3,912 matches
-
țin de Ministerul Apărării Naționale. Tocmai din pricina acestor obstacole sunt necesare studiile asupra claselor privilegiate. Nu am putea înțelege societatea fără să îi cunoaștem vârfurile. Informațiile rămân cu siguranță incomplete, ancheta întâmpină tot felul de dificultăți, una dintre cele mai înșelătoare fiind, fără îndoială, știința auto-prezentării: prin arta conversației și atitudinea corporală, burghezul controlează imaginea pe care vrea să o transmită despre sine, tehnică socială ce reprezintă o parte importantă a educației sale și care îi asigură astfel vizibila metamorfoză a
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
textelor anterioare, critice și literare deopotrivă (și nu numai a Istoriei literaturii române contemporane). Iar de la Bizu încolo, romanele lovinesciene se vor "citi" unul pe altul în succesiunea lor cronologică, în grila de acum bine cunoscută a unui discurs cu înșelătoare tentă memorialistică, ce reînvie trecutul doar pentru a-l îngropa mai bine, făcându-l "uitat" în pagina scrisă. Literatura criticului ajunge să fie în cele din urmă, după numeroase rescrieri, o literatură "fără obiect". Relația dintre memorialistică și literatura de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
eminescian), este deci o opțiune justificată, și nu o simplă dovadă de incontinență narativă. Romanele lovinesciene, arată autorul, se "citesc" unul pe altul, într-o succesiune de situații care reașază și reformulează aceleași situații tipice (de melodramă), de fiecare dată înșelătoare. "Viața" este de fiecare dată aiurea; eroii nu descoperă prin "lectura" suspicioasă a vieții decât un alt text. În legătură cu unul dintre romanele ciclului Bizu, Lovinescu declara că "interesul principal al cărții" stă "în înșelarea de sine a ambilor eroi [...]; fiecare
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
depins soarta sa, cum vânzătoarea micuță cu ochelari de vedere, împachetează cu mișcări iuți și îndemânatice salamul în hârtia transparentă. Unde erau acum măturătorii și măturătoarele, a căror față niciodată nu o văzuse prea bine la lumina săracă, străvezie și înșelătoare a neoanelor, care-i spuneau numai cuvinte grele, batjocoritoare și de aceea rămânea întotdeauna singur în urmă cu căruța lui în care deșerta până în zori gunoiul luat cu dexteritate cu fărașul cu coadă lungă din grămezile strânse de măturători. A
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dar și cu privire la măsurile pe care le va lua pentru a le asigura anonimatul (Williams, 2006). Numai în asemenea condiții consimțământul participanților poate fi unul informat. * Identificarea cercetătorului cu rolul pe care îl joacă, fără a folosi identități alternative sau înșelătoare, chiar dacă aceasta reprezintă o practică obișnuită în comunitatea studiată. * O abordare onestă a comunității în condițiile fluidității identităților virtuale. * Interzicerea înregistrării conversațiilor efemere (care nu sunt expuse publicului) în lipsa unui acord explicit. * Păstrarea anonimatului subiecților prin nedezvăluirea numelui real sau
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
pentru supraviețuire. Monica Lovinescu contrazice viziunea paradisiacă a exilului, locul fără de suferință, polemici sau maladii: "E probabil inevitabil ca trăind în ceea ce consideri a fi un infern să-ți închipui spațiul exterior ca un rai. [...] Sacul de iluzii, proaspete, adolescentine, înșelătoare, cântărea tone"155. Mircea Eliade amintește de teama de a nu provoca dificultăți familiei rămase în țară, teamă comună tuturor românilor din exil. Începând cu 1948, corespondența cu apropiații este treptat diminuată, deoarece cărțile îi sunt cenzurate, iar membrii familiei
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
înțelege de ce fluviul uitării îneacă cu aceeași egală indiferență, Binele, Răul, Utilul, Inutilul, Frumosul, Urâtul, Meritul etc., de ce cel care nu uită este considerat nebun... Eroii, indiferent de numele pe care-l poartă, par să joace aceeași piesă, un puzzle înșelător și să (re)trăiască neîntrerupt, un vis într-un alt vis, într-un alt vis etc., schimbându-și doar măștile ("alte guri, aceeași gamă", Eminescu) și ascultând fascinați /seduși, cântecul de sirenă al începutului, identificat cu suprema iluzie: libertatea umană
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a construi Filderman moara și canalul. E lesne de imaginat plăcerea deosebită pe care o simțea, alături de prietenii săi când, în zilele de caniculă, ținându-se strâns de mână unul de celălalt pentru a învinge atât forța valurilor precum și alunecușul înșelător de pe suprafețele încărcate cu vegetație acvatică ale grinzilor și a bolovanilor de granit care-i trăgeau înapoi, se strecurau încet și înaintau până la baza cascadei. Acolo, după ce-și primeau recompensa, un duș scurt însă răcoritor, alunecau obligatoriu în ghiol
