2,778 matches
-
în el. Ana îl recunoaște. Artistul nu este nici el un artist oarecare ci este Artistul tuturor timpurilor. Acum el vrea să așeze în vârful muntelui Gutin o sculptură ciudată. E un fus uriaș, un fus de lemn. De jur împrejur, în munții ăștia, se văd, însă, urmele unui dezastru: o întreagă pădure a fost doborâtă acum câteva zile de o furtună cumplită. Nu știu dacă e opera zmeilor. Ce știu este că zmeii au tăiat bătrânii codrii de dinaintea arborilor
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
venit furtuna de acum, a scos din rădăcini copacii și i-a prăbușit pâlcuri- pâlcuri pe versanți. „Pădurile vechi, pădurile seculare nu cad sub furtuni” a vorbit, ca pentru el însuși, Artistul în timp ce privea cu părere de rău, de jur împrejur, la pădurea căzută. Acum oftează: ─ „Într-o pădure cu arbori de sute de ani, bătrânii arborii îi apără cu trupurile lor pe cei tineri. Dar, din păcate, nu prea mai avem păduri seculare. Unii mai pot crede astăzi că o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
șpagă sau cu pile, sau chiar a lucrat în locul lui. Ca să cadă imediat în uitare tot ce a făcut acela. Ia spuneți, cum veți face? Invidia și Ura sar amândouă de la locurile lor și vorbesc aproape deodată, stropind de jur împrejur cu venin: Vom ațâța vecinii unii împotriva altora... ─ ...și rudele între ele... ─ ...să se certe pentru bunurile lor ... ─ ...sau pentru o vorbă spusă... ─ ...să sară și să se bată unii cu alții... ─ ...și cu oricare om de pe stradă... ─ ...să se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mâinile așa cum se procedează de obicei pentru a pune sângele în circulație. Peisajul era mereu la fel de minunat. Din nefericire, faptul că încă mai vedeau zăpadă și gheață în mii de forme fantastice. Încântătoare, atât în față cât și de jur împrejur. Însemna că mai aveau mult de mers. Gosseyn, nefericit, socoti că se aflau încă la patru sute de iarzi deasupra nivelului râului. Stând acolo, neștiind prea bine ce avea să urmeze, își aminti - din memoria lui Gosseyn Doi - că în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în curând va fi întuneric. Așa că..." 13 Pământul! Se aflau în curtea din spate a unei case mici. Mica locuință era așezată pe o pantă, așa încât, parțial vizibil sub ei, se afla un oraș. Pe o distanță bună, de jur împrejur, Gosseyn putea vedea acoperișuri și verdeață care înconjura aproape fiecare casă. Acolo, stând în picioare, simți o căldură exterioară - aerul era cald, văratic - dar și-o căldură interioară. Senzația plăcută din interior părea instalată acolo atât de natural încât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
acestui punct căzuse de acord cu Yona, liderul Troog, Gosseyn făcu o fotografie cu ajutorul super-creierului într-una din colțurile laboratorului și execută transferul. Puțin mai târziu, un corp uriaș și făcu apariția în locul acela. Enro cel Roșu se ridică, privi împrejur, nu spuse nimic: dar își făcu repede socoteala asupra a ceea ce urma să se întâmple. - Ai de gând să-i trimiți pe Troog acasă? În pofida luptei pe care o dăduse cu sine însuși puțin mai devreme Gosseyn Trei spuse: - Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se mișca. Lanark veni în urma ei: — Locul ăsta ți se potrivește. — Știu. Ea se răsuci și trecu de el, netezindu-și catifeaua de culoarea chihlimbarului peste șolduri, ținîndu-și bărbia ridicată și fața visătoare. Simțindu-se exclus, mai aruncă o privire împrejur. Pe podea mai erau cîteva bănci tapițate cu piele roșie, iar Munro stătea pe cea de lîngă el, privind concentrat pe coridor și ținîndu-și bastonul și mapa pe genunchi. în spate, la o oarecare distanță, se afla un tron medieval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îndată. Pe Morton îl găsi instalat comod înapoia unui pupitru masiv. Directorul îi arată un fotoliu, în care Grosvenor se grăbi să se așeze. Se afla pentru prima oară în biroul lui Morton, așa că privi plin de curiozitate de jur împrejur. Încăperea părea spațioasă și un perete întreg era acoperit cu un ecran telescopic. În clipa aceea, ecranul era orientat spre spațiu într-un unghi ce lasă să se vadă, de la un capăt la altul, uriașa galaxie, în care Soarele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mașini asemănătoare cu ea. Cu ajutorul unor roboți, fierul era