3,105 matches
-
pe pajiște, în lumina care venea pe ușa deschisă a casei. Pearl trecu pe lângă el. Ajunsă în prag, se întoarse și-i spuse: — Bine, și acum ce doriți să fac? John Robert se îndreptă spre ușă, continuând să-și muște încheieturile degetelor. Pearl se dădu la o parte ca să-i facă loc și intrară împreună în hol, continuând să lase ușa deschisă. Fața smeadă a lui Pearl era la fel de împietrită, nasul ei subțire părea un vârf de cuțit. — Pentru moment poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi retras la sursă. Sări în picioare, agățându-și unul din tocurile înalte în șalul scoțian. Tom sări și el. Ce este? George! încearcă să vâre cheia în broască! Repede, repede! Diane îl trase pe Tom, apucându-l de încheietura mâinii, pe care degetele ei scurte nu izbuteau să o cuprindă. Îl duse pe palier, unde deschise un dulap spațios în perete, cu uși glisante. Împinse la o parte câteva rochii care atârnau pe umerașe, făcând un spațiu în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie Meynell? Eu i-am văzut. După un timp, pe undeva prin Travancore Avenue încetară să mai alerge și înaintară la pas, gâfâind. Tom îi dădu drumul la mână. Hattie plângea încet, ștergându-și din când în când ochii cu încheieturile degetelor. Tom o privea cu sfială. — Hattie, nu plânge, iubito. Ce s-a întâmplat? Sunt doar eu. Hattie clătină din cap și nu răspunse. Fața îi era roșie, ochii injectați, gura umedă. Lacrimile îi secaseră, dar respira cu sughițuri puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și începu să-l înalțe. Greutatea lui John Robert era comasată la capătul din față al patului, așa încât nu era prea dificil să ridice partea din spate. George văzu picioarele tubulare de oțel înălțându-se, mâinile lui încleștate pe ele, încheieturile degetelor albite din pricina efortului. Stând cu picioarele rășchirate și trupul încordat, se uita doar la ce era mai aproape de ochii lui. Deodată, se auzi o bufnitură și un puternic pocnet metalic când patul, eliberat de povara lui, scăpă din mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cui să te plângi că ești păcălit însemna că nu erai păcălit. Trebuia să fii foarte serios. Palma lui Nestor se deplasă către partea interioară a coapsei și de acolo se ridică ceva mai grăbită, deși fără voia lui, până ce încheieturile degetelor sale din dosul palmei atinseră coapsa cealaltă a ei, care sună ușor a gol. Acolo era deja un loc strâmt, foarte-foarte strâmt. Dar în afară de asta, nu era nimic altceva. Atât doar că locul de deasupra între-picioarelor, în josul pântecului, era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se spune. Ție ce-ți șoptește? Nestor ridică ochii fără să ia ghiocul de la ureche. O doamnă tânără, foarte-foarte drăguță și foarte-foarte zveltă se aplecase binevoitoare către el, ținându-și antebrațele lipite de coapse, cu pumnii strânși pe jumătate și încheieturile încrucișate între genunchi. Antebrațele lipite de coapse poate că stăteau așa în chip de sprijin, dar în același timp spuneau: nu, n-am de gând să te iau în brațe, așa că stai liniștit. Vocea ei foarte-foarte catifelată se răspândi iarăși
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea apucându-l cu o mână pe după ceafă și cu o mișcare fermă îi trecu peste buze bețigașul de ruj. "Fulg-de-Nea" făcu o grimasă de silă și de panică, iar ochii i se înroșiră brusc de lacrimi. Lucian zări la încheieturile lui două mici manșoane pufoase agitându-se în zadar. Și tu, Lucian. Doamna Chivu îl eliberă pe Călin și întinse mâna spre el. Mama zâmbea amuzată și împăciuitoare, c-o umbră de îngrijorare în colțul gurii. Ședeau cu toții la aceeași
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
leșin. Dănilă își amintea de jocurile pionierilor... Tabăra de vară de la Homorod... Fata aia, care era de la altă școală și din alt oraș Miercurea-Ciuc, din câte-și amintea -, pistruiată și roșcovană, atât de firavă, de subțirică și de aeriană, cu încheieturile atât de fine și de fragile încât ți-era și frică să te-nvârtești cu ea în mijlocul cercului de pionieri care cântau. Joacă, joacă, joacă, băiete... Că țara este plină de fete... Și jocul nostru este format... dintr-o fată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de fete... Și jocul nostru este format... dintr-o fată... și un băiat. În orice caz, lui Dănilă îi bătea inima tare. De teamă? Poate că-i era frică să n-o smucească prea tare și să nu-i rupă încheietura mâinii. Îi stătuse inima în piept când ea se apropiase de el surâzătoare, cu fața luminoasă și îl invitase ținându-l de mână în mijlocul cercului. Înainte de asta, făcând parte din cerc laolaltă cu ceilalți, o privise cu jind și i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
