2,389 matches
-
fă să nu spună că vrea să devină scriitor sau ziarist, m-am rugat. Prea ar fi fost un clișeu. Începusem să-l plac și să-l respect pe Adam, numai că răspunsul ăsta ar fi stricat totul. Mi-am împreunat mâinile și am ridicat ochii la cer. Aș vrea să fac ceva în zona psihologiei, a zis el. (Fiuuuu! m-am gândit eu). Sunt interesat de modul în care funcționează creierul uman. Mi-ar plăcea să fiu un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-ntâlnesc cu Adam, care era, în fond, adevăratul motiv pentru care venisem în oraș. Vă mărturisesc cu sinceritate că partea de cumpărături fusese numai un pretext. Un truc iscusit. M-am luptat să-mi croiesc drum pe stradă, cu brațele împreunate peste Kate ca s-o protejez. Val după val de cumpărători veneau către mine. Atingeți-vă de copilul meu și vă ucid, m-am gândit îndârjită, privindu-i furioasă pe trecători. Care, în inocența lor, se uitau la mine surprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
seama că senzația aceea stranie erau de fapt fluturii din stomac. Fluturi care jucau tontoroiul printre intestinele mele. Era clar că-mpinseseră la pereții stomacului meu toate mesele și scaunele și se-apucaseră de dănțuit cu spirit de răspundere. Îți împreunaseră brațele, se roteau de jur-împrejur, băteau din călcâie, chiuiau, făceau schimb de parteneri și, în general, se distrau de minune ei între ei. Doamne-Dumnezeule, m-am gândit în clipa în care am realizat ce se-ntâmpla cu mine, deci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Acțiunea se petrece În apropierea ruinelor de la Port-Royal-des-Champs. Deși povestitorul eșuează din prima pagină ca hangiu, bucătar și cititor, Don Juan Îi intră cu motocicleta În zid, aterizînd În grădină. Descriere natură: fluturi, viespi, corbi, cuci, muște, șopîrle care se Împreunează. Copaci, flori, crăci. Mai tîrziu apar și mașini de poliție, de pompieri, plus ambulanțe. Don Juan observă Înainte de căderea-n scenă o pereche de Îndrăgostiți (și ei motocicliști) care fac dragoste cu ea deasupra În tufiș, și oftează. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atenția. Tipele prinse În poze erau atrăgătoare, dar fundalul era de tot rahatul. Costume frumoase, care te făceau să te uiți de două ori la dezgustătoarele activități homo. Instantanee artistice cu orgii. SÎnge ilistrat cu cerneală roșie, trupuri care se Împreunau pe deasupra cuverturilor, fotografii care te făceau să-ți mijești ochii ca să poți vedea formele feminine ascunse cumva de goliciunea excesivă, și tot spectacolul ăla extravagant al organelor sexuale expuse te făcea să vrei să vezi femeile pur și simplu goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
întindea brațul să miște butonul de volum. Acum a răsuflat a ușurare, s-a așezat și a poftit-o să se așeze într-un fotoliu și pe vecina rămasă în mijlocul încăperii, urmărindu-i cu privirea mișcările energice, cu mâinile tot împreunate în față, de parcă s-ar fi temut să calce covorul enorm, cu flori mari, ce vor fi arătat extraordinar la vremea când fuseseră împletite, cu decenii în urmă, dar azi destul de roase, decolorate și murdare. Încă nu-și spun nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răsuflat ușurată, la o adică, nimeni nu-i taie capul, tot ele o beau până la urmă, și s-a așezat privită atent de cealaltă, care se ridicase să o ajute și să-și ia ceașca, și-acum sta cu mâinile împreunate peste genunchii strânși, doar geanta și-o lăsase jos, lângă fotoliu. „E acasă guguștiucul și iar m-a făcut să dau cafeaua în foc“, a zis bătrâna doamnă. „Se ține de șotii.“ Iar după un timp: „Nu știu ce m-aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuia să coboare, era ca și cum o forță o împingea să meargă de colo-colo prin casă, să se oprească în pragul ușii-fereastră, privind lumea de afară, ascultând zgomotele orașului, dar continuând să asculte și melodia care îi adusese fiorul, cu mâinile împreunate în dreptul pieptului, ca și cum ar dori cu inconștiență să adune câte sunt în jur și continuă să fie, să se nască, să miște, să salte, să izbucnească, să cânte, să înflorească, să se îmbete de răsuflarea lucrurilor, să tremure de dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nocturn, apoi s-a întors brusc pe partea cealaltă, dintr-o singură mișcare. Spatele ușor încovrigat părea să lumineze în noapte și mai păstra fierbințeala îmbrățișărilor. Andrei Vlădescu a acoperit-o cu