15,959 matches
-
formă ca imperativul pozitiv: "nu căntă!" „nu cânta!” La infinitiv se păstrează numai forma lungă: La gerunziu, sufixelor asemănătoare cu cele din română li se adaugă -a sau -alui: La participiu există o singură formă pentru masculin și feminin singular. Verbele de conjugarea a III-a numite „cu accentul pe rădăcină” au forme diferite: "arsu" „ars”, "aprimtu" „aprins”, "coptu" „copt”. Sintaxa limbii aromâne nu diferă în esență de cea a românei. Articolul hotărât se folosește în mai multe cazuri decât în
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
și masculine: ali Ghene" „Ghenei”, "al Griva" „lui Griva”. Altă particularitate este antepunerea complementului direct exprimat prin pronumele personal de formă neaccentuată, nu numai la prezent, ci și la perfectul compus: "u am vidzută" „am văzut-o”. În schimb când verbul este la viitorul fără conjucția "să", pronumele se plasează după verbul auxiliar: "va ti ved" „te voi vedea”. Partea de bază a lexicului aromânei este formată în majoritate din cuvinte moștenite din latină și limba s-a îmbogățit cu cuvinte
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
este antepunerea complementului direct exprimat prin pronumele personal de formă neaccentuată, nu numai la prezent, ci și la perfectul compus: "u am vidzută" „am văzut-o”. În schimb când verbul este la viitorul fără conjucția "să", pronumele se plasează după verbul auxiliar: "va ti ved" „te voi vedea”. Partea de bază a lexicului aromânei este formată în majoritate din cuvinte moștenite din latină și limba s-a îmbogățit cu cuvinte împrumutate din limbile vecine, precum și prin formare de cuvinte pe teren
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
ul (arabă: القرآن "al-Qur'ăn", „Citire”, „Recitare”, derivat de la verbul "qara’a" „a citi”, „a recita cu voce tare”) este cartea sacră a tuturor musulmanilor și cuprinde revelațiile făcute de Dumnezeu (arabă: ألله "Allăh"), prin intermediul îngerului "Ğibrīl" (Gavril, Gabriel), profetului Muhammad, direct în limba arabă. În acest sens, ul este
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
cu pluralul de politețe românesc. De remarcat este că încă din timpul școlii elementare acest limbaj politicos este folosit și față de colegii mai mari, chiar și cînd diferența de an școlar este minimă. Gramatical acest mod se obține prin aducerea verbelor predicative la forma așa-numită "-masu". De exemplu verbul 行く "iku" (merg) devine 行きます "ikimasu". Cînd predicatul este exprimat printr-un adjectiv "-i" sau este format copulativ printr-un adjectiv "-na" sau un substantiv, în modul acesta de politețe se
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
încă din timpul școlii elementare acest limbaj politicos este folosit și față de colegii mai mari, chiar și cînd diferența de an școlar este minimă. Gramatical acest mod se obține prin aducerea verbelor predicative la forma așa-numită "-masu". De exemplu verbul 行く "iku" (merg) devine 行きます "ikimasu". Cînd predicatul este exprimat printr-un adjectiv "-i" sau este format copulativ printr-un adjectiv "-na" sau un substantiv, în modul acesta de politețe se adaugă cuvîntul です "desu" care este varianta de politețe
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
です "desu" care este varianta de politețe a copulei だ "da" echivalentă cu "a fi." Astfel, în timpul unei consultații, pacientul îi poate spune doctorului 痛いです。 "itai desu." (Mă doare.). De observat ca în limba română politețea se exprimă numai cînd verbele sînt la persoana a doua singular, prin trecerea lor la plural; prin comparație în japoneză "toate" propozițiile se schimbă. Al treilea nivel de politețe, numit 敬語 "keigo" (respect, reverență), nu este practicat de tineri pînă la "intrarea în societate" (care
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
limba română există și alte mecanisme de exprimare a politeții în afara pluralului, care aduc puțin cu acest ultim nivel de politețe din japoneză: folosirea pronumelui "dumneavoastră", înlocuirea demonstrativelor "ăsta", "asta", "ăla" etc. cu variantele lor "acesta", "aceasta", "acela" etc., trecerea verbului "e" la forma "este" și în general alegerea unui ton și a unui vocabular potrivite cu interlocutorul. Se apreciază că în special începînd cu anii 1990 folosirea formelor de politețe în limba japoneză a suferit schimbări, mai ales în rîndul
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
și nu în ultimul rînd intonației frazelor. Gramatica limbii japoneze, deși foarte diferită de cea a limbii române, este relativ ușor de stăpînit datorită caracterului ei regulat. Lipsa articolelor, genurilor și numărului la substantive și adjective, conjugarea relativ simplă a verbelor, fac ca efortul de memorizare să fie minim în ceea ce privește gramatica. Vocabularul, prin diversitatea lui deosebită, prin frecventa inexistență a unor echivalențe de sens între cuvintele japoneze și corespondentele lor din limba română, poate să pună probleme chiar și unor persoane
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
