1,596 matches
-
iunie. Avioanele israeliene au lovit și ținte OEP din Beirut, iar vasele israeliene au bombardat drumurile de pe coastă pentru a întrerupe liniile de aprovizionare ale OEP. Forțele israeliene au înaintat până la orașul Sultan Yacoub deținut de sirieni. Acolo au fost încercuiți, dar au reușit să iasă din încercuire. Sultan Yacoub a rămas unul dintre puținele obiective neadjudecate de Israel în acest conflict. Ei au înaintat înspre Beirut. Pentru a tăia toate rutele de retragere ale OEP, marina israeliană a facilitat o
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
Jean al II-lea a fost omorât de către fratele lui, Lucien. Jean al II-lea a fost succedat de către fratele său Lucien I. Pacea nu a ținut mult în Monaco; în decembrie 1506, 14 000 de trupe din Genoa au încercuit Monaco-ul și castelul lui, si pentru cinci luni, 1 500 monegaști și mercenari au apărat aStanca” înainte să obțină victoria în martie 1507. Aceasta l-a lăsat pe Lucien I să ducă un dialog diplomatic, pe muchie de cuțit, între
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
jucat un rol crucial. Sub asediul armatei republicane maghiare, garnizoana a bombardat orașul zi de zi timp de nouă luni. În vara lui 1849, armata revoluționară maghiară a reușit să ocupe cetatea timp de 46 de zile, până ce a fost încercuită de armatele rusești și austriece și obligată să se predea. După revoluție, revoluționarul pașoptist Eftimie Murgu a fost închis în 1849. Trupele habsburgice au mai încarcerat 500 de luptători ai armatei revoluționare între anii 1849 - 1857, majoritatea fiind condamnați la
Cetatea Aradului () [Corola-website/Science/322283_a_323612]
-
participe activ cu mai mulți membri în comitetul care a organizat insurecția. În ziua de 26, la club, Maximilien Robespierre a invitat „poporul să înceapă insurecția contra deputaților corupți.” La 2 iunie, o mulțime formată din de oameni înarmați a încercuit Convenția. După o tentativă de ieșire în bloc care s-a înfruntat cu tunurile lui Hanriot, adunarea a trebuit să accepte să decreteze arestarea tuturor liderilor girondini. Iacobinii, străjeri ai fundamentalismului revoluționar, aveau să se bazeze din ce în ce mai mult pe scrutinele
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
de-a lungul râuluiFortore, și a cucerit Bovino și Dragonara. Cucerirea regiunii Molise este ascunsă în obscuritate. Orașul principal al provinciei, Boiano, ar fi putut fi cucerit în anul anterior bătăliei de la Civitate, poate sub conducerea lui Robert Guiscard, care încercuise masivul Matese. Comitatul de Boiano a fost acordat lui Rudolf de Moulins. Nepotul acestuia, Ugo, l-a extins către răsărit, ocupând Toro și San Giovanni in Galdo, dar și către apus, unde a anexat comitatele capuane de Venafro, Pietrabbondante (1105
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
pentru a dispersa forțele trimise împotriva lor. Deoarece Grupul Carpatin Făgărășan nu a avut o conducere unitară, a fost mai dificil distrus. Celelalte grupuri care acționau în munte au fost mai ușor anihilate: forțele Miliției si Securității au putut să încercuiască acele zone și implicit să captureze sau să ucidă partizanii. Au fost sprijiniți de populație: “"În acești ani am găsit în suflete de români, adesea umili și nebăgați în seamă, atâta noblețe și atâta frumusețe, încât nu o viață, dar
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
fortificației de la Sânpetru. Zidul exterior, mai scund, cu o înălțime de doar 4,5 metri era menit să apere baza incintei. În același timp, stabilea limita șanțului cu apă care înconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine care încercuia șanțul cu apă nu se mai păstreză. Zidul interior, înalt de 12 metri, era prevăzut cu șapte turnuri devansate. Întreaga incintă era acoperită cu un drum de strajă, ca la Prejmer sau Sânpetru, care comunica cu toate turnurile. Aici, mașiculiurile
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
a ajuns la Gergovia înaintea lui Cezar și și-a instalat tabăra acolo. Cezar observase că atacul frontal era prea riscant din cauza terenului muntos,așa că a hotărât o tactică de asediu,ordonând săparea unei tranșee duble cu intenția de-a încercui Gergovia și a-i obligă pe gali să se predea prin infometare.Planul nu a reușit când au sosit aliații galilor de încredere,aeduii,care odinioară erau aliați cu românii,i-au tradat.Lucrarile au fost întrerupte,insă Cezar,printr-
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
celui de-al doilea război mondial autoritățile fasciste ungare i-au dat numele de "Adolf Hitler". După al doilea război mondial a fost redenumită în "Piața Malinovski", după Rodion Malinovski, mareșalul sovietic învingător în bătălia de la Stalingrad, unde au fost încercuite deopotrivă trupele germane, ungare, române, italiene și croate. În contextul disensiunilor dintre regimul comunist român și cel comunist sovietic, în timpul regimului Nicolae Ceaușescu, numele Malinovski a fost înlocuit în "Piața Victoriei". Din 1993 poartă actuala denumire. În această piață se
Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/327165_a_328494]
-
trupelor poloneze. Hmelnițki i-a ordonat polcovnicului Maxim Olșanski „Krivonis” („Nas coroiat”) să organizeze pe drumul de retragere al polonezilor o serie de capcane. Dezordinea provocată în rândurile polonezilor de acțiunile lui Krivonis au permis forțelor lui Hmelnițki să-și încercuiască inamicul și să le provoace pierderi grele. Doar aproximativ 1.000 - 1.500 de polono-lituanieni au reușit să scape din măcel. Ambii hatmani ai Coronei au căzut prizonieri în mâinile tătarilor, iar restul soldaților au fost uciși sau luați prizonieri
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
cei doi prinți au decis să-l detroneze pe tatăl lor. Opoziția l-a trimis pe Zbigniew cu o armată în Masovia, pentru a prelua controlul asupra regiunii Plock, în timp ce Boleslav se îndrepta spre sud. Intenția era de a-și încercui tatăl. Prințul a prevestit aceste manevre și și-a trimis forțele înapoi în Masovia. În împrejurimile regiunii Plock, forțele lui Vladislav au fost învinse. Prințul a fost forțat să-l exileze pe Sieciech din țară. Palatinul a părăsit Polonia în jurul
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
dinspre satele înconjurătoare. În seara de 16 ianuarie, trupele române ajung la est de calea ferată; dar din rațiunea de a nu fi atacați în timpul nopții, datașamentul a fost retras și cantonat în satul Bulboaca. Bolșevicii în schimb, voiau să încercuiască detașamentul român ca să-i rupă legăturile cu Divizia. Lt. col. Macovescu cere imediat întăriri, iar în dimineața de 17 ianuarie, comandantul diviziei a trimis ca întărire, încă un detașament, compus din 2 batalioane, condus de col. Meleca. Detașamentul are de înfruntat
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
opuse s-au întâlnit în lupta la râul Pilica lângă Żarnowiec. Zbigniew și Boleslav au predominat. Sieciech, încă susținut de Vladislav, s-a ascuns în Sieciechów. Câteva luni mai târziu, Zbigniew și Boleslav au atacat. În campania determinată să-l încercuiască pe Sieciech și pe Vladislav, Zbigniew a mărșăluit împotriva Masoviei, unde a preluat controlul regiunii Plock, în timp ce Boleslav s-a îndreptat spre sud. Vladislav a contracarat pentru revenirea sa la Masovia. Bătălia definitivă între cele două forțe a avut loc
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
loc în timpul războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792. Rușii conduși de Suvorov, i-au învins pe otomani în repetate rânduri la Kinburn, Oceac și Focșani, și se apropiau tot mai mult de acest „avanpost turcesc” în regiune. În martie 1790, rușii au încercuit Ismailul, care avea la moment o garnizoană de 35.000 de soldați cu 200 de tunuri, Surorov dispunea 31.000 de ostași. În dimineața zilei de 21 decembrie 1790, acesta a dispus atacul asupra cetății. După un bombardament care a
Asediul Ismailului () [Corola-website/Science/330870_a_332199]
-
mai dens populate, aici aflându-se principalele centre industriale, acestea fiind deci cele mai importante pentru efortul de război polonez. Chiar și în condițiile în care se luase decizia defensivei de-a lungul frontierelor, dat fiind faptul că Polonia era încercuită pe trei părți de Germania, s-a luat hotărârea ca, încă de la începutul unui eventual conflict, unele regiuni să fie abandonate, ele fiind practic de neapărat. Era cazul Pomeraniei și Poznańului. Zona litoralului trebuia apărată cât mai mult posibil, iar
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
avea o rezervă în pădure, care era în măsură să atace flancul francez și în spate. După o scurtă pauză, prințul a ordonat soldaților în rezervă să urce pe cai și să-i atace pe francezi. Având teamă să fie încercuiți francezii au încercat să fugă. Cu toate acestea, regele Ioan al II-lea a fost convins orbește că participarea sa ar putea schimba cursul luptei în favoarea compatrioților săi, de aceea s-a aflat în fața ultimului atac. Pe flanc detașamentul regal
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
denumită „Peristilul”, cu referire la cele două colonade care o delimitează. Înalte de 5,25 metri, coloanele sunt douăsprezece din granit roșu din Egipt și celelalte din marmură — probabil din cipolin din Evia. Multe dintre ele a trebuit să fie încercuite cu bronz întrucât se fisuraseră sub greutatea arhitravelor și arcadelor. Monument în sine, Peristilul este format în realitate din fațadele celor trei monumente care îl înconjoară, vestibulul monumental al apartamentelor private din sud, veranda Masuoleului de la est și fațada temenosului