turnat în noile agregate. În curând, sute și mii de agregate de acest fel începură să fabrice torpile subțiri și negre, care își luau zborul în noapte, răspândindu-și de jur împrejur substanța radioactivă. Timp de treizeci de mii de ani, aceste torpile aveau să-și împrăștie atomii distrugători. Ele erau menite să rămână în câmpul gravitațional al galaxiei, fără a cădea vreodată pe vreo planetă sau în vreun soare. În vreme ce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prețul onoarei și îl plătea. Casa lor era arvunită. Cu o lună înainte de plecarea din Yazd se simțeau ca niște taghouti chiar în locul unde trăiseră și unde bunicu-său își văzuse nepoții. Numai lor și evreilor li se mai spunea astfel. Împrejur, ba fugiseră, ba pieriseră pe tăcute. Celelalte curți păreau moarte în muțenia lor răvășită din când în când de zgomote scurte: poștașul le mai arunca ziarele peste gardurile de zid. Înflorea iasomia și se chircea neudată. Deșertul își întindea biciul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o scăriță de calcar, răsucită și cizelată, care arăta ca un obiect prețios în lumina după- amiezii. — Tu de-a ce te joci? întrebase Mémé, pentru care se terminase vacanța și nu mai putea să îi sară o zi întreagă împrejur, pândind cum trebăluiește. După ce începuse măsurătorile, scriind pe pământ zvastici, sinusoide și semne, toți cei care se opreau la garaj ori intrau în bistrou bănuiau că o luase razna. Angajase mai mulți neghiobi și munceau cot la cot până când, la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
130) Ziuă să nu se mai facă și vremea să stea pe loc. El ajunge. Într-o groapă mare arde-un foc avan... Pe-o părechi de pirosteie clocotește un cazan, Doisprezece smei în juru-i dorm adânc întinși pe burtă, Împrejur de pirosteie se cocea o mare turtă (135) Și-n cazan notând în zamă clocoteau v-o două vaci. Hei, își zise năzdrăvanul - dete badea de colaci! Și deși în fața vetrei dorm șezând smeoaice mame, El atins de-acea mireasmă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Peste vârfuri trec scântei, Intră zânele în tei. Muma doarme, pruncul râde, Copacul se reînchide. 97 {EminescuOpVI 98} MUȘATIN ȘI CODRUL Saracă țară de sus, Toată faima ți s-a dus. Acu cinci sute de ai Numai codru îmi erai... Împrejur nășteau pustii, Se surpau împărății, Neamurile - mbătrîneau, Crăiile se treceau, Numai codrii tăi creșteau... Și în umbra cea de veci Curgu-mi râurile reci Limpegioare, rotitoare, Având glasuri de isvoare. Bistrița în stânci se bate Prin păduri întunecate Și mereu se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Un bătrân și blând moșneag Cu albastrul lui toiag, Ce-i cu aur împletit Cu pietre acoperit; .................................. Cel din Neamț și de la Vrance Rezimat stetea pe lance, Dar pe toți i-ntrece-n slavă Pârcălabul de Suceavă. Și astfel jur împrejur Șed în blane de samur, Cu pieptare la un fel 108 {EminescuOpVI 109} Și cu mânici de oțel. Cei ce-n lume se înnalță Cisme roșie încalță, Cisme roși împintinate Și pieptare - mplătoșate, Cămăși de zale mărunte Ce par ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 323} înainte". - "Amin"! zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi. Ca prin farmec peri izvorul și copacii și Făt-Frumos trezit ca dintr-un somn lung se uită împrejur. Atunci văzu chipul cel luminat al Domnului, ce mergea pe valurile mărei, care se plecau înaintea lui, întocmai ca pe uscat; și pe Sf. Petrea, care mergând în urma lui și învins de firea lui cea omenească, se uita înapoia sa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zise el - aruncă-mă-n mare, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul racilor. Făt-Frumos îl aruncă în mare și-și urmă calea. Când în spre sară ajunse la un bordei urât și acoperit cu gunoi de cal. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite, din care șese aveau fiecare-n vârf câte un cap, iar al șeptelea fără, se clătina mereu în vânt și zicea: cap! cap! cap! cap! Pe prispă o babă bătrână și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
CĂLIN - NEBUNUL îi zice - așa babei: - Mătușe, iaca-ți dau un căuș de galbeni, să-mi faci ce ți-oi zice. - Ți-oi face voinice. El a luat basmaua cea de alune. Era basma de-a noastre-neagră cu floricele p-împrejur - ș-o pus inelu-n mijloc ș-o zis așa: - Du, mătușă, și pune dinaintea împăratului, măcar că te-or ghionti și te-or da afară, vîrî-te-așa cu de-a sila. Baba s-o dus ș-o intrat în ghionturi, ca acolo
