2,060 matches
-
doua se ivise primăreasa, cu cocul cărunt în creștetul capului. Fiindcă nu auzea bine, primarul ca să nu strige, îi vorbi mișcând tare din buze și arătând pe Bologa: ― Dumnealui e ofițerul care vrea să ia pe Ilona... Femeia zâmbi larg, încîntată, spre Apostol. Bărbatul îi puse mâna pe braț și continuă: ― Acu a venit aci... pentru cei de colo! Zâmbetul primăresei se schimbă îndată într-o strâmbătură de spaimă, în vreme ce primarul îi făcu semn că Bologa trebuie să vorbească cu generalul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
desprinde de el fără o motivație serioasă, și după un sfert de oră echipa era În teren, pusă pe fapte mari și șprițuri tari. Fără Încălzire, trecem direct la jocul propriu zis, a decretat Sandu, iar ceilalți doi au aplaudat Încântați. Voi driblați cu talent cât mai multe beri, iar eu Înscriu direct În vinclu lovind dopul de la tămâioasă cu șpițul. Dacă ajungem cumva În patru labe acasă, trebuie să fim doar atenți să nu ne calce vreun aiurit pe mâini
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Iar cel deșert, acel care-și îmbie Croitu-i corp - de tine s-aibă parte? Frisorul, croitor, cismar lucrară La el cu toții - mergi de îl adoră. Când vântul palid, rază, lună, lacul, Când vîntu-n cântec strecurat prin ramuri, Când ora încîntată e-un oracul Pătrunde-adînc durerea... Când îmi zâmbești, pământul îmi zâmbește Și cerul tot cu stele se îmbracă. Și nu zâmbești... nu vrei.., nu înflorește A gurii tale roză ca să-mi placă, Sărac rămân de-un dulce zâmbet... crește Mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și fermecătoare... s-au așezat pe nisipul fierbinte și i-au poftit lângă ele făcându-le semn grațios cu mâna, să se bucure împreună de frumusețea mării interminabile care le plăcea enorm. Ei doi aveau ochii gri-albaștrii și le priveau încântați; ele... ochii liliacului în floare și nu se mai săturau de atâtea indigouri ca și de infinita Mare Neagră care în acele zile, era nesfârșit de albastră. Aruncând privirea la gâtul lor le-a văzut tensiometrele și a realizat încordat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să nu se teamă... este doar apă, însă orbită de stropi îl aștepta dând moale, haotic din mâini, parcă fără voință, ezitând și încercând totuși să îl țină departe... până distanța dintre ei a ajuns la microni depărtare! Ceilalți priveau încântați zbenguiala lor și încercau să îi imite.. exista în acele mișcări un erotism camuflat ca dansul preludiu al păsărilor pentru ce va urma. Laur a intrat cu capul sub apă ținându-și respirația și a apucat-o de mâini ajutând
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
plăcută.. fericirea ce o căutau în celălalt se întinsese și se întoarse în văluri asupra lor. Obosiți își reveniră, ea a început încet să-l mângâie duios. Întârzia voit, continuând să-și afle liniștea în repaus gradual. Își exterioriză sentimentele încântată și repeta toropită, - Iubitule! îi plăcea cum arată acum femeia aceasta cu ochii încărcați de dragoste, însă nu vru să se recunoască cucerit și își spuse nervos, - Nici nu distinge clar cine se află în fața ei, puteam fi oricare! Iar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
banii, deși am vrea să mai rămânem... eu mă simt ca în ,,sânul lui Adam și mai ales al Evei,, cu atâta băutură, dar trebuie să plecăm, astea sunt posibilitățile noastre! Mimi, mă liniștește strângându-mă de mână, peste masă, încântată că vorbesc din inimă, Cine a spus că trebuie să plătiți numai voi? Eu am la ora actuală bani în exces și trebuie să fac o balanță între venituri și cheltuieli! Iar Giulia, că de aceea m-am îndrăgostit de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lui gros nu-i asprea sunetele limpezi și dulci. Bătrânul își privi sclavul cu ochii plini de mulțumire. Tefnaht însă și-i ascunse pe ai săi spre a nu i se cunoaște pizma. Marele Preot nu răbdă să nu strige încîntat: - Și pe aceasta ai învățat-o, fiule! Sunt mândru de tine. - Nu toată, stăpâne. Abia am început... Dar în clipa aceea se deschise ușa și cineva, întocmai cum se povestea prin țară, coborî încet și rămase lângă turn. Marele Preot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Regele nu e zeu! Tăiați cu topoarele voastre lanțurile și frânghiile. Aruncați totul, luați topoarele cu voi și fugiți sus pe Muntele de Foc. Acolo veți scăpa de robie! Zeii cerului vă apără de moarte și de pedepse! Iahuben asculta încîntat. Îl privea cu drag pe Auta și Auta i se părea zeu. Numai străinii nu păreau mulțumiți de cuvântarea prietenului lor cu pielea neagră. Cel mai vârstnic dintre ei zise mîhnit: - De ce minți oamenii? Unde vezi tu zei! - Dacă nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