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
să aducă în zonă trupe care să respingă un atac. Dată fiind această concluzie, zona a fost lăsată slab pregătită pentru apărare. Planul german prevedea înaintarea prin Ardeni a unei forțe blindate numeroase, care avea apoi să atace spre Canalul Mânecii, încercuind armatele aliate în Belgia, împiedicându-le astfel să primească întăriri în oameni și materiale din Franța. Pe 13 mai, după ce traversaseră Ardenii, germanii au străpuns liniile franceze și au traversat Meuse la Sedan. Germanii au reușit să încercuiască rapid armatele
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
spre Canalul Mânecii, încercuind armatele aliate în Belgia, împiedicându-le astfel să primească întăriri în oameni și materiale din Franța. Pe 13 mai, după ce traversaseră Ardenii, germanii au străpuns liniile franceze și au traversat Meuse la Sedan. Germanii au reușit să încercuiască rapid armatele aliate din nord. Pe 25 mai, forțele anglo-franceze prinse în capcana pe litoralul Canalului Mânecii au început evacuarea din Dunkerque, abandonându-și echipamentul greu în timpul acestei operațiuni. După evacuarea aliaților de la Dunkerque, germanii și-au continuat ofensiva spre Paris
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
evacuare a trupelor aliate staționate pe plajele și în portul Dunkerque, (Franța), din perioada 27 mai - 4 iunie 1940. Evacuarea a devenit necesară în momentul în care un mare număr de soldați britanici, francezi și belgieni au fost izolați și încercuiți de armata germană în timpul Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Într-un discurs din House of Commons, premierul britanic Winston Churchill a numit evenimentele din Franța „un dezastru militar colosal”, afirmând că „întreaga rădăcină și inimă
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
plaje de pe coasta apuseană a Atlanticului, unde putea fi organizată concentrarea unor mari grupuri de soldați. După o serie de atacuri de atacuri eșuate, care au culminat pe 21 mai cu luptele de la Arras, BEF a sfârșit prin a fi încercuit împreună cu resturile armatei belgiene și cu trei armate franceze într-o regiunea de-a lungul coastei nordice franceze a Canalului Mânecii. Fără să își anunțe aliații francezi, britanicii au început planificarea Operațiunii Dynamo (evacuarea BEF) pe 20 mai. Numele de cod
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
în Franță”. Rugăciuni simlare au fost ținute în acea zi în bisericile și singogile din întregul regat. Populația a avut astfel confirmarea indirectă a situației disperate a trupelor din Franța. Pe 24 mai, germanii au cucerit portul Boulogne și au încercuit oarșul port Calais. Geniștii căpitanului, (vitorul"Generaloberst") Heinz Guderian din Divizia a 2-a Panzer au construit cinci capete de pod peste Linia Canalului. Lor li s-a opus un singur batalion britanice, care apăra ruta spre portul Dunkerque . În
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
pentru români. În dimineața zilei de 4 ianuarie, după aruncarea în aer a gării Șeragul, eșaloanele român și cehoslovac și-au reluat înaintarea spre est, retrăgându-se spre Zima. În aceeași zi, o nouă încercare a trupelor bolșevice de a încercui Legiunea Română la Kuitun s-a soldat cu un nou insucces. Aici, intrând în acțiune, tunurile și mitralierele din dotarea trenurilor blindate „Horia”, „Mărășești” și „Kurganetz” au avut un rol decisiv. Ca efect al câștigării defensivei, retragerea s-a putut
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
de aproximativ 631.000 de metri pătrați, fiind cel mai mare templu hindus încă funcțional din lume. Ca mărime este însă al doilea templu hindus după uriașul Angkor Wat din Cambodgia, dar acesta nu mai este funcțional. Complexul templului este încercuit de 7 ziduri concentrice, numite "prakarams" sau "mathil suvar". Spațiul exterior al primelor două prakarams cuprinde magazine, restaurante și tarabe cu flori. Restul complexului cuprinde "gopurame" (turnuri-porți), pavilioane, altare, și numeroase alte clădiri cu băi și bazine de apă. Altarele
Templul Sri Ranganathaswamy () [Corola-website/Science/336460_a_337789]
-
o jumătate de oră după începerea bombardamentului de artilerie. Soldații sovietici nu au reușit să formeze un front continuu defensiv, în schimb s-au apărat în mai multe puncte de rezistență - cel mai important fiind fotăreața. Majoritatea apărătorilor au fost încercuiți în fortăreață. În ciuda avantajului oferit de surpriza atacului, încercările infanteriei germane de cucerire a fortificațiilor au eșuat, iar sovieticii le-au produs pierderi importante - peste 280 de soldați germani au murit în prima zi de lupte. Luptele grele au continuat
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]