2,507 matches
-
lui. James se deplasa cu o încetineală languroasă, dar mândră, care sugera forță. Al doilea lucru fusese pieptul extrem de lat. James arăta ca un bărbat care trage de fiare. Ceea ce, după pieptul lăsat al lui Michael, pentru Julia fusese o încântare să remarce. — Bună, îi spusese ea zâmbind larg și întinzându-i mâna în calitate de „gazdă“ a unei cine de caritate în favoarea sportivilor. Arăți puțin nedumerit. Pot să te ajut? Oricine-ar mai fi avut nevoie de ajutorul „gazdei“ trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Familia lui, da, niște străini bogați și cumsecade, care-l iubesc, și o să fie fericit cu ei. O să aibă de toate Petrișor, tot ce-i poftește sufletul... Fiu-său o asculta cu gura întredeschisă, cu privirea dilatată de uimire și încântare, și că ce bine ar fi fost să mă fi dat și pe mine la străinii ăia bogați... Lui Mugurel nu-i pasă. O să uite repede de frate-său și poate că și tu, Mirelo, pe lângă înstrăinare, ne e dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
privit intens câteva clipe, după cum cerea scenariul, apoi a continuat: — Și a observat, se pare, faptul că dna Fillman, de la fereastra ușii, era martora activităților lor. — Cum se face că ea a văzut-o pe Linda, și Derek nu? Spre Încântarea mea, Hawkins roși puțin. — ăăă, cei doi erau aparent Într-o asemenea poziție Încât... ei bine... În vestiare? am Întrebat, nevenindu-mi să-mi cred urechilor. E imposibil să se fi Întins pe jos, pentru că ar fi fost prea incomod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vizirul profită de asta ca să Încheie mesajul. — Sultanul a adăugat: „Du-te și spune-i că o voi cuceri și pe această fiică, așa cum am cucerit imperiul, așa cum am cucerit Bagdadul!“ VIII Djahane povestește cu de-amănuntul și cu o Încântare vinovată decepțiile matrimoniale ale mai marilor acestei lumi; renunțând s-o mai dezaprobe, Omar se alătură acum din toată inima tuturor schimelor sale. Și când, poznașă, ea amenință să tacă, el o imploră, folosindu-se de mângâieri, să continue, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Khéyam, traduits de persan par J.-B. Nicolas, ex-premier drogman de l’Ambassade française en Perse, publicată În 1867 de Tipografia imperială. Tata avea În bagaje The Rubáiyát of Omar Kháyyam În traducerea lui Edward FitzGerald, ediția din 1868. „Încântarea mamei tale n-a fost mai bine ascunsă decât a mea, eram siguri, și unul, și celălalt, că liniile vieții noastre tocmai se uniseră, nu ne-am gândit nici o clipă că putea să fie vorba de o banală coincidență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda hibernare se sfârșise, venise ora plecării. Când i-am dat vestea, prințesa mea se arătă tristă, dar resemnată. Te credeam fericit. — Am trăit un rar moment de Încântare, vreau să-l Întrerup câtă vreme e intact, ca să-l redobândesc intact. Nu mă satur contemplându-te, cu uimire, cu dragoste. Nu vreau ca mulțimea care ne invadează să-mi schimbe privirea. Mă Îndepărtez vara ca să te regăsesc iarna. — Iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ei o lume Încă și mai feerică decât aceea pe care trebuise s-o părăsească. Titanicul Îmi slujea de minune planurile. Părea conceput pentru oameni dornici să regăsească, În palatul plutitor, cele mai somptuoase distracții de pe țărm, ca și anumite Încântări ale Orientului: o baie turcească la fel de Înclinată spre trândăveală ca și cele de la Istanbul sau Cairo, verande Împodobite cu palmieri și, În sala de gimnastică, Între bara fixă și cal, o cămilă electrică, menită să-i insufle călărețului, la simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă invita la un film. La cinema nu s-a întâmplat nimic. Aveam palmele jilave și m-au năpădit șiroaie de transpirație. Pulpele ei erau foarte aproape de ale mele, dar asta nu părea s-o intereseze deloc. Urmărea filmul cu încântare. La sfârșit s-a aprins lumina și, peste o clipă, eram în stradă. Am schimbat câteva impresii despre film și la despărțire ne-am întins mâna. Am rămas pe loc și am privit-o îndepărtându-se, totul la ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o revistă pentru bărbați, cu tipe îmbrăcate doar în niște bikini aproape invizibili și fotografiate în niște poziții cel puțin ciudate, în timp ce li se ia un interviu despre seriozitatea cu care își fac meseria. Am făcut-o! exclamă el cu încântare. Am făcut-o pentru tine. —Ce? Când mă apropii văd că are în mână ultima ediție din Time Out. Nu, spune-mi că nu e adevărat! Ba da! Privește! Arată nemaipomenit! Răsfoiește paginile până la cea însemnată cu un bilețel autocolant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
