4,538 matches
-
consecințe ale frustrărilor, complexe de inferioritate, carențe de educație și cultură, la care se mai adaugă o inteligență malefică care gândește și Împinge individul către Rău. Acțiunile perverse ale unui individ se pot manifesta În forme diferite, dictate fie de Înclinațiile imorale ale individului, fie de circumstanțele vieții acestuia. Ele devin mai periculoase dacă sunt dublate de o inteligență Înclinată către Rău, la care se asociază patima, ca dorință de a face Răul. În sensul acesta menționăm ca frecvente următoarele tipuri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vedere al caracteristicilor structurale și al dinamicii. 1. Prietenia Nu pot fi prieten cu oricine, dar nici nu pot fi singur, fără a avea un prieten. Prietenia este un tip special de relație Între două persoane. Ea este dată de Înclinația mea specială către cineva, către un altul În care, și prin care, eu simt că mă completez, cu care mă simt bine, cu care am plăcerea de a fi Împreună. Prietenia este un sentiment reciproc de simpatie, de afecțiune Între
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lor. Prieteniile, ca și iubirea, iau naștere, prin apropierea treptată Între persoane, prin Întâlniri și contacte succesive, printr-o cunoaștere reciprocă În timp. În cadrul acestui proces se construiesc motivații comune, sunt puse de acord idei, sentimente, interese, sunt descoperite gusturi, Înclinații, preferințe comune. Toate acestea converg către o anumită asemănare Între persoanele respective, contribuind la atracția lor reciprocă. Treptat, se va construi un model și un stil comun care va apropia, va consolida și va menține această legătură, care, cu timpul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Tendință anxioasă EUL Tendință la inferioritate Tendință agresivă Zona tipurilor pragmatice (activeă 2. tendința de inferioritate se raportează la pulsiunile primare, fundamentale, ale inconștientului și se caracterizează prin nevoia de libertate, dorința de schimbare, căutare, evadare, realizarea propriilor dorințe, apetențe, Înclinația către aventură; 3. tendința de agresivitate concentrează tendințele proiectate către viitor. Ele sunt specifice tipului anticipativ, reformator, care demolează vechea ordine sau ordinea existentă, reprezentând spiritul negator, dominator. Acest tip, de factură revoluționar-anarhistă În plan social, neagă valorile existente. Indisciplinat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eroic (Împlinește valorile ideale ale supraeuluiă EUL Tipul aventurier (sondează necunoscutul și e dominat de pulsiunile inconștientuluiă Tipul revoluționar (reformator, orientat către viitor, aflat sub influența inconștientuluiă Se poate remarca faptul că tipurile psihomorale prezentate sunt determinate În principal de Înclinațiile psihologice ale eului personal, care manifestă o anumită tendință. Fiecare tip uman este rezultatul influenței unei anumite componente cu caracter dominant, al personalității respective, totul depinzând În final de echilibrul de forțe sufletești, de energia psihică dintre supraeu și inconștient
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihică dintre supraeu și inconștient, care se descarcă asupra eului personal. Orientarea către trecut sau către viitor depinde În egală măsură atât de supraeu (trecutulă, cât și de inconștient (viitorulă. Aceste tipuri psihomorale sunt, În primul rând, expresia unei anumite „Înclinații” a eului persoanei respective către o anumită „tendință de valorizare” a potențialului sufletesc. Astfel: aă nevoia de a se remarca prin acte exemplare, de a merge până la sacrificiul de sine este caracteristică tipului idealist, al eroului; bă nevoia de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plasată În sfera conștiinței perverse, nu numai În pulsiunile agresive primare. Din aceste considerente, prejudiciul, ca act psihologic, dar și moral, are două surse: În Inconștientul persoanei (pulsiunile agresive primareă și În supraeul acesteia (conștiința perversăă. Eul persoanelor agresive, cu Înclinație către Rău, care doresc și fac Răul, este un Eu pervertit. El trebuie considerat ca instrument al realizării pulsiunilor negative care vin să se descarce la nivelul său prin acte imorale, din sfera Inconștientului și a supraeului acestuia. Persoana agresivă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
