6,950 matches
-
vedea nici o mișcare în toată gospodăria. Văzând cât de tăcută era casa, începea să creadă că moșneagul nu se află acolo. Cu atât mai bine, își șopti el în gând. Dacă așa stăteau lucrurile, va intra și îl va aștepta înăuntru. Mai devreme sau mai târziu, bătrânul tot aici urma să se întoarcă. În interior, va putea rezolva problema mai ușor, ferit de orice priviri indiscrete. Se hotărî totuși să mai aștepte puțin, măcar să se întunece de-a binelea și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Purta aceleași haine aspre, deschise la culoare, cu care îl văzuse îmbrăcat de fiecare dată. Singurul lucru care îi lipsea, era toiagul acela de care nu se despărțea niciodată. După câteva momente în care privise cerul înstelat, Calistrat se întoarse înăuntru. Boris se decise imediat, străbătu repede cei câțiva metri care îl separau de gardul părăginit și își făcu vânt peste el. Ajuns de partea cealaltă, se rostogoli fără zgomot la pământ. Menținându-se în umbră, se apropie în liniște de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se desface. Făcu doi pași în spate, privind la tabloul macabru din fața sa. Verifica dacă nu îi scăpase vreun detaliu și se declară nemulțumit. Bătrânul nu se putuse urca singur acolo, mai trebuia ceva. Porni înapoi spre casă și intră înăuntru. Nu îndrăznea să aprindă lumina, așa încât, pe dibuite, începu să caute un scaun. Cu greu, găsi un taburet vechi, pe care îl înșfăcă, grăbindu-se să iasă afară. În prag se împiedecă de ceva. Înjură scurt, vrând să împingă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arătase nevastă-sa cu trei ani în urmă. Își continuase drumul pe jos, până în dreptul împrejmuirii celor de la Pinforest. Intrase în pădure ceva mai la vale, și se oprise într-un loc de unde putea observa foarte bine ce se întâmpla înăuntru. Dincolo de gard se petrecea ceva, câțiva oameni se agitau în jurul unui camion. De acolo unde se afla, nu îi putea auzi, însă era clar că discutau aprins. De undeva, de după una dintre clădiri, își făcu apariția un altul, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo se sfârșea la peștera vâlvei. Nu credea că mai are mare lucru de făcut acolo, la tabăra muncitorilor. Voia să afle însă ce pun la cale basarabenii sus, la peșteră. Cu ani în urmă, Calistrat îl oprise să intre înăuntru, chiar și cu toiagul în mână. Oare nebunii aceia tocmai asta puneau la cale? Voiau să intre peste bestie? Fără îndoială că habar n-aveau cu cine se pun și ce îi așteaptă. Trebuia să urce și el după ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inspectorul se apropie și el cu gând să-l ajute. Toată treaba nu dură mai mult de câteva minute. În curând, apăru gura neagră a unui tunel ce se pierdea în întuneric. Pop scoase din buzunar o lanternă și intră înăuntru. Cristian îl urmă imediat. Aici aerul era uscat, zgomotul apei rămăsese în urmă și nici mirosul de umezeală nu se mai simțea. Socrul său îl aștepta, luminând cu lanterna înspre el. Stai aproape de mine! îi spuse acesta, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
opri din joaca aceasta. Capacul rămăsese deschis, iar el sări sprinten de pe platformă. Se aplecă să ridice ceva de jos. Era un cablu, care se întindea până la cabina camionului care adusese remorca acolo. Trase hotărât de mânerul portierei și urcă înăuntru. Se așeză comod pe scaun, după care privi cu atenție înapoi de unde venise. De acolo de unde era, Cristian nu putea vedea ce face acesta dar avea o bănuială. Câteva clipe mai târziu, cablul se tensionă și piesa metalică de la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
face. Cilindrul metalic era foarte bine gândit, iar modul în care plănuise să o prindă, cu acel capac care se închidea acționat de la distanță, reprezenta o idee excelentă. Era convins că Godunov își luase toate măsurile ca bestia, odată intrată înăuntru să nu mai poată scăpa. Însuși locul unde așezase cilindrul arăta că totul fusese bine pus la cale. Singurul lucru pe care încă nu-l înțelegea era felul în care basarabeanul intenționa să determine vâlva să intre în capcană. Cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