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la vederea vreunei femei; 4) să n-aibă nici o tulburare trupească în starea de veghe; 5) să rămână impasibil atunci când se atinge tema înmulțirii speciei umane, să nu aibă gânduri necurate; 6) să nu fie amăgit în timpul somnului de vedeniile înșelătoare ale femeilor (cap. 7). În aceste pagini se face diferența dintre adevărata castitate, caracterizată prin liniște deplină și continuă, de continență sau începuturile ostenitoare ale înfrânării. Victoria personală împotriva desfrânării nu se datorează numai eforturilor noastre personale, ci și puterii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
după ce I-au dat oțet, merg mai departe; chiar când Îl văd atârnat pe cruce Îl ocărăsc și ei și cei ce treceau. Dar ceea ce era mai cumplit decât toate era că Hristos pătimea acestea sub învinuirea de amăgitor și înșelător, de îngâmfat, de om care s-a lăudat în zadar cu cele ce spunea. De aceea L-au și răstignit în fața întregului popor, ca să-L facă de râs înaintea tuturor celor ce-L vedeau; de aceea s-au slujit de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dar pe de altă parte, ne punem cu toată puterea nădejdea și într-o viață veșnică. O viață pe care nu ne-o plăsmuim în chip vanitos, bazându-ne doar pe simple visuri, pe care să le hrănim cu speranțe înșelătoare, ci în care ne încredem cu toată tăria prin cel mai sigur garant, care este Dumnezeu; căci potrivit sfatului Său, atunci când l-a adus pe om la viață, Creatorul i-a dat suflet nemuritor și un trup sensibil, dându-i
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
clarificarea pe baza căreia va fi prezentat acel verdict, presupus definitiv, pe care s-a încumetat să-l formuleze. Ce este, prin urmare, propoziția? Termenul propoziție este introdus în Tractatus prin cel de imagine (Bild). Acesta din urmă poate fi înșelător deoarece mulți asociază cu expresia imagine o fotografie, o reflectare în oglindă, un portret, o icoană. La Wittgenstein cuvântul stă însă pentru modele, pentru descrieri structurale ale unor stări de lucruri. El îl urmează în această privință pe fizicianul german
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a Tractatus-ului este: „Ce sunt obiectele?“ Plauzibilitatea interpretărilor nonrealiste depinde de formularea unui răspuns satisfăcător la această întrebare. Adepții interpretării realiste îi pot da, dimpotrivă, un răspuns simplu și direct.50 Heidé Ishiguro apreciază că expresiile „obiect“ și „lucru“ sunt înșelătoare deoarece sugerează că ceea ce are în vedere autorul sunt entități identificabile independent de limbaj. În realitate, prin aceste expresii, Wittgenstein desemnează elemente constitutive ale sintaxei logice a limbajului, și anume acele elemente pentru care stau numele. Ishiguro apreciază că deși
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în egală măsură, de raționalismul dogmatic și de empirismul naiv.66 Cititorul unei cărți de filozofie socotite importante se așteaptă ca autorul să critice teorii consacrate și să propună o nouă teorie. În cazul Tractatus-ului, o asemenea așteptare va fi înșelătoare. Există, ce-i drept, o față mai vizibilă a cărții, care poate sugera că ea ar conține teze teoretice. De exemplu, în 4.111, după ce se afirmă că filozofia „nu este una din științele naturii“, autorul adaugă într-o paranteză
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Main, 1980, p. 203). Afirmația este, în parte, justificată, în parte de natură să inducă în eroare. Este justificată în sensul că fără numerotare cititorul va fi lipsit de un fir care îl poate orienta în studiul cărții. Este totuși înșelătoare fiindcă această numerotare, oricât de importantă ar fi ea, nu oferă lucrării „caracter sistematic și claritate“. Iată ce spunea, în această privință, un cunoscut cercetător al filozofiei lui Wittgenstein: „Înșelătoare este explicația lui Wittgenstein (explicația numerotării, dată de autor, ca
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fir care îl poate orienta în studiul cărții. Este totuși înșelătoare fiindcă această numerotare, oricât de importantă ar fi ea, nu oferă lucrării „caracter sistematic și claritate“. Iată ce spunea, în această privință, un cunoscut cercetător al filozofiei lui Wittgenstein: „Înșelătoare este explicația lui Wittgenstein (explicația numerotării, dată de autor, ca notă de subsol atașată propoziției 1: « Cifrele cu zecimale, ca numere ale propozițiilor separate, indică ponderea logică a propozițiilor, accentul care cade pe ele în expunerea mea» n. m., M.
