19,182 matches
-
sat Rugăciunea a Început Biserica e-nvăluită Într-un mister luminat Iar preotul clădește Tămâia cu bun miros Iar corul cântă Tot mai duios Înalță către Cerul La Tronul Dumnezeiesc Un stol de păsărele Pe-o creangă de copac Cântă slavă Stăpânului Împărat! Momentul Sacru, a-nceput Iisus, e „Jertfa“ Fără de sfârșit Pentru noi toți S-a dăruit! O, scumpă-jertfă-! Tu n-ai asemănare... Iubire nesfârșită La toți e dăruită! Să guste din Ea. Ea este Învierea E viața mea, și-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de sânge-ai dat Luptă dreaptă ai purtat Și credința ne-ai lăsat Scump tezaur moștenim Și la tine ne gândim... Azi! Te plâng urmașii tai Țara-i plină de mișei! Plânge neamul după tine... Cui ne lași pe noi, stăpâne? Iar la mormântul tău Lacrimi curg, mereu, mereu Codrii cântă de vestește Ștefan Vodă! Unde este? Azi se pleacă fruntea mea Și-ndrăznesc a mă ruga Și mă rog la Dumnezeu Pentru Ștefan domnul meu Să ne dea urmași ca
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-mi lasă nici o clipă Să cuget și altfel! Așa este vrăjmașul Din negrul lui castel. Răsar În calea noastră Capcane de oțel! O, Sfântă Cruce! Cu putere Te strig acum În ajutor, Să-ndepărtezi de noi ispite Cu al său stăpân Înșelător! Ah, ispită! Dulce și frumoasă te arăți, Și cine te-a primit, Cu amare lacrimi s-a căit! Zi de Post 12.04.2006 Ziua Începi cu o rugăciune Completezi cu fapte bune Dorești mult să miluiești Tot ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
milă și iubire Îl apropii tot mereu Te iubesc și-mi pare bine M-ai găsit În drumul meu Ne unim În gând și-n vorbă În credință și prin fapte Făcând voie Lui Hristos, Căutând a Sa cale Mulțumesc Stăpânul meu, Că În cale, Tu mi-ai scos Un popas cu dar frumos O Bătrânică... O văduvă era, Și Mandica se numea! Prietena mea! (A plecat la Domnul În 09-01-2008, o regret mult, Dumnezeu s-o ierte!) Duhul Sfânt 21
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Noe Oamenii trăiau În voie Astfel fi-va-n omenire Și cu-a Fiului venire Precum omul care lasă La plecarea lui de acasă Slugilor În griji avere Vatră și-a veghea le cere Vouă zic și eu: Vegheați! Pe Stăpân Îl așteptați! Nu cumva al vostru Domn Să vă afle prinși În somn, Căci la poartă El de-ndată Nici nu știți când o să bată! Privegheați și vă rugați Și pe Domnul Așteptați! Doamne, Doamne, Să ne spui... Doamne, Doamne
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Te Slăvesc Dar vorbe spurcate Eu cu ea vorbesc! În urechi sădit-a-i Auzul deplin, Dar tot spre satana Eu mi le Închin Vezi, dar Doamne Sfinte Cât păcătuiesc, Că nimic din zestre Eu nu prețuiesc! Dar eu plâng, Stăpâne, Acum când mă cerți Și cu lacrime amare Te rog să mă ierți Dă-mi răbdare-n suflet Să mă-ntorc În turmă, Dă-mi și ajutor, Bunule PĂSTOR! (Culeasă de la Biserica din Jerusalem 2003) Când Povara... Când povara mă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
putut valora În fața omului! Cel care ține Cerul și Pământul cu toată podoaba lor. Cât de Întunecat a fost la suflet și cât de lacom după bani. Să ne ferească Domnul pe toți și pe mine păcătoasă de-a vinde Stăpânul. Iuda știind ca Învățătorul se duce În grădină să se roage a zis: Că acolo o să-L dea pe El. Domnul Iisus era foarte Întristat, s-a dus să se roage și a luat și ucenici cu el. Când seara
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
partid. Erau, de fapt, ședințe de lucru, dar sarcinile de serviciu erau trasate nu numai pe linie de șefi, de secție sau de ateliere, ci erau trasate și din partea astalaltă, pe linie de partid. E ca și cum ai fi avut doi stăpâni, pentru aceeași treabă. A. N.: - Da. Ce facilități aveau muncitorii Nicolinei ? C. H.: - Multe, multe. Pentru familiile tinere, cu copii mici exista creșa, iar pentru familiile cu copii care depășeau doi ani exista grădiniță și cămin. Erau condiții foarte bune
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
că în Huși locuiau 873 familii, iar numărul total al locuitorilor, după aceeași catagrafie, era de 4.365. Din categoriile înscrise, remarcăm existența slugilor, a scutelnicilor și a breslașilor. Ei prestau unele servicii sau își mențineau liberatatea de mișcare, plătind stăpânului o anumită redevență, în bani sau în natură. Stăpânii scuteau și diverși meșteri, care plăteau o taxă; de asemenea, și în cazul bejenarilor (oameni străini, veniți de peste hotare și stabiliți în Moldova). Până în 1820, nu găsim informații despre birnicii târgului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