galben, ignorând blestemul. În momentul în care deschiseseră mina, Boris fusese chemat de îndată de supraveghetorul șef. Venise cât putuse de repede de jos și fusese primul care intrase în interior. Mare îi fusese dezamăgirea când văzuse ce se afla înăuntru. Nu era nici pe departe o mină. Se afla într-o peșteră, cât se poate de naturală, străbătută de un curs de apă. Trei galerii se deschideau dincolo de râul subteran. Nici vorbă de aur acolo, nici un filon nu se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Totul părea pustiu, oamenii săi lipseau. Ajuns la gura peșterii, se îngrijoră de-a binelea. Nici aici nu-și găsi oamenii. Înșfăcase o lanternă și ordonase ca nimeni să nu părăsească camioneta în care se aflau, în timp ce el se repezise înăuntru. Odată intrat, își scosese pistolul de la brâu, pășind cu grijă. Teama îl cuprindea pe măsură ce înainta. Nu mai simțise așa ceva din Afganistan, atunci când se strecura în peșterile talibanilor ca să le curețe de mujahedinii ascunși acolo. Pe jos, chiar lângă podul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ieșise. Nu reușea să străbată cu privirea nici măcar o palmă dincolo de prag. Fumul acela pe care îl văzuse mai devreme, se afla acum acolo. Ciudat era că nu vedea nimic ieșind afară. O barieră invizibilă părea că îl ține blocat înăuntru. Chiar dacă acum nu mai era înfricoșat, ura aceea covârșitoare o simțea în continuare, rostogo lindu-se în valuri spre el. Copleșit, făcu un pas involuntar în spate. Probabil călcase pe ceva, vreo piatră ori poate un smoc de iarbă, pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
animal, unde a stat până acum? întrebă el încet. Ei, poftim! Asta te frământă pe tine? În pădure, unde ai vrea să stea? Eu am dat peste el în peșteră. O fi intrat și el întâmplător acolo. S-a refugiat înăuntru, ca într-un bârlog, iar când ai apărut tu, s-a simțit încolțit și te-a atacat. Boris clătină din cap, pregătindu-se să îl contrazică însă, înainte ca acesta să mai apuce să spună ceva, Mihailovici îl întrerup se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu botul spre podul de pe care tocmai venise. Asta pentru cazul în care ar fi trebuit să plece în viteză de acolo. Privi în interiorul grotei, încercând să zărească ceva dincolo de prag. Razele soarelui nu pătrundeau mai mult de câțiva pași înăuntru. Putea vedea șinele vechi pierzându-se în întuneric și deslușea chiar bolovanii pe care îi dăduseră la o parte ca să poată intra. Coborî geamul din dreapta, așteptându-se să simtă iarăși arătarea de dimineață. Zgomotul făcut de instalația de climatizare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Valul acela de ură, pe care de acum îl cunoștea bine, năvălea iarăși peste el. O cortină neagră închidea acum intrarea. I se părea că vede un lichid care fierbe, numai că suprafața acestuia era verticală. Valuri întunecate se agitau înăuntru, încercând să iasă în exterior. De îndată însă ce dădeau de lumina soarelui, se retrăgeau înapoi. Se mai liniști puțin, prinzând curaj. Deși tot nu pricepuse ce se petrece în grota aceea, înțelesese că animalul sau orice altceva era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era imună la gloanțe, cum o putea omorî? Ce întrebare stupidă! Mai întâi, trebuia să afle ce era lucrul acela? Observase că nu putea ieși în lumină, poate că asta era metoda. Se întoarse la mașină și deschise torpedoul. Răscoli înăuntru, aruncând de-a valma pe banchetă obiectele care nu-l interesau. Bineînțeles că lanterna era chiar la fund. O luă și se apropie din nou de intrare. Apăsă pe buton, îndreptând raza ca o armă spre peretele colcăitor. Fără efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe mercenar să vorbească: Nu vreau să crezi că nu e bună ideea dar nu prea văd în spațiu, cum ai de gând să construiești capcana. Construcția nu ridică probleme, facem o cutie metalică, suficient de mare ca să încapă bestia înăuntru. Eu știu, vreo cinci metri lungime, cu un diametru de doi. Trebuie să fie destul de solidă, ca să nu o poată distruge dacă se zbate. Uite, scoase Boris din buzunarul de la piept niște foi de hârtie împăturite, am făcut niște schițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pregătită