analiza, pe rând, pe fiecare. 1. Persoana care prejudiciază După cum se poate deduce din cele deja prezentate mai sus, nu orice persoană poate fi Împinsă În direcția prejudicierii alteia. Sunt absolut necesare anumite condiții care să determine adoptarea unei asemenea Înclinații pulsionale de factură ostil-negativă. De regulă, cel care prejudiciază are un anumit profil psihologic, caracterizat prin următoarele trăsături: are un mare potențial agresiv, care se manifestă prin conduite de violență; este o persoană imatură emoțional, frustrată, având carențe educaționale și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Morale. Răspunsurile la această Întrebare au fost multe, dar problema rămână deschisă. A fi bun sau a fi rău sunt trăsături sufletești și morale ale persoanei umane. Omul poate avea calități (bineleă sau defecte (răulă. Ele nu sunt structuri, ci Înclinații. În sensul acesta, L.A. Seneca spunea: „Binele și răul nu au sedii distincte În noi. Ele nu sunt decât Înclinația noastră către bine sau către rău”. Persoana umană este bună sau rea, În funcție de mulți factori. Trebuie să acceptăm o Înclinație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trăsături sufletești și morale ale persoanei umane. Omul poate avea calități (bineleă sau defecte (răulă. Ele nu sunt structuri, ci Înclinații. În sensul acesta, L.A. Seneca spunea: „Binele și răul nu au sedii distincte În noi. Ele nu sunt decât Înclinația noastră către bine sau către rău”. Persoana umană este bună sau rea, În funcție de mulți factori. Trebuie să acceptăm o Înclinație sau, mai exact, o dispoziție constituțională pentru bun și bine, și una diferită pentru rău. Dar ele pot fi influențate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Înclinații. În sensul acesta, L.A. Seneca spunea: „Binele și răul nu au sedii distincte În noi. Ele nu sunt decât Înclinația noastră către bine sau către rău”. Persoana umană este bună sau rea, În funcție de mulți factori. Trebuie să acceptăm o Înclinație sau, mai exact, o dispoziție constituțională pentru bun și bine, și una diferită pentru rău. Dar ele pot fi influențate și se pot modifica prin educație și cultură. Binele și răul sunt pulsiuni ale supraeului, așa cum sunt pulsiunile inconștientului. Numai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și de ceilalți, trăind astfel Într-o permanentă stare de tensiune și neliniște interioară, care va sfârși prin a-l izola și, În final, a-l exclude dintre semenii săi. Ceea ce caracterizează din punct de vedere psihomoral persoana imorală este Înclinația către acțiuni negative, către rău, dar mai cu seamă plăcerea de a face răul celorlalți. Nu trebuie văzut În aceasta neapărat un act de sadism fizic, ci o formă de plăcere perversă de a produce suferințe și dureri de ordin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
factor de cenzură al intențiilor și actelor, al conduitelor individului, este esențială. Locul conștiinței morale este luat, În cazul acesta, de către conștiința pervertită. Conștiința pervertită este cea care mă Îndeamnă la rău, spre deosebire de conștiința morală, care mă Îndeamnă la bine. Înclinația persoanei umane către bine sau către rău Își are originea În conștiința sa. Vreau să fac binele și sunt Împiedicat de să fac răul sub influența conștiinței morale, precum, În egală măsură, sunt Înclinat către invidie, ură, distrugere, Rău de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihice morbide de către psihopatologie. Semnificația acestora În psihologia morală este Însă diferită. Ele nu sunt tratate ca boli, ci ca efecte ale răului, care, acționând asupra persoanei umane, produc pervertiri ale eului. În cazul acesta, tulburările psihomorale trebuie Înțelese ca Înclinații sau ca acte manifeste ale unei persoane, care, prin natura lor, se abat de la normele morale, manifestate, din punct de vedere psihologic, prin acte, intenții, conduite anormale. În sensul acesta menționăm următoarele: Înșelătoria, furtul, minciuna, impudicitatea, brutalitatea, izolarea, conduitele de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
virtuți morale. Ele sunt prezente În orice ideal. Acesta este Însă aspectul teoretic. Din punct de vedere practic, idealurile, ca forme de Împlinire de sine și de realizare a propriei sale vieți, vor depinde de natura sau, mai exact, de Înclinațiile sufletești ale individului, În raport cu sistemul de valori care-i este propriu. Din aceste considerente, trebuie să acceptăm existența mai multor forme de idealuri. Orice ideal este expresia unor structuri psihomorale ale persoanei umane. El este produsul unui anumit tip spiritual
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Pe drumul Damascului (1923), Poezii (1925) și Peisagii sentimentale (1935), în 1938 acordându-i-se și Premiul Național pentru poezie. Lirica lui S. se situează, începând cu versurile care compun placheta Din trâmbițe de aur, în atmosfera simbolistă, cu o înclinație accentuată spre decorul baroc. Se întâlnesc aici toate elementele recuzitei simboliste: vis, senzualitate, erotism, muzicalitate, dar din cauza discursivității, greu de evitat și ulterior, estetica proprie orientării este trădată în spiritul ei. Poetul adoptă „strategia” retorică tipică - numerele mistice: șapte balcoane
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