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ÎN SALA MAȘINILOR. CURÎND AVEAU SĂ URCE PENTRU A EXPLORA ȘI RESTUL NAVEI. ÎNTRE TIMP ÎNSĂ ÎI OFEREAU LUI TOCMAI ȘANSA DE CARE AVEA NEVOIE. ÎȘI ARUNCĂ O PRIVIRE PRIN CAMERA DE COMANDĂ. ERAU CÎTEVA ZECI DE BĂRBAȚI DE JUR ÎMPREJUR ȘI TOȚI PURTAU COSTUMUL IZOLATOR PRESCRIS. ÎN OCHII LOR NU CITI NICI UN PIC DE SUSPICIUNE. PENTRU EI ERA DOAR ALT MEMBRU AL POLIȚIEI SECRETE, ÎMBRĂCAT ÎN HAINE DE PROTECȚIE PENTRU O ZONĂ RADIOACTIVĂ. OAMENII ĂȘTIA NU MAI AVUSESERĂ DE MULT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ERA APROAPE NORMALĂ, CONȚINUTUL DE OXIGEN TREIZECI LA SUTĂ ȘI NICI O SUBSTANȚĂ OTRĂVITOARE ÎN CANTITĂȚI PERICULOASE. SE AVENTURĂ AFARĂ CU MULTĂ GRIJĂ ȘI SE AȘEZĂ PE UN COVOR DE IARBĂ GROASĂ, CENUȘIE LA CULOARE. BĂTEA UN VÎNTICEL, DAR DE JUR ÎMPREJUR ERA TĂCERE, ÎNTRERUPTĂ DOAR DE ZGOMOTUL VALURILOR PE PLAJA NISIPOASĂ DIN APROPIERE. Se scăldă în mare, iar apoi pe linia orizontului urmări coborîrea soarelui galben în apă. Noaptea se lăsă brusc și aduse cu ea o singurătate mai intensă decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se afla la comandă locțiitorul șșefului de județ , căpitan Primejdie Radu, care citind decizia de încadrare, văzând că au trecut câteva luni, mi-a zis că nu mai e valabilă încadrarea. Auzind acest lucru, m-am bucurat, am făcut stânga împrejur să plec dar tocmai când să ies din birou a apărut comandantul, Căpitan Vanghelie Silviu care citind decizia de încadrare, a chemat pe subofi țerul de la magazia de îmbrăcăminte și armament și a dat ordinul să mă echipeze și să
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și m-am rostogolit într-o râpă. Când m-am oprit în sfârșit și m-am ridicat dintre bălăriile între care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur, la o distanță nu prea mare, se ridica un zid înalt. Eram fericit acum deoarece scăpasem de apăsarea de pe piept, inima îmi bătea aproape normal, zorită numai de emoția prin care trecusem, iar deasupra mea cerul se spuzise de stele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în. oglinzi, cu fața lui pergamentoasă și cu ochii scânteind de amintiri. Suferea, se zicea, de insomnii. Dimineața, se ridica din fotoliu, mai arunca o privire de jur împrejur, ca și cum ar fi vrut să-și ia rămas bun de la mulțimea aceea în care toți aveau același chip ca și el, după care se retrăgea să se culce într-un cort de tuareg, adus din ultima călătorie și fixat într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oglinzi. ― Și cum e să te vezi în atâtea oglinzi? mă iscodi Domnul Andrei. Doamne, ce interesant trebuie să fie. ― Păi cum să te vezi, le-am explicat eu blazat. Transformat în mulțime. Toți care aveau chipul meu de jur împrejur făceau același lucru ca mine. ― Grozav, suspină Leon. Îi interesa totul. Dacă sala era pătrată sau dreptunghiulară, dacă fotoliile și masa erau într-adevăr de răchită. Și, mai ales, Bătrânul. ― Cum are ochii? Chiar albaștri? întrebă Dominic, foarte mândru că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
DE MARINĂ ȚINÂND ÎN STÂNGA ȘI ÎN DREAPTA CÂTE O FEMEIE DE BRAȚ, ÎI POVESTEA UNUI INTERLOCUTOR GRAS ȘI CONGESTIONAT, DESPRE O EPIDEMIE DE TIFOS LA CAIRO: "TABERE, SPUNEA EL, SE FĂCUSERĂ TABERE PENTRU INDIGENI, CU CORTURI PENTRU BOLNAVI, ȘI DE JUR ÎMPREJUR, UN CORDON DE SANTINELE CARE TRĂGEAU ASUPRA CELOR DIN FAMILIE CÂND ACEȘTIA ÎNCERCAU SĂ ADUCĂ PRIN FRAUDĂ LEACURI BĂBEȘTI. ERA O MĂSURĂ ASPRĂ, DAR DREAPTĂ." LA CEALALTĂ MASĂ, OCUPATĂ DE NIȘTE TINERI ELEGANȚI, CONVERSAȚIA ERA DE NEÎNȚELES ȘI SE PIERDEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Cred că i-a plăcut faptul că îmi aduc încă aminte de ea. Mergeau prin ceea ce părea a fi un campus universitar sau o grădină privată. Se zăreau șiruri ordonate de arbuști, toate frumos irigate cu furtunuri negre. Peste tot împrejur erau sculpturi moderne, vesele, inclusiv o coloană gigantică de oțel, vopsită în roșu, care se dovedea a fi un fluier canin la scară mare. Pe aleea principală existau indicatoare ce ghidau vizitatorii către galerii, către magazinul de suvenire sau către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]