2,573 matches
-
însoțește zilnic la control și la schimbatul pansamentului, vine să mă ia de la mine la aceeași oră, eu o aștept cu nerăbdare, atent la fiecare semnal ce-mi asaltează simțurile alertate de ușa din hol deschizându-se, zgomotul de pași înăbușiți de covor, clanța apăsată cu aceeași delicată grijă, de data asta nu e Corina, deși e ora la care, stau întins pe pat înfășurat în halatul de baie, am făcut un duș și o așteptam să-mi caute hainele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e a ei și mi-o spune cu, a mea e pornirea egoistă de a minimaliza efectul deplinei bucurii pe care-l dezvăluie cuvintele ei în sufletul meu, De ce nu te-ai dus și tu la Hong Kong? nu-mi pot înăbuși impulsul înverșunat de a face praf această delicată scenă care ar fi putut să aibă loc între noi și demonul meu scoțându-și triumfător capul peste întinse teritorii din sufletul meu pe care nu le-ar împărți cu nimeni, Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unul și i-l întinse lui Jack. Încercați-l pe acesta. Jack se uita de parcă nu avea nici cea mai vagă idee ce trebuie să facă cu el. Calvin Carter nu era nici el de mare ajutor. Ashling și-a înăbușit un oftat, s-a ridicat de pe scaun, a luat plasturele din mâna lui Jack și a îndepărtat plasticul protector. —Sus degetul. Da, mami, spuse el sarcastic. Degetul sângerând a fost bandajat cu rapiditate și eficiență. Sub pretextul că se asigura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
faci rost de una? De la tine, desigur, spuse Joy, dând la o parte o claie impresionantă de bucle. Uite, dacă nu te deranjează. Dar mă deranjează. — Te rog. Și pentru că era genul de om care se conforma, Ashling și-a înăbușit dezgustul, și-a plasat fără nici o tragere de inimă dinții pe gâtul lui Joy și i-a aplicat o vânătaie. Cam pe la jumătatea procesului de făcut vânătăi, cineva a spus „Oh!“. Au ridicat ochii, cu o expresie împietrită de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aibă grijă, realizase Ashling la vârsta de nouă ani, la sfârșitul unei veri oribile și ciudate. Începuse să stea la colțul străzii, în serile de vineri, așteptând, cu o durere bolovănoasă în stomac, să apară mașina tatălui său. În timp ce aștepta, înăbușea teama că el nu va mai veni, jucând jocuri cu ea însăși. Dacă următoarea mașină este una roșie, totul va fi bine. Dacă a doua mașină are numărul de înmatriculare care se termină cu un număr par, totul va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în Departamentul de Poliție din Los Angeles. Am văzut încotro se-ndreaptă gândurile mele. Niște mahări de la FBI mă întrebau dacă mă consider neamț sau american și dacă aș fi de acord să-mi dovedesc patriotismul ajutându-i. Mi-am înăbușit orice resentiment, uitându-mă fix la motanul proprietăresei, care pândea o gaiță de pe acoperișul garajului. Când motanul s-a năpustit asupra prăzii, am recunoscut în sinea mea cât de mult îmi doresc ca zvonul legat de Johnny Vogel să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu privirea, de la sânii pistruiați, cu sfârcuri întunecate, până la șoldurile late și abdomenul plat, după care ea făcu o piruetă. I-am văzut spatele brăzdat de la coapse până la șira spinării de cicatricele vechi ale unor tăieturi de cuțit. Mi-am înăbușit un fior și am plecat, dorindu-mi să nu mi se fi dezvăluit în ziua în care am ucis doi oameni. II Între 39th și Norton CAPITOLUL ȘAPTE Miercuri dimineață am fost trezit foarte devreme de țârâitul telefonului, ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în dreptul meu și să-i zbor creierii fără prea multe discuții. Apoi pe ușa din stânga ieși o femeie albă și am întrezărit o cale de scăpare. Am alergat și am prins-o de gât. Ea începu să țipe. I-am înăbușit strigătele, astupându-i gura cu palma stângă. Femeia dădu disperată din mâini, apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dolari în bancnote de o sută, legate cu un elastic. N-am fost nici bucuros, nici șocat. Gândurile mi s-au învălmășit și am scos la iveală întrebări pe care dorința mea nebună de a duce o viață normală le înăbușise: Dacă Lee avea banii ăștia, plus paraii pe care-i cheltuia în Mexic, de ce nu i-a plătit lui Baxter Fitch? Dacă avea banii, de ce a mai încercat să împrumute zece miare de la Ben Siegel ca să-l plătească pe Fitch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care pulsa cu putere pe gâtul lui Kay m-a făcut să o pătrund cât de tare am putut. Am terminat mormăind: — Îmi pare rău! La naiba, îmi pare rău! Oricare va fi fost replica lui Kay, ea a rămas înăbușită în perna în care își îngropase capul. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI OPT În seara următoare am parcat vizavi de vila familiei Sprague. De data asta eram cu Fordul fără însemnele poliției pe care-l foloseam când mă deplasam pe teren în calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ale soției mele ce stătea singură acasă, și ale lui Madeleine, care se tăvălea prin hogeacurile de pe 8th Street. Am cochetat cu ideea de a agăța o individă care să semene cu Dalia / Madeleine, dar de fiecare dată mi-am înăbușit-o - ar fi fost prea în stilul lui Johnny Vogel cu Betty la Biltmore. Ieșeam din tură la miezul nopții și de fiecare dată eram iritat și agitat. N-aveam chef să mă duc acasă și să dorm. Uneori mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe celălalt, În care se putea vedea un pantof plin cu apă. Isobel adoptă atitudinea ei profesională. — A fost constatat decesul? Întrebă ea cu o voce foarte ridicată, Încercând să acopere zgomotul. Logan oftă. Momentul trecuse. Medicul de serviciu Își Înăbuși un căscat, Îndreptându-și arătătorul către cadavrul mic și foarte umflat din mijlocul cortului. — Mda, e mort de-a binelea. Își Înfundă mâinile În buzunare și Își trase zgomotos nasul. Dacă vrei părerea mea: e mort de o grăma’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am putut. Mai am și alte treburi de care trebuie să mă ocup. Logan tresări. — Nu insinuam nimic, spuse el, ridicându-și mâinile. Te informam doar de cât timp a fost constatat decesul. Nimic altceva. Inima Îi bubuia În urechi, Înăbușind zgomotul ploii. Ea nu păru prea convinsă, uitându-se insistent la el cu o expresie rece și impasibilă. — Înțeleg... spuse Într-un final. Se Întoarse cu spatele la el, Își acoperi ținuta impecabilă cu salopeta albă standard, Își potrivi microfonul minuscul, recită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se deschise, exact la timp cât să poată fi auzită remarca inspectorului. — Poftim? se auzi o voce din ușă, pe un ton vădit dezaprobator. Reprezentantul legal al lui Norman Chalmers ajunsese. Logan aruncă o singură privire către avocat și Își Înăbuși un oftat adânc. Era un bărbat Înalt și slab, purtând un palton luxos, un costum negru scump, o cămașă albă, o cravată albastră de mătase și având o expresie foarte serioasă pe chip. Părul său era mai cărunt decât atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
renunță și Își folosi dinții. Sunt lipite ca naiba. Insch reuși să smulgă un colț și Își Împinse degetul În gaura pe care o făcuse. Ni s-a cerut să păzim echipa de protecția mediului de la consiliul local. Logan Își Înăbuși un geamăt. — Glumiți? — Nu. Trebuie să dea niște avertismente și tipul care se ocupă de asta e al dracu’ de nervos din fire. E convins că va fi asasinat dacă nu vom fi noi acolo să-l ținem de mânuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aceste liste, nu sărea singur În sus să-i spună. Într-un final, Logan puse ultima declarație deasupra teancului și se Întinse, simțind cum spinarea Îi trosnește. Un căscat amenință să Îi rupă capul În două, dar nu și-l Înăbuși; fu urmat de un râgâit scurt, aproape insesizabil. Era șapte fără un sfert și Logan se luptase cu nenorocitele alea de declarații aproape toată ziua. Era timpul să meargă acasă. Afară În hol, clădirea era cufundată În tăcere. Majoritatea personalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
domnule? șopti el. — Evident că nu poți! Tocmai am primit un telefon de la centru. Mi-au spus că ai luat cu japca trei agenți și te-ai dus să arestezi pe cineva! Ce mama dracului se Întâmplă? Urmară câteva sunete Înăbușite În receptor și o bufnitură. — Rahat, spuse Insch. Sunt aici. Ar fi bine să ai o explicație bună când termin aici, sergent, că altfel... O voce de femeie, răspicată și insistentă, dar prea slabă pentru ca Logan să Înțeleagă ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sutele Înăuntru. Bursuci, câini, pisici, iepuri, pescăruși, ciori, porumbei, câte-o căprioară. Dacă murise pe drumurile Aberdeenului, se afla aici. Descompunându-se Încet. O gaură din morman era izolată. Acolo o găsiseră pe fetiță. — Cristoase, Laz, zise Miller, cu vocea Înăbușită de masca de gaze. E de-a dreptul Îngrozitor! — Mie-mi zici. Găsiră echipa de căutare În adăpostul numărul trei. Purtau aceleași costume albastre de protecție, cu mâinile În maldărul de cadavre putrezite. Unul câte unul, ridicau cadavrele, le puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
