea hotărîrilor guvernului, pentru victoria socialismului în patria noastră”". Prima echipă a "Scînteii" a fost, din declarațiile făcute de Silviu Brucan, o adunătură de analfabeți și oameni ai muncii, însă numai gazetari nu. Redactorul șef de atunci, Miron Constantinescu, după caracterizarea succintă făcută de Brucan, era "„un filozof tobă de carte care avea nevoie de un căligraf și de un grămătic să-i facă articolele inteligibile”". Îndeobște, întreaga echipă era atipică, deoarece, din descrierile
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
se autodefinea, era Silviu Brucan, aflat pe postul de secretar general de redacție. Așadar, după spusele acestuia, majoritatea membrilor ce întregeau prima echipă a ziarului "Scînteia" din 21 septembrie 1944, erau amatori, neprofesioniști, în ceea ce privește gazetăria. Brucan a ocupat postul de redactor-șef adjunct al ziarului partidului până în 1956, el fiind un "„ideolog neînduplecat”" ce "„a încurajat pe vremea aceea adunarea cu forța a populației țărănești în gospodăriile colective și ceruse pedeapsa capitală pentru cei care se opuneau preluării puterii de către comuniști
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
1918, pe Fluieraș și Jumanca, punându-i într-o situație penibilă în fața regelui. De altfel, la începutul anului 1925 sosise un bun prilej spre a-i riposta gazetarului social-democrat într-o manieră brutală. Constantin Titel Petrescu, pe atunci avocat și redactor la ziarul “Socialismul” tocmai publicase un pamflet, sub pseudonimul de Stockman, în care ironiza moravurile cazone din Armată. Ministrul de Război se simte ofensat și-l aduce pe autor în fața Curții Marțiale sub acuzația de „ultraj adus armatei”. Cum era
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
din țară și de peste 800.000 de volume din străinătate. Exteriorul clădirii a fost restaurat iar la 20 noiembrie 2001 s-a făcut redeschiderea oficială. Pe locul în care astăzi este ridicat edificiul a fost amplasată casa lui Grigore Peucescu, redactor al ziarului Timpul. Aici, Mihai Eminescu a citit pentru prima oară poezia Scrisoarea a III-a. Mărturie a acestui fapt este placa comemorativă amplasată în 15 iunie 2001, pe unul din zidurile palatului de astăzi.
Biblioteca Centrală Universitară din București () [Corola-website/Science/303273_a_304602]
-
plecat la Budapesta, pentru a începe studiile universitare, pe care le-a continuat la București și Iași. La Iași a devenit membru al Societății Junimea și s-a împrietenit cu Eminescu. A avut o intensă activitate publicistică, fiind pe rând redactor la "Curierul de Iași", "Pressa", "Trompeta Carpaților", "Timpul" din București. Este numit revizor școlar pentru județele mai întâi pentru județele Neamț și Suceava, apoi pentru Botoșani și Dorohoi. Cu această ocazie, pe 2 martie 1886, scoate la Botoșani publicația "Curierul
Ioniță Scipione Bădescu () [Corola-website/Science/303309_a_304638]
-
Andrei Șaguna. 1968-1970: Bibliograf principal la Biblioteca județeană Arad și profesor de limba și literatura română la Liceul “Moise Nicoară” din Arad (în prezent Colegiul Național "Moise Nicoară") și de istorie și limba română la Liceul german din Arad. 1970-1990: Redactor principal cu probleme de cultură și învățământ la ziarul județean “Flacăra Roșie”, devenit după decembrie 1989, “Adevărul” de Arad. 1971 - devine membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (U.Z.P.) 1989 - 1990: Redactor principal cu probleme de cultură și
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
la Liceul german din Arad. 1970-1990: Redactor principal cu probleme de cultură și învățământ la ziarul județean “Flacăra Roșie”, devenit după decembrie 1989, “Adevărul” de Arad. 1971 - devine membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (U.Z.P.) 1989 - 1990: Redactor principal cu probleme de cultură și învățământ la noul cotidian "Adevărul de Arad" 1991: Redactor șef adjunct la noul cotidian “Tribuna Aradului”. 1991-1997: Redactor șef la ziarele “Curierul Aradului” și “Libertatea Aradului”. Din 1993: Președintele Fundației Culturale “Ioan Slavici” din
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
ziarul județean “Flacăra Roșie”, devenit după decembrie 1989, “Adevărul” de Arad. 1971 - devine membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (U.Z.P.) 1989 - 1990: Redactor principal cu probleme de cultură și învățământ la noul cotidian "Adevărul de Arad" 1991: Redactor șef adjunct la noul cotidian “Tribuna Aradului”. 1991-1997: Redactor șef la ziarele “Curierul Aradului” și “Libertatea Aradului”. Din 1993: Președintele Fundației Culturale “Ioan Slavici” din Arad și redactor șef al revistei de cultură “Relief” editată de Fundația “Ioan Slavici”. 1992-1994
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
de Arad. 1971 - devine membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (U.Z.P.) 1989 - 1990: Redactor principal cu probleme de cultură și învățământ la noul cotidian "Adevărul de Arad" 1991: Redactor șef adjunct la noul cotidian “Tribuna Aradului”. 1991-1997: Redactor șef la ziarele “Curierul Aradului” și “Libertatea Aradului”. Din 1993: Președintele Fundației Culturale “Ioan Slavici” din Arad și redactor șef al revistei de cultură “Relief” editată de Fundația “Ioan Slavici”. 1992-1994: Lector universitar asociat la catedra de “Teoria și practica
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
