1,835 matches
-
marginea satului, în „Mestecăniș”, grănicerii racoviceni s-au întors pe la casele lor, campania din acest an fiind ultima confruntare armată la care au mai participat, înainte de desființarea graniței militare. Desființarea regimentelor românești de graniță s-a făcut în baza decretului împărătesc din 22 ianuarie 1851, el fiind adus la cunoștința populației grănicerești prin Ordinul Comandei generale din Sibiu, cu nr. 3598 din 18 februarie și pus în aplicare cu data de 1 aprilie a aceluiași an. După 86 de ani de
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
semnat acte care le atestă calitatea de comandant: „"Publicarea pentru populațiunea ambelor regimente române de graniță"” din 18 februarie 1851 de către baronul Ludovic de Wohlgemut, „"feldmareșal-locotenente și guvernator civil și militar al Transilvaniei"”, pe lângă că făcea cunoscută grănicerilor „"preaînalta mulțumire împărătească pentru credincioasele servicii pe care le-au făcut, ca trupe de graniță, atât înăuntrul țării cât și înaintea dușmanului"”, recomanda ca după depunerea armelor și „"trecerea la viața pașnică"”, foștii grăniceri să rămână alipiți tronului, să dea ascultare și să
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
carte, un total de 130 bărbați și 212 femei au fost înregistrați după cum urmează: De remarcat este că majoritatea lor aparțineau populației țigănești, băieși și "cortorari" deopotrivă. <br>Ca oameni liberi din cele mai vechi timpuri și mai apoi ""cătane împărătești"" care s-au bucurat de numeroase privilegii, racovicenii s-au deosebit întotdeauna de locuitorii satelor învecinate datorită: La numai 12 ani de la înființarea graniței militare, generalul-maior Johann Cristani von Rall consemna în Racovița: ""o suscrescență preafrumoasă de băieți tineri grăniceri
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
al regimentului. La nivelul companiei, personalul sanitar era format dintr-un felcer(subchirurg) și de către o moașă, ""diplomată""(atestată), ambii fiind plătiți din ""lada companiei"". Moașele se recrutau din rândurile ""grănicereselor"", pregătirea lor profesională făcându-se la Cluj. Prin poruncă împărătească acestea erau obligate să asiste toate nașterile de pe raza companiei, primele moașe cunoscute fiind Ana Șoneriu (1824), Ioana Mărgineanu și Ana Filip Trif după anul 1837. În perioada graniței militare s-au reglementat regimul înmormântărilor, al carantinei, problema ""ultoirii ""(vaccinării
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
datorită lungii perioade în care lăcașul de cult a fost lăsat în paragină: O valoare mare o prezintă patrimoniul de piese pictate, anterior preluării edificiului de către uniți, piese nesemnate, din serii diferite, greu de identificat, dintre care se detașează, ușile împărătești cu tema Bunei Vestiri și a Evangheliștilor, în panouri delimitate prin chenare, în frânghie și profile, cu decor floral incizat într-o compoziție de grund, și icoanele împărătești: Deisis (cu Maria și Ioan redați în întregime); Maica Domnului cu Pruncul
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
nesemnate, din serii diferite, greu de identificat, dintre care se detașează, ușile împărătești cu tema Bunei Vestiri și a Evangheliștilor, în panouri delimitate prin chenare, în frânghie și profile, cu decor floral incizat într-o compoziție de grund, și icoanele împărătești: Deisis (cu Maria și Ioan redați în întregime); Maica Domnului cu Pruncul; Arhanghelul Mihail; Sfântul Nicolae (cu Isus și Maria), care, stilistic, pot fi atribuite perioadei de la sfârșitul secolului al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea - sau se datorează
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
Sfântului Nicolae, cu decorul floral pe fondul neutru ca și pe nimb. A realizat Toader și friza Apostolilor cu tema Rugăciunii Deisis, pentru care nu s-a abătut de la modelul frecvent la sudul munților. Din aceeași vreme sunt și ușile împărătești sculptate în ajur, pe motivul viței de vie cu struguri ce îmbrățișează medalioanele pictate (Buna Vestire și Evangheliștii). În 1857, biserica a fost renovată, tot atunci s-a dat monumentalitate tâmplei prin adoptarea pilaștrilor cu capiteluri și a îngerilor statuari
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
ținând în brațe un suflet de ctitor, îi arată aceluia cerul. Un obiect de cult deosebit este serafimul troiță pentru lumânări, cu sfeșnice dispuse jos și în părțile laterale, care este coborât cu ajutorul unei frânghii din cupola naosului deasupra ușilor împărătești. Naosul este despărțit de altar prin catapeteasmă sau iconostas. La biserica Sf. Cuvioasă Paraschiva este prevăzut din construcție un perete despărțitor, pe care sunt pictate toate scenele canonice. În partea de sus Răstignirea este încadarată de icoanele Maicii Domnului și
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
