3,037 matches
-
mai sunt și mobile transfrontalier? Munca, timpul liber, învățarea, călătoria, divertismentul și altele, care țin de viața de zi cu zi sau de ciclurile de viață, se îmbină în formule care nu mai au nimic în comun cu cele ale înaintașilor doar cu o generație în urmă. Principiile rămân așadar, aceleași, fie că este vorba despre birocrație sau despre stat, despre egalitate sau libertate, despre muncă, învățare sau timp liber. Instituțiile ce le corespund s-au schimbat însă în privința conținutului sau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
hărăzit cu multe secole în urmă. Unele universități clasice, de fapt multe dintre ele, au părăsit deja traiectoria consacrată de tradiția academică, iar cele mai recent înființate funcționează în așa fel încât să fie diferite de modelul pe care vremurile înaintașilor l-au consacrat. Și totuși, în ciuda tentațiilor, sunt destule universități care încă perseverează pe calea clasică și nu numai că nu se abat, dar se și opun în forță oricăror schimbări ce le-ar perturba modul tradițional de funcționare. Un
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
curs, seminar și laborator sunt în pas cu tehnica de comunicare cea mai de vârf. Cum să pui în paralelă două instituții - ambele fiind universități, căci și a doua își spune așa - dintre care una e venerabilă, cu realizări și înaintași celebri în știință, pe când cealaltă nu concentrează decât cultura fabricării și comercializării hamburgerilor? Nu-i asta o blasfemie care nici în discuțiile de doi bani n-ar fi acceptabilă? O fi pentru unii, dar paralela lor aduce în prim-plan
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și romantism în dramaturgia românească”, LCF, 1974, 1; Ileana Berlogea, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CREL, 1978, 2; Dan C. Mihăilescu, Între teorie și analiză, L, 1978, 45; Marian Popescu, Valoarea sintezei, CNT, 1985, 42; Nicolae Manolescu, Caragiale și înaintașii săi, RL, 1986, 14; Marian Popescu, Un gând pentru profesor, RL, 1987, 23; Dicț. scriit. rom., III, 260-262. G.Dn.
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
Samuil, se preoțește și se stabilește ca paroh în comuna Ceahor. În 1864 episcopul diecezei, Eugeniu Hacman, îl cheamă la Cernăuți, ca predicator la catedrală. În 1871 își schimbă numele de Andrievici (care îi fusese impus în școală, după un înaintaș al său cu numele de Andrii) în acela de Morariu. În 1873 se călugărește, luându-și numele de Silvestru și este hirotonit arhimandrit. Urcă toate treptele ierarhiei bisericești - arhimandrit diecezan și vicar general al Mitropoliei, arhiepiscop al Cernăuților, mitropolit al
MORARIU-ANDRIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288243_a_289572]
-
să fie aduși la izvoarele sfințeniei, nici românii, nici țiganii nu vor putea recunoaște validitatea certificatelor de botez ortodox. Pentru țigani, trecerea prin apele botezului nu a însemnat întotdeauna, ca și pentru românul de rând, lepădarea tuturor practicilor păgâne ale înaintașilor. Chiromanția și credința în vrăji sau farmece pot exista, în același suflet, împreună cu credința într-un singur Dumnezeu (Devel sau Del) și în puterile diavolului. Această viziune aproape dualistă se împacă ușor cu ideea predestinării (de unde și eficacitatea credințelor zodiacale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale imperiilor europene, India s-a dovedit cea mai revendicativă și mai capabilă de folosirea abilă și eficientă a „armelor” colonialismului - începând cu limba engleză și educația anglo-americană - împotriva urmașilor foștilor stăpâni, tot mai plini de remușcări legate de păcatele înaintașilor, tot mai atenți la orice posibil faux pas ce ar leza proaspăta stimă de sine a descendenților vechilor servitori, prin curente care culminează cu subaltern studies, astăzi adoptate de mai toate universitățile americane. Sincer? Ipocrit? Pentru a le „domestici”? Pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a instituției de învățământ -, evaluarea programelor, a profesorilor, a elevilor etc. În același timp, fiecare teoretician poate să impună acestui termen semnificații destul de diverse. Iată cum apar definițiile la Gilbert de Landsheere (1975), care reia o serie de sugestii ale înaintașului său Henri Piéron: • Docimologia este știința care are drept obiect studiul sistematic al examenelor, în particular al sistemelor de notare, și comportamentul examinatorilor și al examinaților. Docimologia este tehnica examenelor. Sintetizând mai multe definiții ale evaluării, Daniel L. Stufflebeam și
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
