1,681 matches
-
89 trebuie privite însă în contextul momentului. Să ne amintim ce se întâmpla în jurul României atunci, când, peste tot în lagărul comunist, cădeau ca la comandă regimurile „secretarilor generali”. În România, evenimentele au luat o turnură sângeroasă, pentru că Ceaușescu se încăpățâna să reziste, când de fapt primise semnale clare de la Moscova că trebuie să plece. Moscova se gândea să-l înlocuiască pe acesta cu altcineva, o persoană care să dea o față umană comunismului românesc. Și atunci s-a găsit varianta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
teribili, când, pentru firi ca a mea și a altor câtorva, toate criteriile erau răsturnate, pervertite cu un cinism aprins, „revoluționar”, când „istoria” ne evacuase, ne „dăduseră afară”, pe mine și pe acei din clasa burgheză sau chiaburească ce se încăpățânau să creadă, să se convingă și să accepte „bunul-simț”. Noul „bun-simț”, învingător și gălăgios, și, într-adevăr, fapt uitat azi de mulți comentatori, în primul deceniu al „orânduirii comuniste”, șefi, ștabi de diferite niveluri, dar și mulți din masa muncitoare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
locuind o jumătate de secol în Parisul culturii, nu a publicat acolo nici un singur volum, a lui Marie-France Ionescu, ce nu cred că îi vorbea tatălui ei în culori prea vesele de un anume Breban, care e „suspect” deoarece se încăpățânează să se întoarcă uneori în țară - de ce nu e arestat?! - și care, după „spusele lui Goma”, a „reușit să facă în așa fel încât mișcarea lui să fie un eșec!”, sau chiar și a lui Goma însuși, aș fi putut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că fusese prima - și ultima, dar nu aveam de unde s-o știm atunci! - adunare generală democrată a noastră, a scriitorilor, aproape toți activiștii culturali fuseseră scoși, adică au căzut la vot, în frunte, cum spuneam, cu Titus Popovici și, fiind încăpățânat de felul meu și solidar cu prietenii mei, am reușit, la formarea noului Birou al Uniunii, să-i propun pe „toți trei, Nichita, Cezar și Matei”, în primul rând, celor care decideau „lista”: președintele Stancu și „mâna sa dreaptă” în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bătrânii cerchiști”, grupul lui Doinaș etc., luptam adesea, în acei ani, și cu scriitorii care se „adaptaseră” stalinismului, adică făcuseră compromisuri grave, până la „prostituția entuziastă” față de „îndemnurile” pentru o „altă artă și literatură, a poporului!”. Aceștia erau, nu rareori, mai „încăpățânați”, mai rigizi decât unii activiști de partid care primiseră probabil sarcina de a permite și „noului val” să se afirme, pentru liniștea internă literară. E poate momentul să amintesc aici, cu unele detalii, celebra, pe atunci, ședință care a avut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu cel al Greciei. Arbori, arbuști, mulți crescuți după legile naturii, alții plantați de oameni. Sunt și multe plantații de viță de vie, pomi fructiferi, legume, dar există și mult pământ arid presărat cu smocuri cenușii de ierburi ce se încăpățânează să trăiască. Alegoric, sunt ca acele persoane care trăiesc la limita existenței, îmbrăcate sărăcăcios, neluate în seamă de nimeni, care nu cer nimic și nu au nimic de oferit, dar care trăiesc și ele, sărăcăcios și cenușiu. Cine însă pricepe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în trupurile noastre de oameni obișnuiți, așa cum s-a încarnat în istoria spaniolilor. Pelerinajul exprimă un sens al existenței terestre, al creștinului, dar și al musulmanului pios în drum spre Mecca. însă omul caucazian născut din mitul lui Prometeu se încăpățânează să nege camino, să transpire din greu pentru a domina natura, materia, pentru a o stăpâni atât de mult încât nu își dă seama că devine sclavul ei. Camino ne va învăța (așa intuiescî că suferind cu înțelepciune pe drumul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
zor iar doamna din patul de alături ofta din greu prin somn și se tot mișca probabil din cauza oboselii. în dormitor se simte un miros puternic de analgezice și creme, cu care mai toți își freacă picioarele. Eu m-am încăpățânat să nu mă ung și constat că se poate și așa. Picioarele se simt mult mai bine cu noile mele sandale de la Geox. Acest albergue ANFAS aparține unei asociații care are în grijă și pe cei cu anumite dizabilități intelectuale
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