Cel mic, de 15 kg, din secolul al XIII-lea • Cel mijlociu, de 30 kg, pe care stă scris „Poienile lui Ilieș, 1673” • Cel mare, de 37 kg, cu mențiunea „Șaieu-Poiana, 1673” Icoanele pe lemn: între acestea se înscriu icoanele împărătești, 12 icoane prăznicare, 5 icoane mari, reprezentând pe Iisus Hristos, Maica Domnului și Sfântul Dimitrie. Deisis este realizată de un meșter anonim maramureșean din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Icoanele Sfântului Nicolae și Adormirii Maicii Domnului, datând din
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
12 martie 1950, PS Părtenie Ciopron a fost numit că stareț al Mănăstirii "Sf. Ioan cel Nou" de la Suceava. În perioada cât a condus mănăstirea din Suceava, a fost delegat de mitropolitul Sebastian Rusan să-l reprezinte la hramuri, praznice împărătești sau sfințiri de biserici. De asemenea, în perioada 1956-1957, patriarhul Justinian Marină i-a propus să candideze la posturile de episcop al Clujului sau de mitropolit al Ardealului, dar PS Părtenie a refuzat pe motivuzl că nu cunoaște problemele religioase
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
la depresurarea Vienei. Împreună cu acea cruce, drept amintire vienezilor, Șerban Cantacuzino a mai lăsat pe câmpul de bătălie și un steag de luptă. Acesta este realizat din mătase peste care a fost pictată în ulei icoana Mântuitorului stând pe tronul împărătesc, binecuvântând cu mâna dreaptă și ținând Evanghelia deschisă în mâna stângă. În dreapta lui Iisus se află înscris în românește „Vitejia dreaptă să biruească” și trei stele cu câte șase raze, dispuse una sub alta. Cealaltă față a steagului nu mai
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
din districtul Suceava (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea de călugărițe din Pătrăuți în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților ""sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri"". După desființarea mănăstirii, chiliile s-au ruinat aproape complet. Biserica a fost transformată în biserică parohială, situație în care se află și astăzi. În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
287 florini și 24 de cruceri, sumă însemnată pentru acele timpuri făcând comparație cu întreaga avere a comunității Racovița care abia se ridica la suma de 5.116 florini și 26 cruceri. Hotărârea foștilor grăniceri a fost sacționată prin rescriptul împărătesc din 27 august 1861, doi ani mai târziu la data de 22-24 aprilie convocându-se la Sibiu în cancelaria "Astrei" prima ședință a reprezentanților foștilor grăniceri. Aceasta a fost condusă de către căpitanul pensionar racovicean Dionisie Drăgoiu, alegându-se primul său
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
decembrie 1863 comitetul ales împreună cu președintele său, Stezar("Stejar") Constantin, a primit confirmarea guvernului țării și a fost însărcinat cu elaborarea "Statutelor" și administrarea fondului. Neaprobate de către forurile superioare în redactarea inițială, acestea au trebuit modificate primind acceptul prin rescriptul împărătesc nr.5530 din 10 martie 1871. Definind scopul "Fondului Școlastic", "Statutele" făceau părtași la el pe toți grănicerii și urmașii lor legitimi, administrarea sa urmând a se face de către ""Reprezentanța generală a foștilor grăniceri"", printr-un comitet ales din rândurile
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
acestei hotărâri au fost: Înființarea celor 7 regimente grănicerești din Transilvania: a fost încredințată la data de 5 iulie 1761 generalului de cavalerie baron Adolf Nikolaus von Buccow, numit în acest sens atât în funcția de comandant general al trupelor împărătești transilvănene, cât și guvernator al țării. În misiunea sa, Buccow a fost ajutat de un corp de generali și ofițeri de stat major precum și de către Samuel Brukenthal, viitorul guvernator al Transilvaniei. Proiectul de înființare a "Miliției Naționale Grănicerești", încheiat la
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
dinspre Țara Românească, începând de la Porțile de Fier și până la Tohan, în preajma Brașovului. Operațiunea a durat până în anul 1766 și a fost condusă de generalul Ziskovic, ajutat de contele Lazar și cancelarul transilvan Nicolae Bethlen, deoarece Buccow murise. Prin patentă împărătească, întreg teritoriul supus militarizării a fost declarat liber, viitorii grăniceri urmând a fi scoși starea de iobăgie și scutiți de toate taxele, excepție făcând "taxa capului"(capitația), "taxa marhelor"(vitelor), de un așa zis impozit comercial și unul pe case
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
primiți în toate dregătoriile țării, fiii lor să aibe acces în toate școlile, fără de nicio deosebire, preoții urmând să se bucure de toate drepturile preoților religiilor recepte, să fie dotați cu sesii parohiale etc., promisiuni întărite și printr-o diplomă împărătească datată la 14 aprilie 1698. La rândul său, în 2 iunie 1698, cardinalul Leopold Karl von Kollonitsch invită pe preoții români să primească "Unirea", în schimbul privilegiilor promise de împărat și a protecției oferite de acesta. Murind mitropolitul Teofil încă în