acționând În cele mai multe rânduri contrar propriilor sale afirmații. În general, nimeni nu era la curent cu locul În care intenționa să meargă și nici cu timpul prevăzut de astrologi pentru deplasarea sa. Partea Întunecată a caracterului său consta Într-o Înclinație excesivă către senzualitate, alcool și opiu, abuzuri care, de altfel, i-au scurtat viața. Am fost și eu unul dintre martorii spectacolului prilejuit de căsătoria sa la Amritsar cu Gulbegun („Doamna Trandafir”). Aceasta fusese În ultimii ani kenchini (dansatoare) angajată
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cercetându-l. Am văzut cel puțin o duzină dintre aceștia la Lahore, toți bărbați. Mi s-a spus că, În Panjab, numărul unor astfel de pacienți este foarte mare. Natura bolii e aceea că pacienții, În anumite perioade, au o Înclinație irezistibilă de a fi mușcați de șerpi - ceea ce, spun ei, le este binefăcător, căci cu câteva zile Înainte sunt deranjați de leșinuri și amețeli, vomă, lipsă de apetit, apatie și greutate În mădulare. Acestea sunt simptomele bolii În cauză; În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
iar amputarea era un proces de care nici nu auziseră. Operațiile mele de extragere a pietrei li s-au părut un miracol. Au devenit totuși rapid experți În operațiile de incizie și de vaccinare, căci pentru amândouă aveau o puternică Înclinație. Un fel de magnetism animal practicat În Panjabtc " Un fel de magnetism animal practicat În Panjab" În Panjab, locuitorii practică un fel de magnetism animal pe care Îl numesc jara sau manter. E folosit pentru dureri inflamatorii, reumatice sau nervoase
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
prețuitor al formei frumoase și limpezi (Arta versurilor clare). Amețit de miresme, încercat, ca și D. Anghel, de nevroze, tânjind de „dorul vecinic de mister”, el se supune ritualului poemelor moderniste, dar într-un chip exterior, fără să aibă o înclinație structurală. De altfel, deși discipol al lui Macedonski, va lua în derâdere anumite experimente propovăduite de maestru. Înrâurit de Edgar Allan Poe și Maurice Rollinat, își ia o înfățișare cumplită sau răvășită de disperare, gesticulând amenințător, convulsiv și sarcastic. Este
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și șapte de poeme, majoritatea invective, recompun parodic atmosfera culturală a Clujului, văzut din perspectiva autorului, marginal revanșard cu înclinații justițiare. Adânc influențat de lirica antică în creația personală, S. este și un remarcabil traducător din latină, situat în tradiția școlii clujene a lui Ștefan Bezdechi. Cu sensibilitate la farmecul sonurilor arhaice, dar și cu o mare inventivitate verbală, el
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
poezia nouă. Numai un accident biografic a făcut ca volumul de factură avangardistă Dicteuri pentru fantoma ta, pregătit pentru tipar încă din 1934, la editura revistei „unu”, să fie publicat abia în 1972. Acestea au fost, totuși, singurele dovezi ale înclinației pentru poezia nouă, fiindcă în rest S. a cultivat versul clasic, „caligrafiind delicat”, cum remarca G. Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Cărțile de poezie apărute în perioada interbelică - Artificii, Claviaturi (1935), Floarea reginei (1939), Ora de
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
astfel câte ceva din misterele și dramele lui Lucian Blaga și ale lui Adrian Maniu. Mai puțin structurate, Călătorii (apărută în 1916 în „Rampa nouă ilustrată”) și În fața mării (publicată în 1973 în „Manuscriptum”) atestă faptul că scriitorul era conștient de înclinația sa spre teatru. Împreună cu Victor Eftimiu traduce în 1912 drama Păpușile de Pierre Wolff. A compus și proză scurtă: narațiuni moralizatoare, caracterologice și cu intenție satirică, evocări. Încă demne de atenție rămân meditațiile lirice sub forma poemului în proză (gen
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
afecțiune; Laurenția, venită de pe front ca „tovarășa Ludmila”, e așteptată acasă sărbătorește. Personaj în veșnică mișcare, dând continuitate episoadelor din care e alcătuită narațiunea, doctorul Veiza înregistrează cu egală atenție profesională și înțelegere nașteri, morți și sinucideri. Întregul tablou relevă înclinația spre descriptiv și un talent portretistic remarcabil. Instalarea noii orânduiri în această „lume slobodă”, proclamată ca atare de nebunul satului în sloganul său („Lobodă, lobodă, lumea toată slobodă”), este receptată prin mici tragedii individuale - ca aceea a lui Samuel Zilbermann
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
de rigoare. Îl indispun ambiguitățile și de aceea, când e cazul, caută să limpezească o situație sau alta apelând, ca un istoriograf, la documente, unele rânduite în arhiva lui de acasă. Decent în tot acest efort, el cedează uneori unei înclinații, gazetărești, către senzațional, provocând cititorul prin titluri care intrigă (Un proiect de căsătorie al lui Eminescu, Eminescu „contrabandist”, Calvarul lui Caragiale, O comedie necunoscută a lui Caragiale, Maiorescu apărându-se cu pistolul, Marele șarlatan Dante ș.a.). Lui S., se vede
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]