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sau în știință, răspunsul Tractatus-ului și cel pe care îl găsim în scrieri mai târzii sunt foarte diferite. În Tractatus, Wittgenstein împărtășea punctul de vedere al lui Russell, al logicienilor moderni în general, acela că limbajul deghizează gândurile, generând aparențe înșelătoare cu privire la forma lor logică. Încă din primii ani după reluarea activității filozofice, perspectiva lui va cunoaște o schimbare radicală. În lecțiile sale din anii ’30, Wittgenstein compara limbajul EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 221 cu o țară
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
poate produce confruntarea cu probleme ale filozofiei tradiționale, cum ar fi cele care constituie miza confruntării dintre solipsist și realist, va putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este analiza, așa cum este ea practicată de către logicieni. În știință analiza este folosită de obicei pentru a descoperi noi fapte, de exemplu că apa este constituită din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o schimbare a comportării sale“. Această schimbare este cea care îi permite învățătorului să spună că „a început să citească“ despre un copil care nu știa să citească. Prezența sau absența unor senzații caracteristice cititului pot să fie, dimpotrivă, indicii înșelătoare. Faptul că există „o serie continuă de treceri“ între cazul în care cineva spune pe de rost ceea ce trebuie să citească și cazul în care citește fiecare cuvânt, fără să cunoască pe de rost textul sau să ghicească din context
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să urci pe muntele cutare?“ sau „Poți înota peste râul cutare?“ numai dacă ei au făcut deja acest lucru. Un conducător îi va selecționa pentru o anumită misiune tocmai pe baza acestui răspuns. Imaginarea acestei situații ne arată cât de înșelătoare este impresia că am putea determina semnificația expresiilor limbajului numai prin raportarea lor la anumite realități sau procese mintale, făcând abstracție de acel context pe care îl reprezintă formele de viață specifice ale unei anumite comunități. „Au propozițiile « El a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a gândi presupunerea că funcția esențială a oricărui limbaj ar fi aceea de a numi și de a descrie.39 Acceptăm în mod tacit sau afirmăm adesea că propozițiile prin care exprimăm ceea ce simțim reprezintă descrieri. De ce este această impresie înșelătoare? „Descrierea“, în folosirea primară a cuvântului, acea folosire care este ilustrată de jocurile de limbaj ale descrierii, reprezintă o relatare care poate să fie adevărată sau falsă. Ca și toate propozițiile cu pretenții de adevăr, propozițiile care descriu sunt enunțuri
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a presupune că atunci când vorbim despre „ceea ce simțim“ noi descriem „ceea ce simțim“. Cuvintele „Aștept cu nerăbdare.“ ar descrie ceva, ca și enunțul că am domiciliul într-o anumită localitate, am o familie sau sufăr de o anumită boală. Este însă înșelător să calificăm expresiile despre experiențe subiective drept enunțuri deoarece noi sugerăm în acest fel că ele descriu realități aparte la care are acces doar persoana ce posedă aceste experiențe. Ceea ce spunem despre ceea ce simțim reprezintă o parte a comportării noastre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că ele descriu realități aparte la care are acces doar persoana ce posedă aceste experiențe. Ceea ce spunem despre ceea ce simțim reprezintă o parte a comportării noastre, comportare prin care se exprimă ceea ce simțim. „A numi exprimarea durerii un enunț este înșelător deoarece de cuvântul «enunț» sunt legate, în jocul de limbaj, «testarea», «întemeierea», «confirmarea», «infirmarea» enunțului.“45 Nu poate să fie vorba însă de nimic din toate acestea în cazul expresiilor despre ceea ce simțim. Expresiile verbale ale durerii nu se bazează
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și altfel despre toate celelalte lucruri care nu au asemenea experiențe. Credem în mod greșit că imaginea despre o realitate interioară și una exterioară ar explica diferențele gramaticale dintre aceste expresii când, de fapt, imaginea nu este decât un mod înșelător de a semnala aceste diferențe: „Nu este vorba de explicarea unui joc de limbaj prin experiențele noastre subiective, ci de constatarea unui joc de limbaj.“ (Cercetări filozofice, § 655.) O experiență subiectivă este cea a unei ființe care se comportă într-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
comportare și experiența subiectivă este o relație internă reprezintă o contribuție la „înțelegerea filozofică“. Obiectivul și subiectivul nu pot fi despărțite. Ele nu reprezintă două lumi diferite, între care ar exista doar relații ce țin de domeniul cercetării empirice. „Paralelă înșelătoare: psihologia tratează despre procese în sfera psihicului, ca fizica în cea a fizicului. A vedea, a auzi, a gândi, a simți, a voi nu sunt în același sens obiectele psihologiei cum sunt mișcările corpurilor, fenomenele electrice etc. obiecte ale fizicii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]