34,839 matches
-
peste hățișul de scaune tubulare. Charlot nu reuși să afle ce producea firma, dar la un etaj mai jos, pe palier, dădu de o ladă deschisă în care, în mijlocul paielor, stătea o lampă de birou oribilă cam de un metru înălțime, din oțel, construită în formă de Tour Eiffel. Firul electric cobora prin mijloc, precum cablurile lifturilor din hotelurile vechi. Poate că aceasta era singura lampă de birou pe care bătrânul reușise să o găsească în tot Parisul sau poate - cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
avut puterea să admită că discursul lui Traian Băsescu din Parlament a fost corect. Dar a fost ceva mai mult decât atât: corect, coerent și curajos. A arătat că Traian Băsescu are capacitatea, în situații excepționale, să se ridice la înălțimea funcției sale, să se comporte ca un adevărat șef de stat sau să tacă strategic dacă situația o cere. Televiziunile de știri din România s-au arătat mai departe infinit mai preocupate de soarta lui Gigi Becali, arestat pentru sechestrare
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
puși pe pari bătuți în pământ, îi aștepta pe cărăuși de fiecare dată când poposeau la crâșmă. N-o ocupa nimeni niciodată. Era „masa cărăușilor”...In rest, măsuțe joase, lângă care hodineau scăunele din lemn cu trei picioare, potrivite cu înălțimea meselor. Ca să poți apuca scăunelele, meșterul le-a făcut câte o gaură potrivită cu mâna omului. Lângă unele din măsuțe se vedeau chiar și buturugi, care la nevoie țineau loc de scaune. De bagdadie atârnau lămpile și felinarele trebuitoare la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să stea prea mult cu zâmbetul ăla tâmp, de fericire, pe figură și-și trage fața publică de anonim: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad, iar el scade cu doi centimetri în înălțime. Ar vrea să fie atât de șters, încât să nu se vadă nici măcar în oglindă. Se apleacă, ia punga de la Carrefour cu cărămizile sparte și iese pe ușă. Despre Lionel Lionel e băiat bun. Și român, pe deasupra. A venit în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un control inopinat prin toate apartamentele: cred că cineva face modificări interioare neautorizate. — E grav. Cum v-ați dat seama? — Nemernicul a înfundat ghena cu cărămizi. Da-l prind eu: o să am grijă să fie expulzat. Lionel scade brusc în înălțime cu alți doi centimetri. Se uită la ceas. — Trebuie să plec, întârzii la șantier. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. Contez pe dumneavoastră. Și nu mai munciți atâta: azi mâine sunteți francez, ce naiba! Să nu uit: cu tot
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu toate alifiile. Are doi angajați: un chelner - Francis - și un picolo - Didier. Mesele sunt vechi, acoperite cu mușamale pătate impresionist și arse, cu mucuri de țigară, pointilist. Scaunele sunt de mai multe feluri, majoritatea cu patru picioare egale ca înălțime. Acolo unde există câte un picior mai scurt, neajunsul e rezolvat cu câte un dop de bere sau cu un șervețel împăturit în două, în patru sau în opt, după cum e cazul. Originalitatea localului o dau farfuriile umplute cu pepperoni
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ceva îi face pe cei trei comeseni să se îndoiască de reușita operației de despărțire a siamezelor. Și acel ceva nu e faptul că între cele două fete e o diferență de vârstă de cel puțin zece ani și de înălțime de cel puțin zece centimetri - s-au mai văzut operații nereușite de despărțire de siameze -, dar fetele sunt de culori diferite: una e albă-albă, cealaltă e neagră, dar neagră de nu poți crede c-a fost uitată în incubator. Albanezu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
permite să stea prea mult cu zâmbetul ăla tâmp, de fericire, pe figură și-și trage fața publică de anonim: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad și scade cu doi centimetri în înălțime. Iese pe ușă. Când trece prin dreptul lui Agnès, aceasta îl privește, plină de reproș, de după un munte de cușcuș. — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună dimineața, domnule Lionel, răspunde ea atât de rece, încât trebuie să mărească flacăra la primus