cearceaful și iar s-a așezat cu mâinile împreunate sub ceafă. Avea un gust de cocleală în gură, de la vinul băut. S-a gândit un timp să se dea jos din pat, să aprindă lumina sau bricheta sau să-și caute pe dibuite drumul spre bucătărie, să bea apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar un timp a continuat să vadă aceleași umbre ostile. Întindea mâinile către ele, cu palmele desfăcute, și mâinile i se alungeau nefiresc împingând toate obiectele spre pereți și prin pereți, într-un alt întuneric; dar mâinile continuau să fie împreunate sub ceafa lui. Apoi nu mai împingea cu mâinile în lucruri și în ziduri pentru că era cu totul dincolo de ziduri, nu să bea apă, uitase că-i este sete, nu mai știa de ce se afla dincolo. Era doar o peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai spun că nu credeam că-mi vei deschide“, zice râzând. „De ce?“ „Nu știu“, și ridica din umeri. „Credeai că sunt cu altcineva.“ „Nu chiar asta.“ „Ești sigură?“ „Poate și asta. Dar nu asta în primul rând.“ Tace, cu mâinile împreunate în poală, uitându-se drept la el, apoi la cărțile îngrămădite pe masă. „Iartă-mă. N-am știut că citești atât de mult.“ „Am încă și mai mult de citit“, îi răspunde. Mâna lui închidea o carte și așeza alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Sau ai vrea să mă las copleșită de amintirea unor sentimente pentru tine și să... Nu vreau, înțelegi?“ Se ridicase și mergea de la sofa la birou și la ușa deschisă a balconului, repede și unduindu-și nervos clinurile fustei. Își împreunase mâinile în dreptul sânilor, cum făcea întotdeauna când era agitată. Se uita o clipă la Andrei Vlădescu și își relua mersul, vorbind. Nu mai era distantă și apa aceea de mulțumire de pe chipul ei dispăruse. „Dar nu înțelegi“, spunea Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gheață: — Ebraica? Speram că știi franceza sau măcar ceva mai util. Mai să-mi cer scuze, dar m-am stăpânit. — Din păcate, nu știu nici un cuvânt În franceză, dar sunt convinsă că asta nu va fi o problemă. Și-a Împreunat din nou mâinile. — Scrie aici că ai studiat la Brown. Da, ăă, am absolvit facultatea de limbă și literatură engleză, specialitatea ficțiune literară. Scrisul a fost Întotdeauna pasiunea mea. Of, ce siropos a sunat! m-am mustrat În gând. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mare atenție pe chipul ei, care, ca de obicei, rămânea lipsit de expresie. Doar că mi‑am dorit dintotdeauna să scriu și sperasem că ăsta ar fi, ăă, un domeniu pe care l‑aș putea explora În viitor. Și‑a Împreunat mâinile În poală și s‑a uitat pe fereastră. Era clar că această conversație de patruzeci și cinci de secunde Începea să o plictisească, așa că trebuia să fac foarte rapid mutarea următoare. — Ei bine, nu prea sunt sigură dacă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
numea camera lui fața fundului; zicea că numai o soră medicală ar vorbi așa. Draperiile de la fereastră erau trase. Erau vechi draperii de camuflaj, negre. Dar se vedea o lamă subțire de culoare strălucitoare În locul În care Fraser nu le Împreunase total. Duncan crezu că aude o voce vorbind monoton În cameră, dincolo de draperii. Sunetul vocii Îi dădu un un sentiment de nesiguranță. Să zicem că domnul Mundy avea dreptate, că Fraser petrecuse seara cu niște prieteni? Ce-ar zice dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să mă Întorc! spuse Viv, dînd să se lupte. Dați-mi voie să mă Întorc să-mi iau verigheta! Fără ea, n-are rost... — Uite-ți verigheta! zise Kay brusc. Iată-ți verigheta. Poftim. Se depărtase de Viv și-și Împreunase mîinile; le răsuci o clipă, apoi scoase un mic cerc din aur. Se mișcase atît de rapid și de imperceptibil, de parcă ar fi făcut un număr de iluzionism. — O aveai, deci? Întrebă Viv uluită și ușurată, iar Kay dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și mai rele de la fetele din dactilografie. Își terminase țigara și o aruncase, iar acum o acoperea cu picioarul. CÎnd Își ridică privirea, descoperi că o privea. Roșeața Îi dispăruse, iar expresia feței Îi era ușor schimbată. ZÎmbea, dar Își Împreunase sprîncenele de parcă ar fi fost uimit de ceva. — Știi, spuse el după o clipă, ești al naibii de frumoasă. Ăsta-i norocul meu. Să stau blocat cu o fată frumoasă, vreau să zic, Într-un local din oraș, unde nici măcar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