propus de ea. — Stați așa, zice Finn, ridicându-se brusc. Știu ce să facem. Ben, am nevoie de o mână de ajutor, frate! Hai să aducem aici scaunele din bucătărie. — Imediat! se execută Ben. Dar ce jucăm? Finn strălucește de încântare. —Ce ați zice de „Scaunele muzicale“? —Nu-mi vine să cred că Charlotte a câștigat de fiecare dată! exclam eu intrigată, în timp ce mă îndrept spre metrou împreună cu Daisy. Pentru că Finn și Ben au fost prea politicoși să-și pună mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ceva normal. În ceea ce mă privește, nu-mi mai e așa antipatic, însă nu mă pot abține să nu mă uit la el cu o ostilitate surdă, bine mascată. Poate că e din cauză că arată mult prea bine. E o adevărată încântare să te plimbi alături de un tip așa de chipeș, însă cei care ne privesc își spun mai degrabă: ce-caută-el-cu-una-ca-ea decât vai-ce-cuplu-minunat. Una dintre ele, mamă a doi copii și cu bărbatul lângă ea, își flutură ostentativ părul și zâmbește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asemenea centru. N-are nici un rost să întrebăm organizații feministe, desigur, pentru că acolo există convingerea fermă că bărbații nu pot fi victime, dar sunt sigură că o să găsim ceva. Ce-i mai plac lui Charlotte provocările! Ochii îi strălucesc de încântare la ocazia asta de a-și sufleca mânecile și de a face ordine în viața lui Jim. Dar eu vreau... se bâlbâie Jim. Asta înseamnă că nu mai pot veni la întrunirile voastre de grup? Se uită disperat la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îmi ascunde un rest de detaliu. Îi arunc cea mai pătrunzătoare privire de care sunt în stare. — Știi cine era, nu? Finn este grozav de flatat. — Cred că am auzit un nume la începutul convorbirii... —Daisy, arunc eu îndată. Spre încântarea mea, fața lui Finn se cam boțește: — Nu se poate? Cum ai ghicit? Păstram secretul ăsta pentru un final apoteotic! — Atunci, în weekendul acela de la vila părinților tăi, mi-am dat seama cât de mult îi plăcea de ea. —Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
minunat! Îmi dă părul puțin la o parte, ca să mă poată săruta mai ușor pe gât. Pun paharul jos, îi iau brațele și-mi înconjur pieptul cu ele, cât de strâns pot. Vezi, zice el, iar eu îi simt toată încântarea în voce, simt pur și simplu că zâmbește din toată inima, și n-am nevoie să-i văd fața ca să știu cât e de bucuros. Ți-am spus că nu mă deranjează că ești transpirată toată. — Ba nu, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ecourile bătăliei ce se desfășura la mai puțin de două sute de metri. Tot În liniște, am dat ocol Domului și am ajuns dinaintea fațadei, pe partea Galeriilor. Belbo cumpără o punguță cu boabe și Începu să hrănească porumbeii cu o Încântare serafică. Eram complet camuflați În mulțimea de sâmbătă, eu și Belbo puși la sacou și cravată, iar femeia Într-o adevărată uniformă de doamnă milaneză, cu pulover gri pe gât și un șirag de perle, de cultură sau nu, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pus haina ? Titu Herdelea se spăimântă. Îl durea numai închipuirea că va rămâne iarăși singur, cu articolul neterminat, în căutarea frazei de efect. Acuma tot ce nu era Tanța i se părea fără importanță. Nimica-n lume nu poate înlocui încîntarea ce a vrăjit-o prezența ei în odăița năclăită de fumul țigărilor. În clipa aceasta tot rostul și toată înțelepciunea lumii se aflau pentru dânsul în verdele cald al ochilor ei, în glasul blând și șoptit care picura cuvinte misterioase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar mai ales „antreprenorii” - nu par a-și dori să păstreze acest colț pitoresc. Pe de altă parte însă, și localnicii, și edilii - dar mai ales „antreprenorii” - promovează acest trecut de care sînt mîndri și care le aduce profit prin încîntarea turiștilor în căutare de „autentic”. O colegă din Cluj adună de cîțiva ani de zile fascinante povestiri despre „Sulina de altădată”, cu mare succes la public. Fotograful local propune spre vînzare o gamă diversă de cărți poștale și imagini îngălbenite