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dar nu vede globul strălucitor care să indice rulota. Pe locul pe care se aflase ieri seară, acum e un dreptunghi curat - exact de dimensiunea rulotei -, care contrastează puternic cu mizeria din jur. Vede, sticlind în întuneric, printre cartoane, la înălțimea de 140 cm, doi ochi. La înălțimea asta, nu pot fi nici de câine, nici de cal. Sunt ochi de pitic. Edy se apropie fără să scoată un cuvânt. Se oprește la câțiva metri de Roman și, cu o ușurință
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
indice rulota. Pe locul pe care se aflase ieri seară, acum e un dreptunghi curat - exact de dimensiunea rulotei -, care contrastează puternic cu mizeria din jur. Vede, sticlind în întuneric, printre cartoane, la înălțimea de 140 cm, doi ochi. La înălțimea asta, nu pot fi nici de câine, nici de cal. Sunt ochi de pitic. Edy se apropie fără să scoată un cuvânt. Se oprește la câțiva metri de Roman și, cu o ușurință incredibilă, ridică un capac de canal și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nici de cal. Sunt ochi de pitic. Edy se apropie fără să scoată un cuvânt. Se oprește la câțiva metri de Roman și, cu o ușurință incredibilă, ridică un capac de canal și intră pe jumătate în el. Acum, la înălțimea de 70 cm, ochii par de coiot. Protejat de distanța la care se află de rus, îl întreabă: — Vitali Semeonov, n-ai murit încă? Râde sfidător. Furios, Roman lasă canistra și se repede spre el. Foarte agil, Edy intră și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
află de rus, îl întreabă: — Vitali Semeonov, n-ai murit încă? Râde sfidător. Furios, Roman lasă canistra și se repede spre el. Foarte agil, Edy intră și mai mult în canal, până nu i se mai vede decât capul. De la înălțimea de 15 cm, ochii par de șarpe. Edy mai spune „Cenușă și diamant!“ și dispare în canal, trăgând capacul deasupra lui. Roman ajunge la canal și se chinuie să ridice capacul. Îi e imposibil: pare sudat de-o veșnicie. Se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fixat deasupra oglinzii, ceea ce-l ajută să-și compună fața cu care a reușit să devină un anonim perfect: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad, iar el scade cu doi centimetri în înălțime. Iese pe ușă. Când trece prin dreptul lui Agnès, o salută deferent: — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună dimineața, domnule Lionel, îi răspunde ea plină de bunăvoință, după care îi șoptește: Am impresia c-am fost descoperiți. — În legătură cu ce? se sperie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din ele ca din fântânile arteziene. Roman aleargă înnebunit, ca un șobolan, dintr-o parte în alta, încercând să acopere găurile cu câlți. Cum astupă o spărtură, apa țâșnește în altă parte. E disperat. Apa are deja douăzeci de centimetri înălțime. În panică, urcă pe scara metalică. Încearcă să ridice chepengul; acesta a fost blocat de Claude pe dinafară, dacă vă amintiți. Nu înțelege de ce nu se deschide și împinge cu toată forța. Fără succes. E ora 11.10. Claude mulinează
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Clovis fără să ezite. — De-o viață de om, face Claude socoteala. Lansează cu noua momeală și așază lanseta în stativ. E ora 11.15. Roman încearcă să spargă chepengul cu un baros. Inutil. Apa a ajuns la un metru înălțime. Îi vine o idee salvatoare: ia aparatul de sudură, sperând să poată tăia chepengul cu flacăra. Bagă aparatul în priză, dar nu ajunge cu el la chepeng. Găsește un prelungitor. De data asta flama ajunge la chepeng. Reușește să dea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la piedestalul unei statui a imigrantului necunoscut. Se prefac, pentru că materialele de construcții pe care le-au primit le-au dat și ei mai departe, de sufletul lui Kiril. După ce au scos cofrajul, în locul unui paralelipiped de un metru patruzeci înălțime, cu o bază de un metru pătrat, a apărut un cubuleț cu latura de douăzeci de centimetri. Pe care statuia va trebui să stea, în echilibru, într-un picior. Lângă cei trei francezi este parcată o dubiță cu o antenă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trupă pe măsură” (am citat din portretul/interviu semnat de Nichita Danilov). Iată, deci, două tipuri de eschivă artistică: unul depășit (respingerea oricărui spectacol ulterior spectacolului În care ai jucat tu) și altul prudent (dacă eu nu voi fi la Înălțimea Înaintașilor?). Periculoase, În egală măsură. Pentru că, dacă refuzi orice nou Caragiale, nu ești nici superior, nici inferior, unuia căruia Îi e frică de un Cehov personal. Ești la fel de steril. Cum ar fi arătat istoria teatrului universal, dacă după Hamletul lui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