generație spontanee? În ce mă privește urmăresc cu atenție toate referințele despre cărți. Ai crede, dacă te-ai lua după multe din aceste referințe, că Îndeosebi atâția din cea mai proaspătă generație sunt de o originalitate zdrobitoare. Vreo influență de la Înaintași? Vreo Înrâurire din splendida literatură rusă și sovietică? Sau din Neruda sau din Aragon? Nimic. Au ei (par a spune pomeniții cronicari), au ei, cei recenzați, și scăderile lor, dar acelea sunt scăderi ale propriei autonomii, ale perfectei lor originalitățiă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și a neadormirii pe lauri, la conferința tinerilor scriitori din august, În rapoartele Uniunii Scriitorilor s-a atras atenția asupra pericolului schematismului și clișeului, Îndeosebi În zugrăvirea „eroului pozitiv”. În 1951 toate aceste slăbiciuni: manierism, șablon, clișeu, schematism, dispreț față de Înaintași, incultura, lirismul facil, lipsa de meșteșug, optimismul tembel, „neadâncirea realității, a experienței sovietice În domeniu”, superficialitate stilistică, epigonismul, expresia lozincardă, infantilă și altele, vor primi un nume: proletcultism. A existat proletcultul În cultura sovietică, Îndată după revoluția din 1917, iată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
doar câteva, pentru a ne lămuri despre conținutul campaniei În discuție; de asemenea reproducerea acestora mai puțin prescurtată ne va familiariza nu numai cu nivelul subliterar al liricii ci și cu tipicul ideologizant, canalizator, dirijist al cronicilor literare. Însușirea experienței Înaintașilor, condiție de bază a dezvoltării poeziei noastre 2: „Într-adevăr, ce poezie nouă ar fi aceea care și-ar Însuși În mod mecanic lozincile privitoare la realismul socialist? Cum ar putea poezia să progreseze temeinic dacă s-ar Înțelege În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care sunt tratați În general schematic, vom sublinia că cele două personaje centrale, chiaburul Mureșan și argatul său Nemeș Niculae, sunt (cu excepția câtorva pasaje), În general bine zugrăvite. (Ă). A. E. Baconsky, În general, n-a fructificat destul nici experiența Înaintașilor, nici frumusețile poeziei noastre populare și nici realizările literaturii sovietice. Atunci când tendința proletcultistă a poetului clujean a fost Înfrântă, când a lucrat mai cu migală asupra manuscrisului, el ne-a dat poeme de reale valori artistice, cum este de pildă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai 1952, va fi o „revista ilustrată social-politică” reflectând doar tangențial problemele obștei scriitorilor. Dar să nu anticipăm. NOTE ȘI COMENTARII 1. N.M. - Flacăra. (Rubrica „Revista revistelor”). În: Lupta de clasă, nr. 4, oct. 1949 2. George Munteanu. - Însușirea experienței Înaintașilor, condiție de bază a dezvoltării poeziei noastre (Rubrica „ Pentru o largă discuție asupra problemelor de bază ale poeziei noastre”, inaugurată În numărul precedent, nr. 13, dec. 1950). În: Almanahul literar, Cluj, nr. 1-2 (14-15), ian.-feb.1951 3. S. Damian
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
știe să țină cumpăna dreaptă între elementul național și factorul internațional, cu rădăcini adânc înfipte în glia românească și în substanța trecutului” (10/1995). Încă de la apariție, revista și-a făcut o datorie din a omagia pe unii dintre marii înaintași ai culturii și științei românești: Vasile Alecsandri (2/1990), Lucian Blaga (8/1995), Marin Preda (1/1998), Tudor Vianu (3/1998), Petre P. Negulescu (4/1998), Gheorghe I. Brătianu (5/1998), Eugen Bădărău (12/1998), G. Călinescu (7-8/1999), Nicolae
ACADEMICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]
-
arătând limitele fiecăreia (impuse de stadiul În care se găsea cercetarea filologică la momentul respectiv, de imposibilitatea de a consulta anumite arhive (precum cele de la Viena, Cernăuți etc.). Această examinare critică trebuie făcută În mod obiectiv, cu tot respectul cuvenit Înaintașilor noștri În cercetarea temei respective; - metodele principale de cercetare diferă de la un subiect la altul și de la un domeniu la altul. Sociologia poate lucra cu metode cantitative și calitative, critica și istoria literară având alte metode (textualiste, structuraliste etc.); - eventualele
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
opere fundamentale a literaturii naționale. Budai-Deleanu este un om cu desăvârșire occidental, fără a pierde nimic din spiritul țăranului ardelean.[...] Numai Eminescu mai târziu a siluit limba sau a scociorât forme cu atâta sistemă, și Budai îi este un mare înaintaș. De aceea opera lui Budai-Deleanu pare azi așa de modernă și, hrănită cum e din tradiția sătească, deși începută înainte de 1800, lasă în urmă ca învechite atâtea lucruri dintre 1830 și 1850. G. CĂLINESCU SCRIERI: Țiganiada, îngr. Gh. Cardaș, București
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
în 1940 cu un premiu academic) și Metanii de luceferi (1942; Premiul Societății Scriitorilor Români). B. cultivă o poezie tradițională, cu imagini ale ținutului natal, surprins într-o ambianță specifică, plină de culoare și dinamism. Copleșit, totuși, de autoritatea unor înaintași (V. Alecsandri, M. Eminescu ș.a.), el lasă rareori să răzbată și un timbru mai personal. Rețin, prin intensitatea elanului patriotic, poemele din Păstori de timpuri, ciclu evocator al unei istorii aureolate de mit și legendă. Nu lipsesc nici versurile de
BUZDUGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285970_a_287299]
-