făcu semn că nu e nici o primejdie. Lingând cu grijă marginea fagurelui, cârmaciul zâmbi de plăcere și zise bucuros: - Nu e mai dulce decât zeița mea Mehituasehet! Am spus bine? Și numaidecât după aceea își porni luntrea, fără a bănui, încîntat cum era de cei dintâi fiori ai dragostei pământene, ce se poate petrece într-o călătorie prin văzduh. CAPITOLUL XXX În clipa când luntrea săltă și țâșni în aer, cei doi străini împreună cu Nefert și cu Auta își priviră cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
adaptabilă condițiilor de moment, structura lui sufletească, sau chiar însăși viața îl instruise așa, de aceea colegii de școală îi fuseseră doar colegi, fără să fi legat cu vreo unul dintre ei o prietenie strânsă. Izbânda o sărbători singur, colindând încântat Iașul, zidirea de suflet, care nu mai avea taine pentru el. Străzile bătrâne îi păreau mai largi, oamenii mai binevoitori, tramvaiele electrice mai puțin zgomotoase. A doua zi, după ce colindă din nou Iașul pe jos, cumpără de la un negustor din
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
auzit apropiindu-se, la ora aceea din noapte obligatoriu auzi oamenii care vorbesc pe treptele alea. Nu, vrea să-i aruncăm noi mănușa. Scuze, Toal, da nu-i stilulu Bruce Robertson. Hai să ne duelăm. — Vrun martor ocular? Întreb eu, Încântat că n-am folosit termenul de „Șefu’“. Împuțitu mi-e șef numa de formă. — Nu Încă, Bruce, spune el laconic, supărat că i-am Întrerupt șirul vorbelor. Așai Toal, șo iala labăn fața noastră, ca să nu mai pomenim de micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe care Rossi n-a fost În stare s-o vindece să fie Înăuntrul ei, dar vrea să juiseze, ne futem la greu și ne dăm drumu, și ea la fel, și sunt aceleași reguli. Aceleași reguli. Ea stă Întinsă, Încântată și visătoare, și-a luat doza de pulă. Bărbatul surorii ei. A câștigat ce pizda măsii. Iarăși ne-a Înjosit. Suntem goi pe dinăuntru. Brooossss Suntem În pat, stăm În fund pe pat, iar eu Îmi aprind o țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
povestitorul ăsta lumea lui fantastică. Gagica de la telefon spunea că-i ușor să-i imiți vocea. Doar Îți acoperi nasul cu degetele. Mahn-chestehr, fac eu, Încă o dată sunând intenționat aiurea. Însă Bladesey e dus: — Nu, ascultă, eu pot. Muhn-chiz-tih! Ie Încântat. — Așa-i mai bine Confrate Blades! Bravo! Încep să mă sufoc pentru că mă picnește pe bune mahmureala de azi-noapte. Acum, că am rinichii atât de ineficienți din cauza bețiilor de atâția ani, mă apucă din ce În ce mai târziu și uneori crezi că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de puță-bleagă, naiba știe ce altceva ar face-o. Inglis știe asta și evident detestă ca ea să se țină ca scaiul de el. Astăzi am convocat echipa mai devreme și posămi dau seama că unii dintre ei nus prea Încântați. De parcă mi-ar păsa: am o zi foarte Încărcată. Mă văd cu Bunty mai târziu, dar mai Întâi mi-am programat o Întâlnire urgentă la Hector Fermierul În Penicuik, la vechiul lui țarc de vite, peste două ore. Avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mirosul părului ei, parfumul cu care-și dădea uneori, probabil al mamei ei. A fost nevoie s-o imobilizezi oarecum sprijinind-o de podul cel vechi pentru a o Împiedica să alunece de pe mal În râu. N-a fost prea Încântată, a protestat, așa Încât te-ai mișcat repede, smucindu-i fusta În sus și dându-i jos chiloții până la glezne, astfel Încât să poată păși din ei folosindu-și picioarul sănătos. I-ai tras În sus piciorul ei prost și i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Tokyo a unui academician indian. Invitat de un coleg japonez pe care nu-l cunoscuse de fapt personal, el a fost întîmpinat la sosire de un bărbat care i-a spus: "Scuzați-mă, dumneavoastră trebuie să fiți profesorul X". Indianul, încîntat că a fost recunoscut atît de ușor, a răspuns: Da, și dumneavoastră trebuie să fiți profesorul Y". Însă, din păcate, nu profesorul Y făcuse obositoarea călătorie pînă la aeroportul Narita, ci unul dintre studenții acestuia, care fusese ales pentru a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