soma: - Acum, te lepezi de Satana? - Părinte, m-aș lepăda, Dar am trei plozi cu ea sărmana! Vis nuanțat Trăiesc de-o vreme separați (Viața-i cu valuri și furtună); Ea s-ar visa iar împreună, El, tot la fel, împreunați! Flagrant delict cu o muză tânără Am fost iarăși reperat Cu o jună? Ce vă miră? Pentru soață-s expirat, Pe când mânza mă inspiră! Iubitor, de ziua femeii De-accepți să-ți fiu fără simbrie Un trubadur boem, Eu pe
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
a dat seama că mami, care nu e lângă el ziua, e disponibilă pentru giugiuleli nocturne. Creierul e dispus să se dea jos din pat, dar trupul refuză ca un adolescent morocănos. Lângă mine, Richard e pe spate, cu mâinile Împreunate pe piept, scoțând oftaturi impresionante. Doarme ca un bebeluș. (De unde dracu’ o fi venind expresia asta?) Urcând pe scări, mă simt ca și cum aș avea catalige prinse de picioare. De pe fereastra din dreptul platformei scărilor pot distinge terasele caselor din partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
numărul de clienți străini pe care-i aveam? Desigur că nu. Nu am știut. În luna a opta, am fost la specialistul de la University College Hospital. O programare de rutină. Nu fusesem la ultima. (Geneva, conferință, ceață.) Specialistul și-a Împreunat mâinile ca un cardinal și mi-a spus că-mi dă concediu medical, deoarece mă aflam sub prea mare presiune În timpul săptămânilor cruciale pentru dezvoltarea creierului fătului. Am spus că nici nu se pune problema: Îmi planificasem să lucrez până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ziua reginei. Familia Hollinger dădea mereu petrecere pentru membrii clubului. Așa contribuiau ei la viața comunității - chestia asta are o nuanță de noblesse oblige, trebuie să recunosc, dar erau niște reuniuni mondene destul de drăguțe. Șampanie și gustări excelente... Mi-am Împreunat mîinile și am privit Îndelung spre Club Nautico, vizualizînd toată cohorta de membri care spălau putina, ducîndu-se să toasteze la conacul Hollinger. Incendiul a avut loc În seara petrecerii... de aceea era Închis clubul. De fapt, cîtă lume era aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ce se mai poate salva. Duhoarea de carne arsă plutește peste tot și face pe unii dintre ei să vomite violent. Lângă o uriașă grămadă de moloz din care țâșnesc lungi limbi de flăcări, o femeie se leagănă cu mâinile împreunate pe pântec și repetă hipnotic în timp ce lacrimi mari sapă dâre adânci pe obrazul smochinit plin de murdărie. Aici a fost casa mea...aici a fost casa mea...". Marius lovește violent cu lopata într-un planșeu de beton. Ascultă cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
metalic de încărcătura letală. Un șuier ascuțit sfâșie văzduhul și prima explozie ridică spre cer o enormă ciupercă de flăcări. Apoi altele, una după alta, într-un crescendo infernal. Șuieratul bombelor se aude din ce in ce mai aproape și mai amenințător. Cu mâinile împreunate pe cască așteaptă înspăimântați sfârșitul atacului, chircindu-se la fiecare bubuitură care zguduie pământul. Uriașa cantitate de zgomot depășește tot ce este omenește suportabil. Sunetul asurzitor a deflagrațiilor străpunge urechile, izbește puternic pieptul, aproape oprește bătăile inimii și respirația. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius. Privirea se mai limpezește puțin și poate să vadă bine. Vizează un grup compact de vreo cincisprezece-douăzeci de soldați inamici, smulge siguranța grenadelor și cu o mișcare largă, specifică unui discobol, aruncă pachetul către ei. Se aruncă pe burtă, împreunându-și mâinile pe cască, cu fața în zăpada afânată și rece. O detunătură puternică zguduie pământul și un gheizer de foc țâșnește spre cer. Arme, brațe, picioare, bucăți de trupuri zboară peste tot. Corpul lui primește în plin unda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trupei Krypton. În 2012 ați refăcut trupa Krypton în formula veche - . Spuneați atunci că ați făcut acest lucru pentru că vroiați să vă întoarceți la rădăcini. Ce reprezintă aceste rădăcini pentru voi? Mi-am dorit foarte mult să mai cântam „odată” împreuna în aceeași formula „de aur”, considerată ca atare de mass-media, formula ce avea să-i includă pe Lupu „Lapi” Răzvan-drms, Sorin Voinea, Gabi „Guriță” Nicolau, Eugen Mihăescu-chit, și în „locul” lui Dragoș Docan... Cătălin Fotin-bass. Băieții au fost foarte încântați
Krypton Reunion by Simona RUS () [Corola-journal/Journalistic/83447_a_84772]