subiectivă, deformată a realității. A și intrat, până la urmă, în conflict cu directorul „Gândirii”, vechiul său prieten Nichifor Crainic, și și-a atras fulgerele acestuia. Foarte ardelean, prin atmosfera și universul figurativ al liricii sale, B. nu urmează totuși tradiția înaintașilor săi, Andrei Mureșanu, G. Coșbuc, O. Goga, Aron Cotruș, tribuni ai luptei naționale și sociale, ci practică o poezie cosmică, străbătută de fiori metafizici, în spirit eminescian. Vine apoi cu o formație filosofică, literară și artistică, precumpănitor germană, când majoritatea
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
de la început susținută de către partid care, prin Scânteia a încurajat și ajutat dezvoltarea reportajului literar. (...) Scânteia a publicat și publică numeroase reportaje valoroase, scrise de fruntași ai literaturii și ai ziaristicii, dar și de elemente tinere care calcă pe urmele înaintașilor. Și astfel, alături de Mihail Sadoveanu, Geo Bogza, Maria Banuș, Petru Dumitriu, Dan Deșliu au apărut reportaje semnate de V. Albulescu, C. Mitea. V. Bârlădeanu, care se afirmă tot mai mult ca reporteri capabili. (...) Urmând pilda Scânteii, celelalte ziare și unele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a lungul timpului, apărării acestora față de oricare încercare de a le falsifica sau interpreta în mod denaturat, menținerii specificului românesc în rândul originarilor din România, sprijinirii comunităților laice și religioase”. Se are în vedere realizarea „unor activități demne de renumele înaintașilor”, „de prestigiul și capacitatea creatoare a intelectualității românești”. Printre punctele esențiale din programul pe anii 1983-1984 figurează, de pildă, sărbătorirea a 65 de ani de la realizarea Marii Uniri și a 125 de ani de la Unirea din 1859, comemorarea a cincizeci
ASOCIAŢIA CULTURALA INTERNAŢIONALA A ETNIEI ROMANE (ACIER). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285471_a_286800]
-
piciorul roadelor ei”. Este aceasta una dintre formele prin care cugetarea renascentistă se detașa de Biserica Evului Mediu. Speculațiile privitoare la suflet și libertate, dialogurile privind îndeosebi iubirea și spiritul uman, Dumnezeu și nemurirea merg de cele mai multe ori conform exemplului înaintașilor. Ficino se afla sub influența nenumăratelor argumente venite dinspre filosofii religiilor, dinspre tradițiile religioase îmbrăcate în haină rațională, reflecția sa ducând la o religie raționalizată; filosofia lui este în esență o teologie, cum afirma Ernst Cassirer, ea demonstrând o continuitate
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ne dau posibilitatea să subordonăm tendințe tehnico-materiale, economico-financiare și altele pentru realizarea posibilităților metodicii contemporane de pregătire sportivă. Larga problematică a pregătirii sportive a făcut necesară sistematizarea și interpretarea datelor referitoare la aspectele practico-metodice, organizatorice și prospective rezultate din experiența înaintașilor și îndelungate studii științifice. Pe această bază practica pregătirii sportive a devenit un proces instructiv educativ, cu valențe formative fizice și psihice deosebite, rezultatul său fiind valorificarea maximală a aptitudinilor umane în vederea obținerii performanței sportive, ce implică înalte trăsături morale
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
ridicolă. De ce trebuie să-l deosebim ortografic de numele MÎntuitorului, scris cu doi de „i” (această chestiune a „i”-urilor e altă poveste tipic ortodoxă)? În greacă e un singur nume, de ce noi trebuie să creăm două, În românește? Logica Înaintașilor merge Împotriva respectului față de textul sfânt. Noi nu avem dreptul să umblăm cu fofârlica prin textul biblic. Nici românii, nici BOR n-au tradus Torah din ebraică În greacă. Au tradus-o rabinii din Alexandria. Prin urmare românii și BOR
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Relatarea nuda, lipsită de ornamente, e compensata de darul înnăscut al povestirii. Departe de a fi o acumulare de atrocități, narațiunea impresionează prin calm, seninătate, împăcare cu viața și, nu în ultimul rând, prin umor și (auto)ironie. Precum la înaintași, concepția etică se relevă și în recursul nepremeditat la proverbul, zicală ori perifraza populară. Portretistul completează pe narator, astfel încât memorialul oglindește o lume diversă, cu scăderile și, mai rar, cu însușirile ei. Vârtejul „lazaretului” sugerează, prin sine însuși, un generos
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
lui Eftimie, în schimb, față de care scara de valori acreditată e câteodată alta, îi va rămâne, s-ar părea, necunoscut. Preeminența „ideologiei” și oportunitățile momentului înrâuresc, altminteri, și la A., asupra judecății de durată; discernământul afișat (dar, ca și la înaintași, adesea exprimat paradoxal și pătimaș), dictează ca din culise, aprioric, valoarea „distribuției” ori consistența „rolului”, intrările, ieșirile din cadru, notate pentru fiecare personaj protagonist pe scena, altfel dominată de imprevizibil, a istoriei. Discreta relevanță epică (eventual și dramatică) a textului
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]