acest han mic și plăcut, în satul sărăcăcios, așezat ca într-o cratiță enormă. Nu-i nimic de făcut sau de văzut aici. împrejurimile sunt dezolante. Pământ arid, albicios, pe care cresc buruieni la fel de sărăcăcioase, smocuri de iarbă ce se încăpățânează să trăiască. Aștept somnul binemeritat în patul supraetajat. Sub mine este un italian (pare scandinav după fizionomieî ce discută cu o doamnă irlandeză întâlnită pe traseu. Alături sunt niște spanioli, iar în dormitorul de vis-a-vis și-au făcut apariția trei
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
limpede, explicit, ci m-am format de unul singur, ezitant, prin succesive renunțări la mine însumi, prin încercări, ca o apă care-și sapă albia. Apoi, fiindcă am venit dintr-o margine și geografică, dar și de preocupări m-am încăpățânat să urmez o facultate și extrem de dificilă și fără legătură cu domeniul literar, automatica. Dar, cum observam, urma alege: am ajuns, în ochii multora, optzecist și sper să nu mă opresc aici, să mă număr și printre douămiiști și printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unii nu sunt compatibili cu alții, unii și alții nu au cum să alcătuiască același întreg și pericolul, în ochii, mei, s-ar numi neverosimilitatea, inconsistența acestei structuri instituționale, USR. Sunt foarte atașat de Uniunea Scriitorilor, am și făcut eforturi încăpățânate în ultimii anii pentru apărarea ei, pentru sporirea gradului său de credibilitate publică. Dar rezultatele sunt dezamăgitoare în comparație cu eforturile depuse. Cum e structura de conducere? Altfel, oricum, decât se bănuiește din afară, de la distanță. Adeseori vedem în alte persoane salvatorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt criminale prin definiție, chiar și dacă sunt, zice-se, purtătoare de civilizație. Arta a însoțit adesea puterea în numele celor puternici: o artă a celor slabi este greu de găsit, pentru că nu interesează pe nimeni. Cu toate astea, poetul se încăpățânează să fie aidoma păpădiei, cristalizând acea formă perfectă a țestei gânditoare pe care o spulberă copiii la o șoaptă a buzelor. Și poetul se nutrește din puterea celor fără de putere. Sunt un om liber după posibilități, ideal și voință. Uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-ne mai departe, poezia este tunica lui Nessus. Cel care o îmbracă este un erou, în felul său. Însă mie îmi place să repet spusele lui Hans Magnus Enzensberger, un autor care scrie cu umor despre acești anacronici care se încăpățânează să fie poeții, dar care face și elogiul analfabetului. Pentru acest neamț în vârstă, faptul că poezia mai există "se învecinează cu un miracol." Cu cât înaintăm în post-istorie, cu atât se găsesc oameni destui care să spună un vers
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că știința promovării lipsește. Să observăm că după 1989, am importat în România tot ce se poate în materie de instituție, și mai ales modelele care se potrivesc la noi ca nuca-n perete. Dar în 22 de ani ne încăpățânăm să nu adoptăm și instituția agentului literar. Cam asta lipsește literaturii române de astăzi. Codul lui Da Vinci este o carte subțirică de tot din toate punctele de vedere și s-a vândut în multe milioane de exemplare (e adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
le vorbește franc despre ridicolul unor atari demersuri demolatoare: ""Consumat" istoricește (după unele voci!) și mumifiat, pus "la produs" (cum s-a încercat/întâmplat în 2006) în sens publicitar-utilitar, suspus tirului de acuze (paseism, reacționarism, xenofobie, antisemit clișeizat), Eminescu se încăpățânează să rămână o permanență. Problema Eminescu animă și agită spiritele. Ceea ce înseamnă că poetul național, cel care a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt", nu are un rol muzeal și este, indiscutabil, mai mult decât un brand, cu care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
casă, vreau sămi și oblig colegii În Îndeplinirea acestei practici. De ce o zambilă? Pentru că demult, când nimeni nu-și punea problema să găsească ghiocei toamna, crizanteme primăvara și garoafe tot anul, ea era floarea sezonului. Pe atunci maică-mea se Încăpățânase să pregătească copturile de Paști, fără să bănuiască că ceea ce “dospise” nouă luni vroia să vadă Soarele pe care urma să-l adore, pur rațional, toată viața. Că acela, adică eu, n’a avut noroc din acest punct de vedere
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sfințenie un mediu asemenea oceanului momentului: tot un fel de mare internă; a doua. De atunci, să tot fie vreo 600 de milioane de ani, aceste organisme, care Între timp au ajuns animale tot mai evoluate și chiar oameni, se Încăpățânează săși păstreze intactă această mare internă, adică În aceeași stare primordială, chiar dacă au ajuns pe uscat; pentru asta au născocit rinichiul. Pentru că fără apă viața nu e posibilă, purtăm de nevoie această apă mereu cu noi. Omul și, În general
