16,454 matches
-
Ioanei, pentru oglindire, inspirație, forță și credință. În cele mai grele momente, ai continuat să crezi în această carte. În mine și în noi. Cătălinei. Te simțim aproape... de departe. Vioricăi, pentru că mi-a deschis ușa și sufletul ei. Pentru zâmbet, tarhon, toate poveștile pe care le-ați citit ăși altele câteva, care rămân între noi), pentru că mi-a făcut cunoștință cu Erik Kayser și cu o viață de roman, pentru trei săptămâni de călătorii neîngrădite pe drumul gândurilor. Pentru omul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
regretului și amintirea clipelor frumoase petrecute împreună, dar era tardiv să mai scormonesc cenușa trecutului, a focului stins, unde poate mai existau scântei care puteau frige. Nu îndrăzneam să le opresc nici pe stradă pentru a schimba câteva vorbe, un zâmbet sau o privire, prin care să ne transmitem regretele printr-o lacrimă strălucitoare de adio. Nu puteam nici să promit vreuneia că am să mai vin să ne întâlnim, că nici eu nu eram stabil într-un loc sigur, nu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
am întâlnit, după o perioadă de peste 50 de ani, nu-l cunoșteam dacă nu era însoțit de Aurel și probabil că nici el nu mă cunoștea pe mine. Era prea schimbat, nu mai era bărbatul acela frumos, falnic,vesel,cu zâmbetul pe buze mereu, radiind aceiași bună dispoziție și celor pe care-i întâlnea.Motiv pentru care avea un succes la sexul frumos mai aparte față de ceilalți bărbați,din acest motiv era și puțin invidiat de colegi. De mine nu, pentru că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
acestora reacționa ca și cum subiecții înșiși ar fi trăit senzațiile olfactive respective.44 Aceste imitări și simulări se petrec rapid și involuntar, ceea ce înseamnă că e foarte posibil să aibă loc înainte să devenim conștienți de ele. Răspundem automat printr-un zâmbet unui zâmbet primit din partea unei persoane atrăgătoare, de exemplu. Aceste acțiuni stau la baza a ceea ce numim cogniție socială, adică procesul prin care creierul codifică, stochează, accesează și procesează informația despre membrii aceleiași specii. De asemenea, sunt un element vital
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
ca și cum subiecții înșiși ar fi trăit senzațiile olfactive respective.44 Aceste imitări și simulări se petrec rapid și involuntar, ceea ce înseamnă că e foarte posibil să aibă loc înainte să devenim conștienți de ele. Răspundem automat printr-un zâmbet unui zâmbet primit din partea unei persoane atrăgătoare, de exemplu. Aceste acțiuni stau la baza a ceea ce numim cogniție socială, adică procesul prin care creierul codifică, stochează, accesează și procesează informația despre membrii aceleiași specii. De asemenea, sunt un element vital în crearea
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Ana Maria VIZANTI INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Cuprins Prefață / 7 Cuvântul autorului / 13 Capitolul 1. Primele aripi / 15 Capitolul 2. Basarabia, Odessa... / 21 Capitolul 3. În luptă contra americanilor / 29 Capitolul 4. Neuitatul 10 iunie 1944 / 39 Capitolul 5. Intermezzo. Un zâmbet printre lacrimi / 59 Capitolul 6. 23 august 1944 și campania din Vest / 69 Capitolul 7. 1945 -1947. Un sfârșit și un început / 75 Capitolul 8. București Paris, un drum fără întoarcere / 85 Evocări Un nedreptățit IAR 80. Industria Aeronautică Română
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în totalitate câmpia Bărăganului. Raportul grupului are loc, ca de obicei, la ora 7 dimineața. Se desfășoară ceremonialul cotidian. Întregul personal este prezent: personalul navigant, tehnic, mecanici, armurieri, servanți, radiofoniști, trupa, șoferi etc., grupați pe escadrile, în careu, toți cu zâmbetul pe buze, conștienți de importanța fiecăruia în bunul mers al unității". În vreme ce piloții Grupului 6 se pregăteau liniștiți pentru o nouă zi de activitate pe aerodrom, neașteptându-se, în orice caz, la vreo alarmă înainte de ora 10 dimineața, americanii ajung
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
drapelul, privirea mea trecea de la o escadrilă la alta, notând absența celor ce ne părăsiseră, absența acelor figuri, a acelor personalități, încă mai dragi și mai apropiate acum tocmai prin absența lor. Nu puteam și nu voi putea vreodată uita zâmbetul fermecător și blânda voce a lui Constantin Dimache, cel care, seara, la un "pahar" ne cânta, acompaniindu-se la chitară: "Costică, Costică, fă lampa mai mică!" (...) După terminarea raportului, spre ora 7 și 30 min., Statul Major al Grupului s-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