momentul revederii înduioșătoare a miresei inimii tale. nouă în al treilea loc: sub pământul pe care călcați, și tu, și hanuman cel din fața ta, regele încoronat al cultului nancy ma, simți că este un munte, v-ați întâlnit la mare înălțime, lupta se dă probabil nu cu arme tăioase sau de foc, ci cu puteri lăuntrice, realizezi asta foarte rapid și inspiri adânc, s-ar putea să ai nevoie de o rezervă substanțială de paradis în interiorul tău, îți întorci ochii spre
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tuneluri, și, din acel ținut, mase de aer au deplasat semințe până în ținuturile acestea, pe unde vă întâmplați tu și alesul inimii tale, și o sămânță, iată, a ajuns chiar aici, sub cuibul reapretat în fiecare zi al dragostei tale. înălțimi, adieri de tine toate lucrurile în viața mea fuseseră strivite, atrase de gravitația nemiloasă a ambițiilor fugare, ale mele, ale altora toate imaginile din această viață erau temătoare, dârdâind în ritmuri friguroase nu voiam să vină nimic, voiam numai o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o emigrație o teleportare a păsărilor mele care călătoresc, logic și nefiresc îmi doream să încep în alt ținut o silabă, o atingere, o casă o protectivă carcasă de paie până ai apărut tu, care m-ai întors în ceva înălțimi de cuvinte în niște terfeleli de teribilă luare aminte, o serie de aranjamente suave care fac barbarii stăpâni și vedetele sclave. până am ajuns să te întreb dacă ai suficient săpun până am, deși nu am apucat, vrut să spun
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
flotare te ajută să îți faci insulină o groază de unități sunt necesare pe zi, nu ai nici cea mai pardonabilă vină vorbește, recită, scrie, ești liber să fii 49 19 pădurea după ce scrii acest poem înghite, rogu-te, ertapenem. înălțimi ale tale îmi țin umbră acum, prin vara de șes. fabrici adierea asta, care îmi vindecă atingerea, sărutul, mierea. ești alesul meu, fii înalt, strânge veverițe multe și vindecă-mă de plecările trenurilor înțepenite și ale avioanelor adulte. nouă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de mozaic bizantin va fi trecut prin acea poartă pe brațele bărbatului ales, visat de mult, trupul tău se va electriza, va simți furnicături plăcute în toate locurile lui, trupul tău se va umple de artificii de toate culorile și înălțimile, mai ai foarte puțină răbdare, uite, privește, se vede poarta de aur cum iese din aburii vulcanului vechi al credinței tale fără margini, al persistenței tale, al luptei tale cu demonii neobosiți ai străzilor, ai hâr tiilor, ai calculatoarelor, ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai de jos să te ajute. nouă în al cincilea loc: prietenii vin, te ajută acum, la nevoie, s-au dovedit utile rugile tale, apare din seninul în care se zărește, lăptoasă, dimineața, un vultur uriaș, cu aripile lungi cât înălțimea muntelui-dincon-de-brad, și te întreabă: „ai o sămânță de petunie magică, prințule?“ tu îi răspunzi, degrabă: „domnule vultur uriaș, am în desaga-fără-fund și câteva semințe de petunie magică, pe care le păstrez pentru prințesuța mea strălucitoare, dar de una cred că
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cuștii de aer trag în piept tot aerul de fier ruginit, îmi iau elan îmbrac rochia albă, de lumină și încerc să mă întorc în mine, din câteva fâlfâiri. șase în primul loc: ești legat de sfinxul de piatră din înălțimi, ești prins cu cabluri de tungsten, care îți înfășoară gâtul, pieptul, îți strâng spinarea de nasul rupt al sfinxului de stâncă, oștirile dușmane cred că ai furat secretul producerii fulgilor albi, vii ai marelui plop, se înșală, nici măcar nu ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de limacși-cu-dinți, dinții vulpilor sfărâmă dinții limacșilor, degetele tale de la picioare cresc la loc, o săgeată galbenă șuieră pe lângă gâtul tău, săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki te eliberează, cele trei vulpi argintii aleargă prin dungile de alb ale înălțimilor, tu smulgi săgeata galbenă din stâncă și o așezi în partea din față a desagii-fără-fund, cobori ușor către vale și îți reiei, la pas, drumul tău cel lung și întortocheat către grădina suspendată a suflețelului tău. șase în al treilea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]