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
el total dependent de ea, era geloasă pe orice ar fi întreprins tata și n-o privea pe ea, voia să-l preschimbe într-un accesoriu al ei, într-un fel de „pământ nou“ al făpturii sale. Irina parcă se încăpățâna, năzuind să urzească o lume doar pentru ei doi, în care ei doi să fie autonomi față de restul universului și să-și fie suficienți lor înșile. Tata avea senzația că noua lui soție țese în jurul său o pânză sau construiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ascuns ca să niveleze pereții ori golurile în care urmau să fie montate ferestrele, iar ei mă îngăduiau răbdători ca pe un om fără minte, care însă are bani de aruncat. „Ce ai, bre, cu zidul - răbufnea câte unul când mă încăpățânam să-l verifice cu firul cu plumb -, lasă-l așa, că-i cât se poate de vertical!“ I-am arătat inginerului care conducea lucrările una dintre grinzile din camera de zi mai groasă într-un capăt cu doisprezece centimetri, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
unor portocale. Ospățul a fost groaznic și trist; Într-un minut, stomacurile noastre au devenit pline și acide, iar În următoarea clipă au revenit crampele dureroase ale senzației de foame. Lihniți, ne-am hotărît să alungăm puțina rușine care se Încăpățînase să ne rămînă și să mergem la spitalul local. De această dată, Alberto era cel copleșit de o timiditate ciudată, iar eu a trebuit să găsesc cuvintele potrivite pentru a ține următorul discurs diplomatic: „Doctore“ - găsiserăm unul În spital - „sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Precop Vasile ș.a. Datorită lor și abnegației liceenilor, școala a obținut rezultate deosebite, continuând tradițiile interbelice ale învățământului de la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Radauti. În perioada politehnizării și a învățământului de masă, în Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi”, dascălii și elevii se încăpățânau să dezvolte un învățământ elitist, de performanță recunoscuta. În parte, cei peste 200 de olimpici naționali si internaționali ai liceului, de până azi, își găsesc motivația extrinsecă și în eforturile didactice ale acelor vremuri, când spirtul a trebuit să reziste
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Prof. dr. Marian Olaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93268]
-
multe lucruri dintre cele ce nu pot fi spuse în cuvinte. Dar nu m-am lepădat de această știință care te face ridicol în ochii celorlalți, n-am putut să nu țin seama de ea în scrisul meu. M-am încăpățânat să le vin de hac buruienilor din cimitir, luându-le pe la spate și de la distanța în timp dobândită față de ele - m-am încăpățânat ca prin invențiesă le fac de nerecunoscut, potrivindu-le pe cuvinte. Târâtă cu de-a sila departe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în ochii celorlalți, n-am putut să nu țin seama de ea în scrisul meu. M-am încăpățânat să le vin de hac buruienilor din cimitir, luându-le pe la spate și de la distanța în timp dobândită față de ele - m-am încăpățânat ca prin invențiesă le fac de nerecunoscut, potrivindu-le pe cuvinte. Târâtă cu de-a sila departe de cimitirul săracilor, în romanul meu Animalul inimii e amintită în treacăt, mereu sub alte forme, următoarea idee: „Cu vorbele din gură strivim
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Dar domnul Rüttgers știe el ce știe: ce se întâmplă în Germania poate sluji drept avertisment, problema cu muncitorii străini fiind că și în momentele când lesne te-ai putea dispensa de ei - adică în afara orelor de lucru -, ei se încăpățânează totuși să existe. Noi îi chemăm să muncească, iar în acest răstimp dumnealor mai și trăiesc. Ba pe deasupra se îndeletnicesc cu lucruri durabile, își întemeiază gospodării și familii, rămân la noi și procreează. Iar copiii dumnealor sunt la rândul lor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de flegme consistente și mizerabile care deveneau scorțoase, solidificându-se pe rotunjimea vasului în partea exterioară, bălăngănindu-se suspendate și zdrențuite ori de câte ori se producea un curent de aer când vreo asistentă, sătulă până-n gât de rezistența acestor agonici care se încăpățânau să trăiască, traversa grăbită și indiferentă salonul, fâlfâindu-și revoltată poalele halatului într-un suprem și arogant dispreț. Apoi venea chinul propriu-zis, când ai fi preferat mai degrabă să fii crucificat aidoma lui Hristos decât să efectuezi următoarea operațiune. Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]