memoriei lui Nae Limburg, "Generalul" descrie debutul misiunii: "Grupul piloților s-a adunat în jurul comandantului cpt.av. Dan Vizanty care cu ochii pătrunzători dă ordine scurte fixând fiecăruia locul în formație. Apoi, pentru o clipă chipul lui se luminează în zâmbet îmbrățișând cu privirea pe "băieții lui" care în curând vor cânta vitejiile în zumzet de motoare" ("Aripi Românești" nr. 68 din 25 iulie 1944). Iată amintirile unui alt pilot, camarad și subaltern al lui Dan Vizanty, slt.av. Ion Iatan, din
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
6-12 august 1944. În imaginea din "Aripi Românești", legenda glăsuiește: "Căpitanul aviator Dan Vizanti, as cu 12 Liberatoare doborâte și comandantul unui eroic grup de vânătoare, "comunică" mascotei unității victoria zilei". În ambele fotografii figura îi este luminată de un zâmbet larg, și ridică în brațe un cățel. Era deja celebru. Trei zile după victoria Grupului 6, ziarul "Universul" titra: " Unitatea căpitanului Vizanty, care s-a remarcat continuu în lupta contra avioanelor de teroare [americane n.a.], a reușit în câteva minute
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
gura mitralierelor și tunurilor de bord inamice a avut satisfacția să vadă prăbușindu-se pe loc numeroase avioane dușmane" (Ioan Veliciu, Splendida victorie obținută sâmbătă de vânătorii noștri, în "Universul" nr. 161 din 13 iunie 1944). Capitolul 5 Intermezzo. Un zâmbet printre lacrimi Aviatorii sunt și ei oameni, iar cei din Grupul 6 Vânătoare nu făceau excepție. Printre atâtea lupte aeriene, moarte, arderi și prăbușiri, au existat și clipe de destindere, de veselie și voie bună, tipic românească. Lectura frumoaselor memorii
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
triste, de treabă serioasă (cum ar fi fost spre exemplu o partidă de pocher, la care s-ar fi putut să-i surprindă "Țavă"), sau numai o treabă de rutină (ca spre exemplu acordarea aparatelor de radio de pe avioane), aducea zâmbetul pe buzele tuturor. Poate tocmai felul acesta al lui de a privi viața îl hărăzise atunci, în 1943-1944, să fie cioclul Escadrilei 59 Vânătoare la început și al Grupului 6 până la sfârșit. El a avut grijă să ducă la bun
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în totalitate câmpia Bărăganului. Raportul grupului are loc, ca de obicei, la ora 7 dimineața. Se desfășoară ceremonialul cotidian. Întregul personal este prezent: personalul navigant, tehnic, mecanici, armurieri, servanți, radiofoniști, trupa, șoferi etc., grupați pe escadrile, în careu, toți cu zâmbetul pe buze, conștienți de importanța fiecăruia în bunul mers al unității. În același timp, toți își dau seama de inegalitatea forțelor aflate în luptă: celor aprox. 1000 de avioane americane li se opuneau, în interiorul României, doar 178 de avioane, al
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
drapelul, privirea mea trecea de la o escadrilă la alta, notând absența celor ce ne părăsiseră, absența acelor figuri, a acelor personalități, încă mai dragi și mai apropiate acum tocmai prin absența lor. Nu puteam și nu voi putea vreodată uita zâmbetul fermecător și blânda voce a lui Constantin Dimache, cel care, seara, la un "pahar" ne cânta, acompaniindu-se la chitară: "Costică, Costică, fă lampa mai mică!" Grelele pierderi de piloți și avioane pe care le suferisem mă îndurerau profund. Dacă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
din mașină și un gardian bătrânel mă ia în primire și-mi face semn să-l urmez. Mașina pleacă. Intrăm în clădire. Străbatem niște coridoare, gardianul scoate o trusă de chei, ne oprim în fața unei uși, deschide și cu un zâmbet nedumerit îmi face semn să intru. O celulă cu un singur pat de fier și cu o cuvertură pe el. Mă întreabă dacă știu nemțește și cu multă curiozitate se uită la mine și în special la uniforma mea. La
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
acest locotenent îmi vorbea în franceză, la fel de stricat ca și celălalt. Imediat am răspuns: "Dar de ce atâtea complicații, când este așa de simplu să mă conduceți la aerodromul Schwechat, unde îmi iau avionul și plec imediat acasă." Am remarcat un zâmbet ironic pe figura lui și-mi răspunse sec: "Aceasta e decizia comandamentului. De altfel, nu puteți pleca cu avionul pentru că imediat sovieticii vă vor intercepta și în orice caz vă vor lua avionul." Ce puteam să mai spun? Bineînțeles, n-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