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui Eugen Ciocan. Trec, de asemenea, zilnic prin fața ASE-ului, unde au început să apară mici expoziții stradale cu imagini de arhitectură rurală și fermecătoare bisericuțe de lemn pe care le privesc (și nu sînt singurul) de fiecare dată cu încîntare. în satele noastre, acestea sînt înlocuite însă de casele făloase, iar bisericile de lemn se dărîmă sub povara timpului și în indiferența totală a preoților și enoriașilor. Pretutindeni, trecutul pare să fie tot mai evocat pe măsură ce este revocat... Dar această
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
științifice de a acoperi și înlătura densitatea vieții, un avertisment care înseamnă pierdere de sine, întrucât mentalitatea omului de astăzi este obișnuită de optimismul științific și de eficientismul tehnic. Pentru filosoful grec mirarea originară este o formă de uimire și încântare în fața universului. Mirarea este purtătoarea unui sens amplu și totodată solemn al realității, un soi de avizare a ceva mai presus decât noi și care ne ridică. Mirarea copilului-filosof care sesizează «fisurile» ascunse în temelia structurii conceptelor noastre, este o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de sticlă, cu unele cusături vizibile, toată această necropolă,a muzeului Antipa mi se părea un ghemotoc de vis în miezul banal al cosmosului. Părea, în acele momente, foarte normal ca odaia Ginei să comunice cu muzeul Antipa. De fapt, încîntarea produsă de surpriză a fost atât de mare, încît, deși am continuat s-o țin pe Gina de deget și să-i zâmbesc, aproape că uitasem de ea. Eram singuri în tot muzeul, puteam să-l vedem cum nu-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ridicat paharul și l-am privit atentă, îmi dădea un sentiment tulbure, îl priveam tot ca pe un obstacol apărut în drumul meu. Îmi părea rău că mă oprise din alergarea fără țintă, și totuși mă uitam la el cu încîntare. Nu era chiar un pahar, ci mai degrabă o cupă din cea mai străvezie sticlă, cu picior delicat și ovalul alungit într-o curbă pură. O fisură, de la buză și până la baza lățită a piciorului, îi dovedea fragilitatea. Era un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și transmițând o stare ciudată de ataraxic. "Parcă-i Pink Floyd" se pomenea murmurând puștimea, dar își lua seama repede șicanând că ar fi un Pink Floyd "în mizerie". Indiferent de comentarii, zi de zi eroul nostru relua, cu evidentă încîntare, șirul de note întregi, care sclipeau stins și profund. Telente, vioristul țigan de pe scara șase, care avea trei fete încărcate de vulpi argintii, probabil omagii ale șirului incredibil de bărbați care se perindau prin casa lor zi și noapte, ascultase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în cea mai frumoasă sari pe care o avea, de culoarea cafelei crude, cu șal maron și papuci de aur. ― Fiică-mea ține o conferință despre esența frumosului, îmi spuse. Eu îi privii surprins și zâmbii cu o mirare și încîntare prefăcute. Maitreyi se juca indiferentă cu șalul. Avea un sul manuscris în mână și coafura foarte îngrijită. Fără îndoială că se parfumase cu "Keora atar", pentru că pătrundea până la mine esența aceea zăpăcitoare. ― Îi urez din inimă tot succesul. Numai să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic. Pusei mâna pe un volum și întîlnii mâna Maitreyiei. Tresării. ― La ce volum ai ajuns? mă întrebă. I-l arătai. Era același la care ajunsese șl ea: Tales of the un expected de Wells. Roși deodată, de bucurie, de încîntare, nu știu, dar îmi spuse cu un glas stins: ― Ai văzut ce "neașteptat" avem înaintea noastră? Zâmbii sugestionat și eu puțin de coincidența aceasta, deși majoritatea volumelor de pe masă aveau titluri caracteristice: Visul, Ia-mă cu tine, Ajutor!, Nimic nou
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am murit, să reflecteze puțin asupra celor ce făcuse. În acea zi am mâncat într-un han din apropiere de Ranaghat. Am mâncat orez cu carri și pește fiert, și am mâncat cu mâna, ca un indian, spre uimirea și încîntarea celorlalți comeseni, care mă auziseră, de altfel, vorbind o elegantă bengali. Numai înfățișarea mea le dădea de gândit. Ghiceam că am o față descompusă, cu barba crescută, cu părul strivit în timpul somnului, hainele murdare și mâinile negre. Începusem să mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]