al locuitorilor, după aceeași catagrafie, era de 4.365. Din categoriile înscrise, remarcăm existența slugilor, a scutelnicilor și a breslașilor. Ei prestau unele servicii sau își mențineau liberatatea de mișcare, plătind stăpânului o anumită redevență, în bani sau în natură. Stăpânii scuteau și diverși meșteri, care plăteau o taxă; de asemenea, și în cazul bejenarilor (oameni străini, veniți de peste hotare și stabiliți în Moldova). Până în 1820, nu găsim informații despre birnicii târgului Huși, categorie care reprezenta marea majoritate a contribuabililor. În
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de aici dispunea, ca și cea de la Roman, de 29 „slugi” (pietrari, olari, ciubotari, croitori), a căror existență este dovedită din secolul al XVII-lea. Erau menționați separat 58 negustori „hrisovoliți” (bogasieri, bacali, abageri), 135 birnici „ci pără acum plăte stăpânii (boieri) pentru dânșii, aflându-se supuși”. Unii breslași și slugi se ocupau cu grădinăria, alături de sârbi și de bulgari. Existau circa 80 de „sudiți nemțești” și „rusești”. Mai erau înscriși 16 călărași ai căpitanilor târgului Huși, 13 vătăjei boierești și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de hotar de moșii”. Răbâia, după opinia lui, provine de la cuvântul turcesc rabia - a patra, ceea ce arată că în acele locuri era un lanț de movile, care alcătuiau un sistem de apărare. După părerea lui Gh. Ghibănescu, rabb înseamnă domn, stăpân, iar rabbi - ceea ce aparține domnului. Însemnătatea strategică a târgului Huși - după părerea lui Melchisedec - trebuie să fie legată și de movila Răbâia, lângă care era loc de trecere peste Prut. Învățatul episcop se întreba: "Să fie oare morminte de soldați
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și Vulpe. În timpul domniei lui Ștefan Tomșa (1563-1564), satul făcea parte din ocolul Stănilești. Volovăț. Toponim cu posibilă rădăcină slavă (vol - bou): ucr. voloch, rus. voloch; ucr. volovets’. Chiar dacă cele mai multe informații pledează pentru originea toponimicului Huși de la numele boierului Husul, stăpân al moșiei de pe Drăslăvăț, totuși, ipoteza nu are o argumentare definitivă. Într-o mai veche monografie a orașului, din 1995, erau menționate nu mai puțin de 11 teorii, legate de posibila origine a numelui orașului: 1) de la numele de persoană
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
românesc (sl. -ov, -in-, -j-; rom. -ești, -eni. Cf. Toponimicul de formație românească Huseni"). Dar există și o a 12-a posibilitate, enunțată de pr. Anton I. Popescu, în urma examinării critice a celorlalte. Exprimându-și îndoiala referitoare la boierul Husul, stăpân pe Drăslăvăț, el credea mai degrabă că numele Huși, trebuie legat de prezența negustorilor greci care veneau pe Prut pentru a face comerț cu locuitorii din zona Fălciului, și chiar cu cei din străvechea așezare pe care astăzi o numim
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aprilie 1708, Mihai Racoviță nota situația țiganului Negul care, reușind să scape din robia tătarilor, a ajuns să slujească pe episcopul Varlaam de la Huși, apoi de bunăvoie s-a considerat rob al mănăstirii Brădicești. În acea perioadă, țiganii fugari, fără stăpâni, erau lipsiți de orice protecție și expuși la cele mai brutale dispoziții ale autorităților statului. Domnul Moldovei a intervenit pe lângă juzii și slujbașii Hătmăniei, și le-a poruncit: „Să aveți a-i da bună pace acestui țigan, întru nimic să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
doar cunoștințe vagi. În această carte, scrisă în limba latină, el descrie orașul Huși astfel: „Departe în lăuntrul țării, se află Huși, un târgușor, dar scaun al unui episcop, altfel prin nimic deosebit, în afară de bătălia în care Petru cel Mare, stăpân al întregii Rusii, cu o oaste puțină a ținut piept vitejește, timp de patru zile, atacurilor des înnoite ale turcilor, în 1711”. Atent la evoluția Porții, înțelegând foarte bine că se agrava criza politică și militară prin care aceasta trecea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și îl duc în casa, unde îi dau să bea până îl îmbată (socotind că este o mare rușine ca un străin să plece de la ei fără să se fi îmbătat (subl. ns.); iar acesta blesteamă apoi și înjură pe stăpânul casei care l-a poftit, în loc să-i mulțumească”. Totodată, misionarul, în călătoria sa, descria ținuturile tătarilor, cerchezilor, abbazilor și Mingrelia (Georgia sau Gruzia), în care se povestesc multe întâmplări stranii. Petru Bogdan Bakšič (1601-1674), un alt călător, aflat la Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