acestea. Ceea ce se prezintă în continuare nu este decât o mică parte a acestei [[gramatică|gramatici]], aleasă în așa fel încât cititorul să-și poate face o idee generală. La fel ca în multe alte [[limbile semitice|limbi semitice]], structura [[verb]]ală arabă se bazează, de obicei, pe o rădăcină triconsonantică, care nu este prin natura sa un [[cuvânt]], dar conține sensul [[semantică|semantic]]. Consoanele "š-r-b", de exemplu, arată rădacina care înglobează sensul larg de „a bea”, "s-r-q", „a fura”, "‘-k-l
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
cuvintelor. De la oricare rădacină triconsonantică, se pot forma până la zece forme (în [[limba arabă clasică|araba clasică]] cincisprezece), fiecare cu prototipul său particular. Aceste forme, alături de participii și nume verbale, sunt principalele mijloace de formare a vocabularului în limba arabă. [[Verb]]ele în limba arabă au marcă pentru persoană (prima, a doua, a treia), gen și [[număr (gramatică)|număr]]. Se conjugă după două mari [[paradigmă|paradigme]] (denumite "îndeplinit" și "neîndeplinit"); două [[diateză (gramatică)|diateze]] (activă și pasivă) și cinci moduri la
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
și număr). Celelalte moduri, fără imperativ, sunt marcate prin sufixe: /u/ pentru indicativ, /a/ pentru conjunctiv, vocala zero pentru apocopat și /an/ pentru modul energic. Imperativul preia terminațiile apocopatului, dar fără prefixe. Pasivul este marcat prin schimbarea [[vocală|vocalelor]] în interiorul [[verb]]ului: "šariba" (a bea) - "šuriba" (a fost băut). [[Substantiv]]ele din araba literară au Construcția genitivală se folosește pentru a determina un substantiv printr-o relație genitivală: "baytu-l-ğăr" „casa vecinului" ("bayt" „casă";"ğăr" „vecin"). Substantivele articulate primesc articolul proclitic /al-
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
au marcă pentru caz, număr, gen, așa cum au și substantivele. [[Pronume]]le în araba literară au marca pentru persoană, număr și gen. Există două tipuri, și anume, pronumele independente și cele enclitice sau afixe. Pronumele enclitice sunt atașate la sfârșitul [[verb]]ului, [[substantiv]]ului sau prepozițiilor și exprimă complementele verbale și prepozitionale sau posesia, în cazul [[substantiv]]elor. Pronumele afix pentru persoana întâi singular are forme enclitice diferite pentru [[verb]]: (/-ni), iar pentru prepoziții și [[substantiv]]e(/-y/ după [[consoană|consoane
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
și cele enclitice sau afixe. Pronumele enclitice sunt atașate la sfârșitul [[verb]]ului, [[substantiv]]ului sau prepozițiilor și exprimă complementele verbale și prepozitionale sau posesia, în cazul [[substantiv]]elor. Pronumele afix pentru persoana întâi singular are forme enclitice diferite pentru [[verb]]: (/-ni), iar pentru prepoziții și [[substantiv]]e(/-y/ după [[consoană|consoane]], /-ya/ după [[vocală|vocale]]). [[Substantiv|Substantivele]], [[Verb|verbele]], [[Pronume|pronumele]] și [[Adjectiv|adjectivele]] se acordă unele cu altele în toate privințele. Totuși, pluralul substantivelor neumane fac acordul cu femininul
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
exprimă complementele verbale și prepozitionale sau posesia, în cazul [[substantiv]]elor. Pronumele afix pentru persoana întâi singular are forme enclitice diferite pentru [[verb]]: (/-ni), iar pentru prepoziții și [[substantiv]]e(/-y/ după [[consoană|consoane]], /-ya/ după [[vocală|vocale]]). [[Substantiv|Substantivele]], [[Verb|verbele]], [[Pronume|pronumele]] și [[Adjectiv|adjectivele]] se acordă unele cu altele în toate privințele. Totuși, pluralul substantivelor neumane fac acordul cu femininul singular. Mai mult, un [[verb]] într-o poziție inițială în cadrul [[propoziție]]i sau frazei apare întotdeauna la singular
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
complementele verbale și prepozitionale sau posesia, în cazul [[substantiv]]elor. Pronumele afix pentru persoana întâi singular are forme enclitice diferite pentru [[verb]]: (/-ni), iar pentru prepoziții și [[substantiv]]e(/-y/ după [[consoană|consoane]], /-ya/ după [[vocală|vocale]]). [[Substantiv|Substantivele]], [[Verb|verbele]], [[Pronume|pronumele]] și [[Adjectiv|adjectivele]] se acordă unele cu altele în toate privințele. Totuși, pluralul substantivelor neumane fac acordul cu femininul singular. Mai mult, un [[verb]] într-o poziție inițială în cadrul [[propoziție]]i sau frazei apare întotdeauna la singular, indiferent
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
și [[substantiv]]e(/-y/ după [[consoană|consoane]], /-ya/ după [[vocală|vocale]]). [[Substantiv|Substantivele]], [[Verb|verbele]], [[Pronume|pronumele]] și [[Adjectiv|adjectivele]] se acordă unele cu altele în toate privințele. Totuși, pluralul substantivelor neumane fac acordul cu femininul singular. Mai mult, un [[verb]] într-o poziție inițială în cadrul [[propoziție]]i sau frazei apare întotdeauna la singular, indiferent de numărul gramatical al [[substantiv]]ului cu funcție de [[subiect]]. La [[numeral|numeralele]] care denumesc unitățile, de la trei la zece (atât independente, cât și în combinații) apare
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
care se numea "Kronia". Era o sărbătoare a recoltei. În artă, Cronos era înfățișat ca având o secure folosită la culegerea recoltei, dar aceasta a fost și arma cu ajutorul căreia la castrat pe tatăl său. Numele său poate deriva din verbul "kreno", care înseamnă "a exersa balansul", "a domni peste", "a guverna".