visul, după cum am văzut. Și e adevărat că unele contemplații ne catapultează, fie și pentru o clipă, în afara istoriei, care, așteptare sau nostalgie, este mereu negativitate. Ca un sifon care ar elimina neantul conștiințelor, aspirat de o suficiență pozitivă și încântată, plăcerea estetică unește trecutul și viitorul într-un prezent miraculos. Drumul spre interior" drag lui Novalis nu are date și, așa cum ideologia este lucrul prin care o societate sau un individ aparțin în mod obligatoriu timpului lor, arta este lucrul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mării, vânturile, norii cu întreg văzduhul, cu vuietele, fulgerele și trăsnetele lui, însuși focul ca pârjol de flăcări. În realitate, totul fusese o înscenare foarte bine calculată și executată, iar pirotehnia o asigurase însuși polimetamorficul duh. A rămas atât de încântat și exaltat de ce făcuse, încât, întors la Prospero să raporteze, nu se laudă din capul locului cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mării, vânturile, norii cu întreg văzduhul, cu vuietele, fulgerele și trăsnetele lui, însuși focul ca pârjol de flăcări. În realitate, totul fusese o înscenare foarte bine calculată și executată, iar pirotehnia o asigurase însuși polimetamorficul duh. A rămas atât de încântat și exaltat de ce făcuse, încât, întors la Prospero să raporteze, nu se laudă din capul locului cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
După ce mi-am căpătat porția, am gustat o bucățică, concentrându-mă... Parcă-i scrumbie... Da, da, ...scrumbie de poloboc... cu ceapă și cu oțet... Franțuzul exclamă cu entuziasm: Asta-i mâncarea mea!... Delicios!... Face bine la ficat. Și gastronomul nostru, încântat că scrumbiile au și proprietăți medicale, a scos și capetele, a consumat toată ceapa adunând cu meșteșug și oțetul, în sfârșit s-a comportat astfel, ca și cum ar fi fost chiar bolnav de mai. Când n-au mai rămas decât cozile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să mă concediezi? Îl privi sever și zări dintr-odată o umbră de ezitare în ochii lui. De ce-aș face asta? Știu prea multe, spuse Nieve. —Exagerezi, zise Max. Nu știi nimic. Știu că Lilith nu ar fi tocmai încântată să afle că te dai în bărci cu femeia ei de serviciu, îi spuse ea însuflețită. —Și te-ar crede pe tine? — Eu aș zice că da, răspunse Nieve cu un zâmbet. Da, îmi închipui că m-ar crede. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se mai întâmplă în serviciile financiare. Nimeni de la InvestorCorp nu era pe-acolo atunci când noi... Își simți buzele uscate. Grija mea era să nu cumva să existe oameni de la ProSure care să afle despre asta și să nu fie tocmai încântați. Și anume de ce să nu fie încântați? Darcey se strâmbă. —Păi, evident, pentru faptul că eram împreună, zise stingherită. La urma urmei, lucrurile la ProSure s-au cam lăsat cu scandal. —Cum adică? — Știi tu. Eram căsătoriți și lucram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de la InvestorCorp nu era pe-acolo atunci când noi... Își simți buzele uscate. Grija mea era să nu cumva să existe oameni de la ProSure care să afle despre asta și să nu fie tocmai încântați. Și anume de ce să nu fie încântați? Darcey se strâmbă. —Păi, evident, pentru faptul că eram împreună, zise stingherită. La urma urmei, lucrurile la ProSure s-au cam lăsat cu scandal. —Cum adică? — Știi tu. Eram căsătoriți și lucram la aceeași firmă. Când lucrurile au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu unghii de ceară. Clipi de câteva ori zărindu-se în oglindă. Dacă ar fi arătat așa cu câteva luni în urmă, se întrebă, oare Aidan ar mai fi părăsit-o pentru Nieve Stapleton? Jackie, Helena și Gill erau toate încântate de cum arăta. Și fură și mai impresionate când Darcey trase pe ea rochia de seară - lungă, de catifea verde, cu decolteu adânc în formă de V și spatele gol. —Mamă... Helena făcu ochii mari. Ar fi trebuit să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]