multă câmpie” (Tecuci, Covurlui, Fălciu, Tutova, Iași) și să nu ia oamenii de la muncile agricole, pentru judecăți; să se reducă la minimum abuzurile. Obligațiile față de stat erau ridicate și insuportabile. Peste 1/3 din recolta obținută de țărani era cedată stăpânilor de pământ și statului. Documentele consemnau „necontenitele jalbe ale lăcuitorilor”. Anual, peste 50.000 de oi (tunse) erau date turcilor, pe bază de firman, pentru „hrana și îndestularea Țarigradului” (de exemplu, în 1775). Primele știri despre existența în Huși a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
protecția consulatelor străine și beneficiau de privilegii economice (fiscale și vamale), juridice, de privilegii și imunități personale. Scutirea de impozitul personal era unul din cele mai importante privilegii de care beneficiau supușii străini. Meșterii erau scutiți de anumite dări de stăpânii feudali, de aceea se mai numeau „oameni de scuteală”. O situație asemănătoare era și în cazul oamenilor scutiți de instituțiile ecleziastice sau laice. De asemenea, și în cazul bejenarilor, oameni străini, veniți de peste hotare și stabiliți în Moldova, Vistieria le
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de nu cumva să sfătuiesc între dânșii întru aceasta”. Autoritățile au decis desemnarea unui mazil sau a unui privilighet pentru această slujbă importantă: „a să purta și sară și noapte, precum au mai urmat [...] care să fie datori a raportui stăpânului de moșie sau posesorii și vechil ce vor fi prin sate”. Raportul Isprăvniciei Fălciu către Ministerul de Interne, din 16 februarie 1848, sublinia cauzele pribegirii unor locuitori peste hotare și măsurile luate (15 locuitori din satul Berezeni, trei locuitori din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care l-ar fi adus reginei Elisabeta I din zona statului Virginia, devenită celebră mai târziu prin țigările "Vir-ginia". Se spune că văzându-l fumând, un servitor al acestuia i-a aruncat în față un lighean cu apă, crezând că stăpânul "a luat foc"! Există versiuni conform cărora un alt contemporan faimos al lui Sir Walter, navigator și corsar, Francis Drake, după incursiunile din 1586 în coloniile spaniole, ar fi adus în Anglia și tutun capturat. Marinarii și negustorii aveau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
spaniole și-au dat seama de posibilele sale valori comerciale. Dacă la 14 mai 1537 se menționează că sclavele care lucrau în tavernele din Havana vor fi prinse vânzând tutun, vor fi pedepsite cu 50 de lovituri de bici și stăpânii lor la o amendă de 2 pesoși, la 20 octombrie 1614, regele Filip al III-lea autorizează cultivarea tutunului, dar interzice comerțul cu tutun cu străinii. La 11 aprilie 1717, s-a promulgat un regulament prin care se crea, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ar plăcea să văd prevederea din Testamentul lui Adam în care sunt exclus dintr-o parte a lumii"! Pornind de la această "motivație" politică, aveau să se declanșeze, în deceniile și secolele următoare, o suită de acțiuni, atacuri și expediții împotriva stăpânilor" de jure" ai zonei de apus a Terrei, spaniolii. Cei dintâi care s-au aventurat în zonă au fost pirații francezi, la 1506 fiind menționate primele nave-pirat franceze navigând pe coastele Cubei. Prima acțiune de piraterie atestată documentar ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
nască o poezie, publicată ulterior în volumul "Abecedar de istorii și...istorioare" (Editura Junimea, 2009): Matanzas Cuba Muzeul sclavilor De peste veacuri mă privesc legați în lanțuri, precum câinii și-n ochii plânși mai licăresc lumini ce nu le-au stins stăpânii. Nu au nici nume, nici părinți, nu au nici soare în lucarne, obiecte prețuind arginți, un număr scrijelit în carne. De unde sunt, de unde vin? De peste mări, din iarmaroc, născuți sub bici și morți în chin, fără răsplată și noroc. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
să-și arate "abilitățile" și "dinții" în fața cumpărătorilor, pentru a-și demonstra "valoarea". După cumparare erau supuși procedeului "herrado" marcarea, ce se făcea cu fierul înroșit în foc, care imprima în carnea sclavului o cifră sau o literă sau numele stăpânului. Sclavii se marcau de obicei pe umărul stâng, dar se menționează și sclavi marcați pe obraz. Femeile de obicei erau marcate pe piept sau pe picior. Toți sclavii purtau la gât o plăcuță cu numele stăpânului și la "marcare" primeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]