știa că e homo. Sau, mai precis, toată lumea bănuia. Dar bănuielile erau al dracu' de întemeiate. Era de-ajuns să observi cum îți apucă nu doar mâna, răsucindu-ți-o cu palma în sus, ci tot antebrațul, de la cot până la încheietură, cu ambele mâini, parcă nu cumva să-ți scape, înfrângându-ți împotrivirea, și ți-l trage spre el și mâna-i mare și acaparatoare lunecă palpând, palpând lacom pielea, mușchii, adâncul mușchilor, apropiindu-se de dosul palmei când împotrivirea îți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și era îndoit invers, acum făcea mișcări unduioase deasupra capului, în armonie cu celelalte iele, în timp ce dănțuiau în jurul Sorinei, fata cea mică a Împăratului... Privirea lui Paul lunecă de-a lungul brațului ei unduitor ridicat deasupra capului și îi observă încheietura mâinii care se răsucea cu aceeași flexibilitate uluitoare, pe care n-ar fi putut s-o aibă niciun bărbat din lume, și degetele măiestrit curbate ca la Grațiile din Primavera lui Boticelli, de care nu cu mult timp în urmă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se răspunde superiorului, soldat? Ia să aud, că altfel mătur tot câmpul ista cu tine! Toader Toaibă a rămas tăcut, clipind des, ca și cum l-ar fi sâcâit o muscă. Și-a adunat gândurile. În cele din urmă, îndreptându-și din încheieturi făptura voinică, a rămas într-o poziție de „drepți” cum scrie la „reglement”. Trăgând apoi adânc aer în piept, a început să turuie ca o morișcă. Vocea lui profundă era înspicată cu vizibilă furie: Să trăiți, domn’ sărjănt! Permiteți să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
despre sănătate... Vezi și matale cu ce bucurie m-am procopsit. Îți mulțămesc și să ai parte de toate cele bune, că de rele îi fi sătul... Vagonul în care a urcat Toaibă era hârbuit de abia se ținea în încheieturi. S-a așezat și el într-un colț. Nu voia să intre în vorbă cu nimeni. Dorea să și adune gândurile răvășite. A privit lung la bastonul dăruit de sora din spital. Era un lucru frumos. Pe mâner era înscris
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fâlfâind în vânticelul ce tocmai se iscase, se apropia călugărul. Ce l-aș mai fi întrebat dacă... Da’ cine-i acela care s-o facă, fiindcă eu... Mai va! ― Sărut dreapta, sfințite. Încotro ai pornit? ― Am ieșit să-mi dezmorțesc încheieturile, fiindcă au început să scârțâie rău de tot. După ce îi sta la masă, te-aș ruga să vii și tu, că mâine-poimâine ai să pleci și mi-or țiui urechile de atâta pustiu. Te aștept. Știi unde... ― Da, părinte. Știu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
himera de pe tîmplă, arde-ți cu acetilenă visul, taie-ți cu drujba viziunea și vino lîngă mine!" ― așa-mi vorbi zgîrciul limbii Împanglicat și plin de clopoței. Încîntat cu oglinzile lui, cu păpușile sale mincinoase, am strîns atîta sudoare la Încheieturile mîinii cît să-mi ajungă o viață să viețuiesc În pustiu. Nu mă mai dor cuvintele, iar pe clanța ușii tocmai se usucă sarea din vorbele mele. Pășesc prin larma carnavalului printre șoaptele care-mi cîntă-n noapte numai prima jumătate
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de sare din taverna lui Iani, unde un barman adormit șterge praful de pe capul de etiopian al cafetierei, unde Îmi Îmbrac cămașa de forță cu gesturi leneșe, ca și cum aș lucra la o sinucidere curată. Aud cum urlă lupii. PÎnă la Încheietura mîinii mă lucrează un botez pe care-l răstorn cu tot cu apa silnică și caut să păstrez În curățenie și- n taină remușcarea. Răsturnat În scaun, mărturisesc pe gură un cîntec de lepădare. Între cer și pămînt, icoanele ― marile
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
când văzu o ființă îmblănită și cu o coadă lungă. - Eu? Eu sunt Spiridușul Ciufulici! Tu? - Mie mi se spune Pălăriosul, piticul Pălăriosul, zise acesta tremurând de frică. - ție frică? (întrebă spiridușul observând că această mică ființă tremură din toate încheieturile.) - Da, pentru că nu știu unde sunt și cât de departe sunt de casa mea . - Tu ai o casă ? - Da, de ce, tu nu ai? - Nu! - Răspunse spiridușul. - și unde locuiești? - Păi, cei ca mine nu au nevoie de casă, trăim sub cerul liber