seama că avusese dreptate. Cameron Anderson și Geordie Stephenson. Nu aveau același nume de familie, dar aveau aceleași trăsături masive, același păr umflat. Singura chestie care lipsea era mustața de star porno. Anderson zise ceva, dar fu prea Încet și Înăbușit ca să se poată distinge. Logan puse fotografia pe podea, așezînd-o astfel Încât ochii morți ai lui Geordie să-l privească pe bărbatul de pe pat. — De ce-ai Încercat să te sinucizi, Cameron? Am crezut că tu ești el. Cuvintele fuseseră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
venea în spatele lui Germanicus, lua mesajul și citea în grabă câteva rânduri, înainte ca el s-o împiedice. Atunci, pentru prima dată, o văzu pe mama lui plângând și înlemni; ea își luase fața în mâini și încerca să-și înăbușe hohotele, gata să se sufoce. Împotriva oricărei reguli, și ofițerul de gardă rămăsese nemișcat în fața ferestruicii. Dar femeia plânse puțin și, când își ridică frumosul chip, pe el nu se citea durere, ci mânie, disperare, ură: — Ea a omorât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de gardă rămăsese nemișcat în fața ferestruicii. Dar femeia plânse puțin și, când își ridică frumosul chip, pe el nu se citea durere, ci mânie, disperare, ură: — Ea a omorât-o, bătrâna aceea blestemată, Maștera, suspină. Eu, eu... Jur... Germanicus îi înăbuși îndată avântul; o îmbrățișă cu putere, fără un cuvânt; ea se zbătu, încercând să scape, apoi se liniști treptat; îmbrățișarea deveni drăgăstoasă. El o strânse din nou la piept; femeia continua să se opună. Micuțul auzi glasul tatălui său șoptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adesea un comportament scandalos; poet erotic, ales din cercul restrâns al amicilor lui Augustus, prieten chiar și cu Vergilius. Dar, descoperind în Aegyptus o mulțime de bogății disponibile, dăduse la iveală trăsături neașteptate: violență, jafuri, iar în cele din urmă înăbușise revoltele din valea Nilus-ului într-un mod atât de sângeros și exagerat, încât Augustus îl rechemase în taină la Roma. Iar la Roma, pentru a evita un scandal care se anunța răsunător, fusese îndemnat cu cinism să se sinucidă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
statuie enormă a lui Isis, Marea Mamă. Crede-mă, e înaltă cât cinci oameni unul deasupra celuilalt; eu am văzut-o. La mică distanță, cea de-a doua insuliță era acoperită de o îngrămădire de ruine cu neputință de înțeles, înăbușite într-o încâlceală de tufișuri și salcâmi. Crengile și rădăcinile se revărsau în apă. — Acesta era palatul ei particular, al lui Cleo, regina noastră, spuse bătrânul preot. Era o mare regină: glasul ei era fermecător, conversația inteligentă și ușoară. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de emoție care străbătea imperiul, multe orașe luară hotărâri pe cont propriu. — Roma n-a făcut nimic, zise Agrippina. În schimb, zeci de orașe mici ridică în cinstea lui monumente după cum le dictează inima. Era adevărat. — Tiberius crede că a înăbușit totul, dar se înșală, spuse cu mânie nepotolită credinciosul Creticus. M-a luat de lângă Germanicus când a vrut să-l ucidă. Nu mă va face să tac acum. În frumoasa reședință de pe colina Vaticanus, Agrippina și tovarășii lui Germanicus începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și tatăl adorat până la disperare. Era insuportabil s-o vadă pe Plancina plângând de bucurie în brațele materne ale Liviei, să vadă neamul obraznic al Pisonilor străbătând Roma cu seninătatea nevinovăției regăsite. Din încăperile îndepărtate, Gajus îi auzea glasul neliniștit, înăbușit de perne, printre implorările prietenelor ei, și se învârtea de colo-colo în tăcere. Era abia un copilandru, dar la un moment dat se opri și-și promise că va veni ziua în care nu va ierta pe nimeni din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]