1,662 matches
-
decât de două ori, cei de-acolo nu-l puteau suporta pentru că și-au dat imediat seama ce hram poartă, și-și mai făcuse și șapte costume noi pentru arenă și, ca să vedeți ce fel de om era: le-a Împachetat așa de prost, că patru dintre ele s-au stricat din cauza apei de mare, așa că nu le-a mai putut purta. — Doamne, i-am zis, te duci În Spania. Stai acolo un sezon Întreg și lupți doar de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
eram deja prea obosit ca să mai ies. N-aveam chef să vorbim În altă limbă. Nu voiam decât să ne culcăm devreme. Cum stăteam Întins În pat, Înainte să adorm, cu toate lucrurile strânse În jur și gata să fie Împachetate, cu ferestrele deschise și adierea răcoroasă care venea dinspre munți, m-am gândit că-i păcat că nu ne-am dus la Fontani - În scurt timp Însă am adormit. A doua zi ne-am petrecut toată dimineața Împachetând. Am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să fie Împachetate, cu ferestrele deschise și adierea răcoroasă care venea dinspre munți, m-am gândit că-i păcat că nu ne-am dus la Fontani - În scurt timp Însă am adormit. A doua zi ne-am petrecut toată dimineața Împachetând. Am mâncat și pe la două eram gata de drum. — Trebuie să mergem să ne luăm la revedere de la Fontani, spusei. — Da, trebuie. Mă tem c-au stat să ne-aștepte aseară. — Poate că am fi putut să mergem totuși. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru un pistol, apoi pentru un kalașnikov, pentru un tanc... Și apoi, de unde să-i dau dacă până la chenzină mai sunt 14 zile?! VITA VITAE, TOCANĂ LA BORCAN Dragul meu, ți-a mai rămas un sfert de măslină. Ți-o împachetez pentru mâine sau o păstrăm pentru musafiri ? Pentru musafiri. Așa e creștinește. Să se bucure și ei de antreu, că în sufragerie, de la momentul istoric al debranșării, nu mai e loc de atâta răcitură. Nu se zice răcitură. Se zice
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
așa i-aș putea fi de vreun folos Maitreyiei: că numai așa ea mă poate uita. Gândeam ca un adolescent. Am ajuns la bancă pe jos, deși distanța din Royd Lane în Clive Street era destul de mare. După ce mi-am împachetat bine bancnotele în portmoneu și mi-am împărțit argintul prin toate buzunarele, am pornit mai sus, spre gară. Când am trecut podul de la Howrah, m-am aplecat să privesc Gangele, murdar și înțesat de bărci, și gândul sinuciderii mi-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deschise servieta. - Să nu uit albumul de familie, spuse. I-am făgăduit doctorului Gavrilă că, dacă reușesc să vă întîlnesc, am să vi-l predau... Sunt documente prețioase: amintiri din, cum să spun? amintiri din prima dumneavoastră tinerețe... Ajuns acasă, împachetă albumul într-o coală de hârtie albastră, îl introduse într-un plic și îl sigilă. În colțul de sus, pe stânga, scrise: "Primit în ziua de 20 februarie 1948, de la Ted Jones-Junior, corespondentul lui Time Magazine la București. Mi l-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un specialist și fusese informat de natura obiectelor care trebuiau împachetate. După ce-au transportat de la bancă două lăzi aproape pline, au lucrat amândoi până aproape de amurg. Cu excepția caietelor de însemnări intime și a câtorva obiecte personale, totul a fost împachetat în saci și cutii, sigilate și numerotate. Câtva timp i-a fost teamă că evacuarea materialelor ar putea indica iminența catastrofei, dar o serie de visuri consecutive l-au liniștit. Apoi, deși succinte și enigmatice, însemnările s-au înmulțit, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mă văd cu agentu’ să-mi dea actele, și i-am făcut cinste. Apoi am mîncat și pe urmă a apărut Frankie: — Un tip dat asta pentru tine, mi-a spus și mi-a dat un fel de tub Împachetat În hîrtie și legat cu o ață roșie. CÎnd l-am desfăcut părea să fie o fotografie și, În timp ce-o Întindeam, mă gîndeam că-i probabil o fotografie pe care o făcuse careva de pe lîngă docuri vasului. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mare. — PĂi și-acu’? — PĂi, pînĂ adineauri Îți părea foarte bine, nu? Poate că o să-ți pară bine În continuare. Poate c-o să ajungă să-ți și placă treaba asta. — V-ați uitat pachetul, spuse chelnerul. Apoi Îmi Întinse carnea, Împachetată În două plicuri mari În care fuseseră aduse exemplare din Spur, ce mai Înălțaseră puțin mormanele de reviste care se strînseseră Într-unul din birourile de la ambasadă. — Te-nțeleg, i-am spus chelnerului. Serios. — Era un client vechi și bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În bucătĂrie și m-a Întrebat dacă te-am văzut; i-am zis că nu. Mi-a zis că te aștepta să-i aduci niște pește. Era Îngrijorată. Cred c-ai putea să-i duci. — Bine. SÎnt proaspeți. I-am Împachetat din nou, În ferigi. — Pot să vin și eu? — Da, sigur. Hotelul era o clădire lungă, din lemn, care dădea spre lac. Niște trepte largi tot din lemn duceau la pontonul care se Întindea În apă, iar balustradele de pe verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
putea. VÎnează Întruna și omoară toate păsĂrile bune de ceva. — Pe Ăsta chiar că l-ar putea vîna ușor. Acu’ nu-mi mai pare rău. Vrei să-i bagi În sac? — Nu, o să-i curăț Întîi și după aia Îi Împachetez În niște ferigi și-i bag În sac. Nu mai e mult pînĂ ajungem la zmeură. Se așezară lîngă un cedru și Nick tăie păsĂrile și le scoase măruntaiele călduțe; apoi, pipăind cu mîna dreaptă În interiorul fierbinte al cocoșilor, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doriți... - a reluat frumoasa vorba, cu zâmbet ademenitor. ― Da! Vreau... Atunci, „dulcineea” s-a aruncat asupra lui Gruia cu priviri care trădau o dorință paroxistică de a-i ceda parcă... ― Daaa??? - a Întrebat ea icnit. ― Da. Vreau să... să le Împachetați. ― Poftiți la „casă” cu acest bon - i-a răspuns ea puțin bosumflată. Așa cum le stă bine fetelor cu adevărat frumoase. În timp ce Gruia achita cumpărătura, cadâna cu mișcări de mladă În bătaia vântului a ambalat totul cu mare Îndemânare. L-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ei, din palat. Nici nu avea senzația pe care o avusese Tews, cu câteva luni mai devreme, că era necesar pentru comandanți să știe unde se afla el, în primele momente ale luptei. Dădu instrucțiuni rapide, poruncind ca acea cutie împachetată în gheață să fie trimisă după el și-i scrise un bilet lui Meewan. Apoi porni călare, însoțit de o escortă puternică, la sediul armatei de rezervă din mijlocul orașului. Rezerva era formată dintr-un nucleu de barbari, dar apărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
acces de groază întrerupse tensiunea așteptării. Ceea ce se afla înăuntru era de opt picioare lungime. Lățimea era indeterminabilă, pentru că părea să aibă cute pe corp, care dădeau impresia unei dimensiuni mari. Evident, murise numai cu puțin timp înainte de a fi împachetat în gheață. Arăta proaspăt, aproape viu, acolo în învelișul de gheață, inuman, zgâindu-se cu ochi orbi la tavanul ornat. - De unde l-ai luat? întrebă Clane în fine. - A fost găsit pe una din luni - câteva ore după ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
-l. Revino la interviul lui Rusalin. Și nu mai deschide-închide atîtea paranteze, m-a tras de mînecă vocea. Ce-ai cu Fluturel?" Că veni vorba de destine încrucișate. Al meu și-al lui. Atîta. Așadar, speram chiar într-o nominalizare. împachetasem cartea s-o trimit juriului. Rusalin avea îndreptățire să spună că "nici un premiu din lume nu adaugă ceva valorii operei", dar nu eram dispusă să i-o acord. Sila de coterii, de cronicari contra-cost și-o manifesta cu o octavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trecea foarte repede. Și s-a uitat la poză și i-a spus tatălui lui că știe ce surpriză i-au pregătit pentru ziua lui. Ce surpriză? A întrebat acesta. O mașinuță galbenă de pompieri! De unde știi? Ai găsit cadoul împachetat sub pat și l-ai desfăcut? Nu-nu, a zis copilul. Așa știu eu. Dar acum am răbdare și nu mai cer să văd cadoul meu înainte. Și asta a fost povestea, cum am spus-o acum. 5 ani și 11
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Și apoi vom pune acolo ce am țesut noi până atunci din pungă. Și atunci ei vor continua și vor continua până va fi gata. Și în anul când va fi gata, vor lăsa un bilețel pe care va scrie: „Împachetați în punga asta Marte!“ - ca să aveți apă să trăiți acolo pe/în viitor. Și poate punga aia va fi ca o amosferă care va păstra toate bunătățile în interior, că Marte ar fi o planetă bună de a trăi acolo