probleme de cultură și învățământ la noul cotidian "Adevărul de Arad" 1991: Redactor șef adjunct la noul cotidian “Tribuna Aradului”. 1991-1997: Redactor șef la ziarele “Curierul Aradului” și “Libertatea Aradului”. Din 1993: Președintele Fundației Culturale “Ioan Slavici” din Arad și redactor șef al revistei de cultură “Relief” editată de Fundația “Ioan Slavici”. 1992-1994: Lector universitar asociat la catedra de “Teoria și practica presei” a Facultății de jurnalistică din Arad din cadrul Universității de Vest “Vasile Goldiș” din Arad. 1994 - 2004: Președintele Filialei
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
de presă ROMPRESS. 2000-2004: Expert pe probleme politice la Biroul parlamentar al deputatului PUR de Arad Nicu Cojocaru. 2006 - 2008: Șef secție cultură și editorialist la cotidianul "Informația Aradului" 2011 - devine membru al Ligii Scriitorilor din România (L.S.R.) 2013 - prezent: Redactor șef al revistei "Stindard" din Arad. 1965 - 2014: “Luceafărul”, “Tribuna”, “Familia”, “Vatra”, “Orizont”, “Astra”, “România literară”, “Contemporanul”, “Relief”, “Arca”, “Al cincilea anotimp”, "Studii de știință și cultură", "Agora Literară", "Stindard" ș.a. 1980 - “Orizonturi mioritice transilvane” - Arad. 1981 - “Un spectacol pentru
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
fost și bursier al Colegiului Noua Europă (2001-2002). După absolvirea facultății, a devenit cadru didactic la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București, în prezent având gradul didactic de conferențiar. De asemenea, a fost profesor la Colegiul PRO din București (1998-2007), redactor la revista “Dilema veche” (1998-2007) și redactor la Gazeta Sporturilor. A realizat emisiunile "Ora de istorie" (Realitatea TV, 2000); "Chiasma. Dialoguri PAX" (PAX TV, 2003) și "Totul la vedere" (TVR 1). a publicat studii și articole în următoarele ziare și
Adrian Cioroianu () [Corola-website/Science/302896_a_304225]
-
2001-2002). După absolvirea facultății, a devenit cadru didactic la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București, în prezent având gradul didactic de conferențiar. De asemenea, a fost profesor la Colegiul PRO din București (1998-2007), redactor la revista “Dilema veche” (1998-2007) și redactor la Gazeta Sporturilor. A realizat emisiunile "Ora de istorie" (Realitatea TV, 2000); "Chiasma. Dialoguri PAX" (PAX TV, 2003) și "Totul la vedere" (TVR 1). a publicat studii și articole în următoarele ziare și reviste: "Lettre International", "Dosarele Istoriei", "Suplimentul de
Adrian Cioroianu () [Corola-website/Science/302896_a_304225]
-
Lucien Paul Victor Febvre (n. Nancy, Meurthe-et-Moselle, 22 iulie 1878 - d. Saint-Amour, Jura, 26 septembrie 1956) a fost un istoric modernist francez. A fost redactor original al Encyclopédie française, împreună cu Anatole de Monzie. Studiază la Școala Normală Superioară din Paris, la secțiunea de Litere. În 1911 își susține teza de doctorat cu titlul Philippe II et la Franche-Comté, un studiu de istorie regională prin care
Lucien Febvre () [Corola-website/Science/302905_a_304234]
-
profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Jacques Byck, Alexandru Graur, Edgar Papu. Debutează cu reportaj în "Viața studențească" (1957). Ca prozator va debuta un an mai târziu, cu schița "Poarta "în "Gazeta literară". Între 1958 - 1963 lucrează ca redactor la "Gazeta literară", fiind coleg de redacție cu Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Paul Georgescu, Matei Călinescu, S. Damian, Gabriel Dimisianu. Primul volum de proză scurtă, "Poarta", îi apare în 1960 și îl impune ca și prozator original (excesiv de original, consideră
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
proză scurtă, "Poarta", îi apare în 1960 și îl impune ca și prozator original (excesiv de original, consideră unii comentatori). Timp de doi ani (1964 - 1966) lucrează la Studioul cinematografic București, secția scenarii, iar din 1966 și până la sfârșitul vieții, ca redactor la revista "Luceafărul". În 1965 se căsătorește cu Elena Stan, și ea absolventă a Facultății de Filologie, prozatoare (își semnează textele Ana Delea), iar în 1967, i se naște unicul fiu, Andrei Velea. Sănătatea lui s-a degradat continuu datorită
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
13 mai 1931, în București. A urmat Colegiul „Sf. Sava” din București (1942-1950), apoi secția de filologie germanică a Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, obținând diploma de licență în limba și literatura engleză în anul 1954. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954-1958), muzeograf la Muzeul de Artă al R. S. România (1960-1963) și ca redactor-șef la Editura Meridiane (1963-1968). În 1968 este numit director al Direcției Artelor în Comitetul de Stat pentru
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
din cadrul Universității din București, obținând diploma de licență în limba și literatura engleză în anul 1954. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954-1958), muzeograf la Muzeul de Artă al R. S. România (1960-1963) și ca redactor-șef la Editura Meridiane (1963-1968). În 1968 este numit director al Direcției Artelor în Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. Din 1961, predă la Catedra de literatură universală și comparată a Facultății de Filologie din București, unde va fi
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]