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
acțiunea de catolicizare a unei părți a românilor transilvăneni a fost continuată de către succesorul său Atanasie Anghel, hirotonit la București în 1698 de către mitropolitul Teodosie al Țării Românești și de către patriarhul Dosoftei al Ierusalimului. În temeiul promisiunilor ce aveau gir împărătesc, noul mitropolit trimite protopopilor săi pentru semnare, un document de acceptare a trecerii la catolicism, document care va sta la baza lucrărilor sinodului din 7 iulie 1698 și mai apoi a celui din 7 octombrie 1698, cunoscut în istoriografie sub
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
și în alte biserici din Transilvania. Altarul, potrivit canoanelor arhitecturii bisericești ortodoxe, era îndreptat spre răsărit și avea forma unei abside semicirculare, fiind despărțit de naos printr-o catapeteasmă care forma iconostasul. Acesta avea la rândul său trei uși, cea împărătească fiind formată din două aripi. Masa din altar era zidită și avea o lungime de trei picioare și șase palme și o lățime de trei picioare și o palmă. Biserica a fost zugrăvită „în stilul vechi” în anul 1752 și
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
variată, cu multe scene încă bine păstrate. În interior se pot observa două etape de execuție a picturii. Pictură cea mai veche, în care domină galbenul auriu, se află în tinda, precum și în partea de jos a pereților naosului. Icoana împărăteasca a Sfanțului Nicolae a fost pictată în prima etapă, direct pe peretele iconostasului, și poartă o dedicație în chirilice: "Ac[ea]stă au plătit Palaga Baboș și s[în] (fiul) Dimitrie și s[în] Gheorghie, tilid (copii) [din] sat". Pictură
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
însemnată din bisericile de lemn din Sălaj și este o alternativă mai ușoară și mai economică la structura bolților din bârne legate în cheotori. Din biserica bărbaților spre altar se deschid trei uși, cea din mijloc păstrându-și încă dverele împărătești originale. Altarul este la rândul său acoperit de o mică cerime. În mijlocul încăperii strâmte este înălțat un prestol dintr-o lespede așezată pe trei picioare de piatră, simbolizând Sfânta Treime, o rezolvare neobișnuită atât pentru forma cât și pentru semnificația
Biserica de lemn din Bălan Josani () [Corola-website/Science/309767_a_311096]
-
paroh între anii 1963-1972, bârnele au fost căptușite la interior cu scânduri din brad. În anul 1972 preotul suplinitor Florian Leontin împreună cu credincioșii și primul corator Teofil Ranta au acoperit turnul bisericii cu tablă zincată. Interiorul este auster, doar ușile împărătești contrastând cu simplitatea bisericii. Biserica este într-un stadiu avansat de degradare, motiv pentru care localnicii intenționează să construiască o nouă biserică de zid. Piatra de temelie a fost sfințită în 17 martie 2013 de P.S.Petroniu, Episcopul Sălajului.
Biserica de lemn din Mierța () [Corola-website/Science/309779_a_311108]
-
inscripția citită de Nicolae Iorga la începutul secolului XX: ""Acias(t)ă beserică s-au zugrăvit... și s-au scris de...Pricop Zugravu, leat 1806"". Istoricul de artă Ioana Cristache-Panait a atribuit aceluiaș zugrav și pictarea iconostasului și a ușilor împărătești. Pe acestea din urmă se poate citi inscripția: ""Aceste zvere le au plătit robul lui Dumnezeu Fericean Nechită"". Întreaga pictura murală este în mare parte distrusă de intemperii, nu doar înscrisul care o data. Restaurările prin care a trecut biserica, ultima
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca () [Corola-website/Science/309785_a_311114]
-
sub stăpânirea personajului feminin ce ține în mâini obiecte ce fac trimitere la putere, dreptate (sabia) și credință, Isus Hristos (potirul). Trecerea din naos în absida altarului se face prin cele două spații și anume ușile impărătești, respectiv ușile diaconești. Ușile împărătești, aflate spre dreapta, păstrează în partea drapta-jos textul ce amintește numele donatorului. Datorită amplasării unei stinghii de lemn ce ajută la închiderea ușilor, câteva din primele litere din unele cuvinte au fost acoperite dar chiar și așa inscripția poate fi
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca () [Corola-website/Science/309785_a_311114]
-
de sud se află și intrarea. Absida altarului este marcată prin retragerea pereților laterali față de linia naosului. De o reală valoare artistică este iconostasul, unde se află pictată scena Mântuitorului cu cei doisprezece apostoli, pictura care se datorează autorului icoanelor împărătești, datate 1775. La începutul secolului XIX, biserica a fost pictată, tradiția atribuind opera de înfrumusețare lui Ioan Prodan, asemănându-se foarte mult cu pictura bisericii din Bârsa, pictată de același artist. În naos, pe pereții laterali și pe boltă, se
Biserica de lemn din Bulgari () [Corola-website/Science/309787_a_311116]