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
că ce-mi oferă cadou (vorba să fie) nu e tocmai cadou, ci e un fel de afacere sub mască umanitară... Îl rog să-și reîmpacheteze cadoul și să plece la alți pensionari dispuși să suporte cheltuielile. Omul cu mustață împachetează fără grabă și începe să reducă din pretenții... iar eu (care nu voiam asemenea dar) insist că nu-mi trebuie și să mă lase în pace. Până să termine aranjatul obiectelor inox îmi readuce totul la 400 lei și dacă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
unde o femeie mai În vârstă, ai cărei ochi semănau, din cauza prea multelor operații estetice, cu niște fante, mi-a Înmânat un șort alb foarte scurt, măsura 0, 50% bumbac, 50% licra, agățat pe un umeraș căptușit În mătase și Împachetat Într-o gentuță de catifea, specială pentru haine. M-am uitat la pantalonașii aceia scurți, care nu păreau să poată intra nici măcar pe un copil de șase ani, după care m-am uitat din nou la femeie. — Ăăă, chiar credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un elegant hol de la intrarea unei clădiri din Park Avenue (deci la asta se referea lumea când vorbea despre Park Avenue!ă, am pornit-o Înapoi spre Elias-Clark Building. Când am intrat În birou, Emily stătea turcește pe covor și Împacheta cadouri În hârtie albă și le lega cu panglicuță albă. Era Înconjurată de munți Întregi de cutii albe și roșii, toate de formă identică, sute, poate chiar mii, Împrăștiate pe Întreg spațiul dintre birourile noastre și revărsându-se și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de formă identică, sute, poate chiar mii, Împrăștiate pe Întreg spațiul dintre birourile noastre și revărsându-se și În biroul Mirandei. Emily nu și-a dat seama că o privesc, și am observat că Îi trebuie doar două minute ca să Împacheteze perfect fiecare cutie În parte și alte cincisprezece secunde ca să o lege cu panglica albă de satin. Se mișca eficient, fără a irosi o singură secundă, și clădea cutiile gata Împachetate În noi grămezi În spatele ei. Mormanul cutilor Împachetate creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am observat că Îi trebuie doar două minute ca să Împacheteze perfect fiecare cutie În parte și alte cincisprezece secunde ca să o lege cu panglica albă de satin. Se mișca eficient, fără a irosi o singură secundă, și clădea cutiile gata Împachetate În noi grămezi În spatele ei. Mormanul cutilor Împachetate creștea necontenit, dar cel al cutiilor neîmpachetate nu părea să scadă câtuși de puțin. Am estimat că ar putea s-o țină tot așa Încă patru zile și tot nu le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Cum, n-ai fost la toaletă de când am plecat eu? am Întrebat-o, nevenindu-mi a crede. Dar au trecut cinci ore de atunci. De ce n-ai fost? Emily a terminat de legat panglica pe cutia pe care tocmai o Împachetase și m-a privit cu răceală: — Miranda nu tolerează ca altcineva În afara asistentelor ei să răspundă la telefon și, cum tu nu erai aici, n-am vrut să mă duc. Probabil că aș fi putut să fug un minut, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nevoie pentru noua mea cameră și tocmai mă alesesem cu unul de cinci sute de dolari pe gratis. De fapt, știi ceva, a continuat ea și s-a așezat din nou turcește pe covor, hai să lucrăm câteva ore la Împachetat sticlele astea de vin și pe urmă poți să deschizi cadourile care au venit azi. Sunt acolo. A arătat În spatele ei, În direcția unui munte ceva mai scund de cutii și coșuri Într-o multitudine de culori. — Deci, astea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În direcția unui munte ceva mai scund de cutii și coșuri Într-o multitudine de culori. — Deci, astea sunt cadouri pe care le trimitem din partea Mirandei, nu-i așa? am Întrebat În timp ce luam o cutie și mă apucam să o Împachetez În hârtia albă, groasă. — Mda. În fiecare an e la fel. Oamenii importanți primesc sticle de Dom Perignon. Asta Înseamnă directorii de la Elias-Clark și marii creatori de modă care nu sunt și prieteni personali. Avocatul și contabilul ei. Cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]