fi oriunde, în Italia, în cețurile Angliei, pe câm piile Spaniei, mâinile culeg sau șterg, spatele se încovoaie, dar, odată ce ți-ai lăsat sufletul acasă, înăuntru e moartea. Ai simțit vreodată cum se năruie lumea? Scrisoarea 4 O ultimă privire, zâmbete și încurajări, promisiuni că vor avea grijă una de alta. Nu auzeam nimic. Doar un tunel gol care ar fi primit și absorbit tot dacă s-ar fi putut. Nu știu cum am ieșit din țară. Știu că priveam pe fereastra mașinii
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ca vrăjită. Maria avea o inimă atât de bună, încât o lumina o aureolă. Ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat, m-au poftit la masă și a început perioada mea cea bună în Italia. Încrederea în mine a sosit odată cu zâmbetul Mariei, într-o seară de aprilie. Scrisoarea 97 Am primit o ofertă de a sta cu chirie cu o româncă și de a munci „la liber”. Există aici o fabrică de confecții. Și ar fi multe alte posibilități de muncă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
puterea mea, am decretat: — Va merge! S-au adunat toți de parcă aș fi fost o vindecătoare. Eu știam că voi reuși, pentru că Salvatore nu voia, era masiv și leneș și tot reușisem. Maria era în schimb ageră și ușurică. Și zâmbetul ei merita tot efortul! Scrisoarea 100 De-a lungul timpului m-a uimit un lucru: indiferent dacă sunt italieni sau români, albanezi sau peruani, indiferent ce rasă de oameni am întâlnit, toți avem mai mult sau mai puțin aceleași probleme
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
lui Costachi și Frăsina Ouatu, familie de gospodari fruntași, ambele sate aparținând de vechiul județ Tutova în prezent de județul Vaslui. Casa părintească Tata era tipul de om echilibrat, calculat, conștiincios și sârguincios în tot ce întreprindea, dar mereu cu zâmbetul pe buze și cu vorbe de duh, încât pe de-o parte îți impunea respectul, pe de alta te cucerea. Am mai cunoscut mulți oameni de la țară cu asemenea profil psiho-comportamental, serioși în munca lor și creatori de bună dispoziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
făcută la Paris (1929-1931) sub îndrumarea renumitului geograf Emmanuel de Martonne. L-am avut profesor în anii II și III de studenție, respectiv în ultimii săi ani la catedră. Se impunea prin alura sa atletică, mersul elegant, figura plăcută și zâmbetul cuceritor (studentele îl mâncau din ochi, dar el n-avea timp pentru ele). Era un orator înnăscut ... însoțit de o gestică expresivă. Deși venea totdeauna la curs cu un text scris, nu îl folosea niciodată. Prof.dr. Nicolae Lupu Nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
fac, cât de importantă este tema, încât și-a dat acceptul de principiu și m-a invitat la Iași. N-o să uit niciodată biroul său de la subsolul Facultății, pe care-l domina, nu neapărat prin statura sa impozantă, ci prin zâmbetul care părea că învăluie totul. M-a ascultat cu răbdare; din când în când întrerupea șirul vorbelor mele cu o glumă. Nu știu dacă o făcea pentru plăcerea glumei sau pentru a-mi testa coerența în expunere! De atunci drumurile
O şcoală în care “excelenţa” generează excelenţă ....... In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
recurg la alte texte, ei distrug aceste texte cu un rânjet, ironia lor ne comunică: Nu-i credeți pe ei, nu mă credeți pe mine, niciun text nu poate fi luat în serios, chiar și textul meu trebuie citit cu zâmbetul în buzunar, cu plăcerea jocului. Ironia creează textul ca joc. În interviuri, autorii Desperado au un lucru în comun: ei neagă de la bun început întrebarea. Orice Desperado refuză afirmațiile clare, primele impresii, își construiește suspansul (de care nu se poate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
urmă Europa pentru a descoperi Statele Unite. Războiul l-a însemnat pe Tim, care simte în permanență că "undeva, după colț, e primejdia de moarte". Simțim și noi același lucru. Romanul acesta, ca de altfel cam tot ce scrie Lodge, cu zâmbetul pe buze sau nu, e o inițiere în vinovăția exilatului, imaginată de un Desperado al simplității. 2.11. David Lodge: Cui îi e frică de romanul modern? David Lodge este nu numai practicant dar și critic al romanului contemporan. Proza
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado al simplității. 2.11. David Lodge: Cui îi e frică de romanul modern? David Lodge este nu numai practicant dar și critic al romanului contemporan. Proza lui se conturează ca un spațiu în care vrea să ne țină cu zâmbetul pe buze, relaxați. Tehnicile complicate ale începutului și sfârșitului acestui veac sunt date laoparte. Să fie de vină presimțirea că-și va pierde un public deja sastisit? Să-i fie oare frică romancierului de romanul modern? Trilogia Changing Places (1975
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]