de noi? Asta chiar că nu-i o problemă! rosti Boris cu satisfacție. Ca orice capcană, trebuie să aibă și o momeală. Știm foarte bine după ce umblă, bestia. Vrea oameni, nu-i așa? Va trebui să punem pe cineva înăuntru. În felul acesta, sigur va intra! Sper că ai luat în calcul faptul că acela pe care îl vom pune înăuntru nu va supraviețui. Pierderi colaterale! rosti Godunov zâmbind cinic. Și, cum îl vei convinge să stea acolo de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o momeală. Știm foarte bine după ce umblă, bestia. Vrea oameni, nu-i așa? Va trebui să punem pe cineva înăuntru. În felul acesta, sigur va intra! Sper că ai luat în calcul faptul că acela pe care îl vom pune înăuntru nu va supraviețui. Pierderi colaterale! rosti Godunov zâmbind cinic. Și, cum îl vei convinge să stea acolo de bună voie? Cine a spus că trebuie să-l convingem? Îl băgăm pur și simplu, legat. Oh, nici nu vreau să aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a foii de sticlă, fuioarele colcăiau într-o fierbere drăcească, lipindu-se de aceasta. Scaunul se răsturnă când Godunov sări în picioare speriat. Arătarea nu zăbovi mai mult de câteva momente. Se părea că știe că nu se poate strecura înăuntru. La fel de repede cum venise, dispăru de acolo. După ce își veni în fire, Boris se apropie din nou de fereastră. Din punctul său de observație cercetă atent toate cotloa nele din curte. Nu mai era acolo. Probabil că, negăsind nimic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el omului său, ai făcut o treabă bună. Să sperăm că va funcționa pe măsura așteptărilor! Boris nu comentă, el era sigur că dispozitivul va funcționa, doar nu depusese atâta efort degeaba. Singura lui grijă era dacă bestia va intra înăuntru. Chiar dacă nu se întâmpla asta, era hotărât să aștepte acolo sus pe platou, oricâte nopți, până ce va reuși. O ducem la locul ei? întrebă Vlad. Mâine, răspunse uriașul, astăzi nu mai avem timp. În după-amiaza aceasta o voi transporta numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o stivă de bușteni nu mai lungi de un metru. După ce băgau capcana în container, avea de gând să stivuiască buștenii aceea mai scurți, astfel încât să mascheze încărcătura. Oricine ar fi deschis ușile containerului ar fi văzut numai lemn brut înăuntru. Stratagema aceasta nu i-o spusese și lui Godunov, era ideea lui și se simțea foarte mândru de ea. El era pregătit, în ceea ce îl privea nu mai avea nimic de făcut. Nu mai rămânea decât ca Boris să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-ar fi lovit de un zid nevăzut, ceața se opri brusc, nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă în urmă. Aici, asemeni unui balon umplut cu apă, se împrăștiase pe toată suprafața acestuia, căutând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl cu prindă. Se cutremură, înțelegând că sfârșitul e mai aproape decât își imaginase. Pentru ca vâlva să nu poată scăpa, containerul fusese conceput a fi etanș. Așa cum negura nu putea ieși, la fel nici aerul de afară nu putea pătrunde înăuntru. Cu fiecare inspirație, consuma din puținul oxigen pe care îl mai avea. Nu știa dacă și bestia avea nevoie de aer ca să trăiască dar bănuia că nu, din moment ce supraviețuise atâta timp închisă în subteran. Urma să moară sufocat, acolo, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peștera vâlvei. Remorca și containerul erau nemișcate. Se plimbase în jurul ei, cercetând încuietoarea capacului. Totul părea a fi în ordine, nimic nu se schimbase. Urcase pe platforma remorcii și își plimbase mâinile pe suprafața metalică, rece și dură. Vâlva era înăuntru, peretele vibra ușor, ca și cum, dincolo de suprafața dură, un lichid dădea în clocot. Un fior rece îl cuprinse când simți iarăși valul de ură profundă pe care îl cunoștea atât de bine. Acolo, lângă che pengul de la intrare, stătuse el înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Teatrul Național, gazda mea m-a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într-un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mînă o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care-mi spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]