Cronos () [Corola-website/Science/298349_a_299678]
-
a fi reprezentat în decursul istoriei o entitate omogenă, cele trei mari grupuri ale aromânimii din Grecia vădesc diferențieri substanțiale. Diferențele dintre grămușteni, fărșeroți și pindeni sunt de ordin cultural, lingvistic și într-o oarecare măsură vestimentare. Ca exemplu tipic, verbul "a fi" se conjugă complet diferit. Astfel, se conjugă "Mini escu" la grămușteni și fărșeroți, respectiv "Io hiu" la aromânii din Pind, Olimp și în unele sate din Vermion. La persoana a II-a singular se spune "Tini hii" pentru
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică pluralul și cele posesive. Sufixele care exprimă cazurile și cele care indică persoana verbului, adică cele de tip desinență, se numesc "ragok" (singular "rag"). Se deosebesc de celelalte tipuri de sufixe prin faptul că nu mai admit alt sufix după ele. Exemplu de cuvânt cu sufixe: "házaimban" „în casele mele”, format din rădăcina "ház
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
I. Părți de vorbire fundamentale: II. Cuvinte funcționale: III. Cuvinte propoziții: În maghiară, persoana se exprimă prin pronumele personale și prin sufixe specifice, care au mai multe funcții, aplicându-se: Gramaticile limbii maghiare iau în seamă următoarele categorii gramaticale ale verbului: diateza, modul, timpul, numărul (singular și plural) și persoana. Față de limba română, lipsește categoria genului, la fel ca la celelalte părți de vorbire. În gramaticile limbii maghiare, infinitivul, participiul și gerunziul nu sunt considerate moduri verbale, ci forme nominale ale
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
diateza, modul, timpul, numărul (singular și plural) și persoana. Față de limba română, lipsește categoria genului, la fel ca la celelalte părți de vorbire. În gramaticile limbii maghiare, infinitivul, participiul și gerunziul nu sunt considerate moduri verbale, ci forme nominale ale verbului. O caracteristică importantă a sistemului verbal maghiar este existența a două serii de conjugare în cazul verbelor tranzitive: conjugarea definită și conjugarea nedefinită. Substantivul. Genul gramatical nefiind exprimat în limba maghiară, substantivul poate exprima numai genul natural, nici acesta totdeauna
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
ca la celelalte părți de vorbire. În gramaticile limbii maghiare, infinitivul, participiul și gerunziul nu sunt considerate moduri verbale, ci forme nominale ale verbului. O caracteristică importantă a sistemului verbal maghiar este existența a două serii de conjugare în cazul verbelor tranzitive: conjugarea definită și conjugarea nedefinită. Substantivul. Genul gramatical nefiind exprimat în limba maghiară, substantivul poate exprima numai genul natural, nici acesta totdeauna. Categoria numărului este caracteristică substantivului, dar pluralul nu este exprimat totdeauna prin sufixul care îl indică de
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
de loc printr-un sistem triplu de exprimare a locului, ca la unele desinențe cazuale: locul spre care se efectuează o deplasare, locul unde are loc un proces și locul din care se efectuează o deplasare. Exemplu: "be" „înăuntru” (pe lângă verbe ce exprimă deplasarea către interior) - "bent" sau "benn" „înăuntru” (pe lângă verbe ce nu exprimă deplasarea) - "bentről" „dinăuntru” (pe lângă verbe ce exprimă deplasarea dinspre interior). Gramaticile limbii maghiare iau în seamă nouă specii de pronume: personale, reflexive, de reciprocitate, posesive, demonstrative
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
la unele desinențe cazuale: locul spre care se efectuează o deplasare, locul unde are loc un proces și locul din care se efectuează o deplasare. Exemplu: "be" „înăuntru” (pe lângă verbe ce exprimă deplasarea către interior) - "bent" sau "benn" „înăuntru” (pe lângă verbe ce nu exprimă deplasarea) - "bentről" „dinăuntru” (pe lângă verbe ce exprimă deplasarea dinspre interior). Gramaticile limbii maghiare iau în seamă nouă specii de pronume: personale, reflexive, de reciprocitate, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și generale. În funcție de părțile de vorbire pe care
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]