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
de vedre. 27. A mai făcut zece temelii de aramă. Fiecare temelie era lungă de patru coți, lată de patru coți, și înaltă de trei coți. 28. Iată cum erau temeliile acestea. Erau făcute din tăblii, legate la colțuri cu încheieturi. 29. Pe tăbliile dintre încheieturi erau niște lei, boi și heruvimi; și pe încheieturi, deasupra și dedesubtul leilor și boilor, erau niște împletituri care atîrnau în chip de ciucuri. 30. Fiecare temelie avea patru roți de aramă cu osii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
făcut zece temelii de aramă. Fiecare temelie era lungă de patru coți, lată de patru coți, și înaltă de trei coți. 28. Iată cum erau temeliile acestea. Erau făcute din tăblii, legate la colțuri cu încheieturi. 29. Pe tăbliile dintre încheieturi erau niște lei, boi și heruvimi; și pe încheieturi, deasupra și dedesubtul leilor și boilor, erau niște împletituri care atîrnau în chip de ciucuri. 30. Fiecare temelie avea patru roți de aramă cu osii de aramă; și la cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
de patru coți, lată de patru coți, și înaltă de trei coți. 28. Iată cum erau temeliile acestea. Erau făcute din tăblii, legate la colțuri cu încheieturi. 29. Pe tăbliile dintre încheieturi erau niște lei, boi și heruvimi; și pe încheieturi, deasupra și dedesubtul leilor și boilor, erau niște împletituri care atîrnau în chip de ciucuri. 30. Fiecare temelie avea patru roți de aramă cu osii de aramă; și la cele patru colțuri erau niște polițe turnate, sub lighean, și lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
-l lovească. Iosafat a scos un țipăt. 33. Căpeteniile carălor, văzînd că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. 34. Atunci un om a tras cu arcul la întîmplare și a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoșei. Împăratul a zis cărăușului său: Întoarce și scoate-mă din cîmpul de bătaie, căci sunt greu rănit." 35. Lupta a fost din ce în ce mai crîncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în fața Sirienilor, și seara a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
mic. Aicea trebuie să fii sau în rândul proletariatului orășenesc, sau în rând cu oameni cari au și avere privată. în această privire sunt chiar Bucureștii mai de preferat. În vremea din urmă am mai căpătat și o aprindere la încheietura piciorului, care se vindică foarte încet și e foarte dureroasă. Astfel mă mișc abia și totuși trebuie să-mi caut de serviciu și să dau lecții în Institutul Academie, în care înlocuiesc pe Xenopol în cursul de logică. Nici manual
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Dar n-am cu ce veni. Asta m-a făcut să-mi țin gura pîn-acuma - 100 de fr. am pe lună; din ce dracu să plec? Am și bagajie: cărți, manuscripte, ciboate vechi, lăzi cu șoareci și molii, populate la încheieturi cu deosebite naționalități de ploșnițe. Cu ce să transport aceste roiuri de avere, mobilă în sens larg al cuvântului. În acest sens îi scriu și maistrului nostru: A nu munci și a nu avea - just A nu munci și a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
drumul la pușcăriași“, de exemplu, În timp ce pornea motorul. „Noapte bună, domnule“: era maître; se urca Într-un Oldsmobil vechi de tot, care fusese cîndva probabil al unui membru al clubului, cu zece sau doisprezece ani În urmă, scîrțîind din toate Încheieturile, un Oldsmobil durduliu ca o cucoană plinuță, trebuia să aștepte mult și bine pînă se Încălzea motorul. Colegiul cel nou creștea văzînd cu ochii, dar Julius n-avea să Învețe acolo cînd va merge la prima Împărtășanie. S-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că vara Susana Îi spusese că singurul defect pe care-l avea Frau Proserpina era că-și cam atingea elevii la scăfîrlie. Se Înșelase amarnic mătușa Susana. Frau Proserpina nu lovea la cap, ci-i bătea Îngrozitor cu rigla peste Încheietura mîinii și În acele momente parcă Își aducea aminte deodată de pasul de gîscă, de disciplina de fier sau Dumnezeu știe ce, fapt e că-i revenea pînă și accentul german pe care atîția ani petrecuți În Peru o făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]