1,922 matches
-
soartei decât să-și mai pângărească sufletul, fiindcă în suflet, în lumină i se călea mântuirea... Întunericul se subția treptat. Vântul sufla mereu și uneori cânta ca o chemare prelungă, confuză, ademenitoare. Atunci, ca o ispitire, în mintea lui Bologa încolți iarăși gândul că aceasta e ora dezertorilor... Și gândul nu i se mai păru respingător, ca și când i s-ar fi șters din creieri toate convingerile trecutului. Un sergent veni să-l schimbe, deși Apostol uitase să dea ordine. Îi părea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
creieri cuvintele lui Gross. Înainte de-a căuta măcar un răspuns, îl fulgeră o nouă întrebare: Dar dacă are dreptate?" Acuma știa că întrebarea aceasta, sub altă formă, și mai cu seamă ceea ce se ascundea în dosul ei, i-a încolțit în minte din clipa când a zărit în gară, ieri, pe Ilona. I se clătina sufletul ca în bătaia unor vânturi neîmpăcate și în suflet i se răscoleau alte întrebări, mereu altele. Ieși în ulicioara gării și se pomeni deodată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi rămas numai fumul. În spate însă gemea mereu plânsul, tot mai stins și mai depărtat. Apostol văzu că au apucat-o în dreapta, se minună și șopti preotului limpede și cu părere de rău: ― Unde mergem, părinte? În suflet îi încolți, lângă părerea de rău, un firicel de nădejde, care-i spunea în taină: "Poate că totuși!..." Curând însă părăsiră șoseaua, trecură pe sub un viaduct cărămiziu, apoi peste un podeț de scânduri noi. "Doamne, unde mergem?" se întrebă Apostol acuma cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a arătat omului colții. După terminarea studiilor superioare, a devenit, ca orice intelectual care se repetă, autodidact. Dialogul ne-a îmbrâncit spre culmi. Dumnezeu a vrut să facă totuși din om o capodoperă. Și totuși, în firava minte omenească a încolțit infinitul. Cu filosofia pe care o știu, unii filosofi ar putea ajunge chiar gropari. Să fii nefericit și să nu filosofezi - e dincolo de puterile omenești. Primele rampe de lansare a mesajelor spre infinit au fost catedralele. Ideile mari împărtășesc uneori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cărțile pe care le-am citit. Miezul nu hrănește dezinteresat coaja. Adevărul are nevoie de complicitatea libertății. Învinge-l ca să-i transferi calitățile tale, nu să-i perfecționezi defectele. Este imposibil ca din investițiile generozității să nu răsară nimic. Speranțele încolțesc uneori din stări mizere. Precum ciupercile din bălegar. Oamenii mari își îmbrâncesc epoca din tandrețe. De mii de ani, oamenii se preocupă îndeosebi de silueta cuvântului imposibil. Dreptatea înseamnă punerea adevărului în brazdă. Chiar și cel care a însăilat o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poartă și nimeni nu-i scapă! 5. Secerișul lui este mîncat de cei flămînzi, care vin să-l ia chiar și din spini și averile lui sunt înghițite de oameni însetați. 6. Nenorocirea nu răsare din țărînă și suferința nu încolțește din pămînt. 7. Omul se naște ca să sufere, după cum scînteia se naște ca să zboare. 8. Eu aș alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aș spune necazul meu. 9. El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr. 10. El varsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
un loc de scurgere ploii, și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului, 26. pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; 27. pentru ca să adape locurile pustii și uscate, și ca să facă să încolțească și să răsară iarba? 28. Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă? 29. Din al cui sîn iese gheața și cine naște promoroaca cerului, 30. ca apele să se îngroașe ca o piatră și fața adîncului să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și alge și scoici și pești Și plante degeneratoare. Mâinile îți tremură dar nu vrei să le lipești deale mele, Te-am supărat și mă cerți cu a ta tăcere, Știu că am greșit și las iar gâzele să mă încolțească, Drept pedeapsă că ți-am fost necredincioasă. JOC ABSURD Sunt prinsă într-un joc absurd Unde amândoi am trăit odată Vânați de melancolie și idei nebune, Am visat de atâtea ori, ce nu pot spune. M-ai iertat sau m-
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
uita de aceste scumpe cuvinte? Orice ar fi, viața e o școală, Și suntem aici mereu pentru a învăța, Deci, eu mă închin, sunt o profesoară, Și vă învăț pe voi ce înseamnă a ierta! DE CRĂCIUN Ninge. Gerul ne încolțește, Zăpada coboară, Moș Crăciun se grăbește, Se aud colindeă Departe, în zori, Aș vrea să fiu cuminte, Să primesc cevaă Dar sunt iluzii, vise, Căci am pierdut ceva, Și n-am să îl mai câștig niciodată. Nici n-am să
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
200 de ani aproape, de unde urmează că și ortoepia, prin urmare și ortografia, sunt asemenea pe deplin stabilite. 2) Limba românească în partea ei formală latină e o limbă moartă. Sufixele latine de trupină nu mai au puterea de-a încolți în cuvinte nouă. Escepții sunt sufixele -ură, -tate, -ință, -oi și din cele nouă -bil, al și ență. 3) Sufixele (Stammbildend) trupinelor din limba slavonă sunt aproape toate vii, mai ales cele ce însemnează diminutive. 101 {EminescuOpXV 102} 4) Oricine
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
două săptămâni în spital și o săptămână acasă, după care a început școala de-adevăratelea. Atunci ne-am văzut pentru prima dată după dimineața aia de pomină. Eu firav, slăbit de boală, ea mai frumoasă ca oricând, mândră și trufașă. Încolțită într-o pauză, mi-a spus că nu are ce să mai vorbească cu mine. La insistențele mele, m-a potolit, spunîndu-mi că are alt prieten de la alt liceu. Analiza realizărilor mele variază în funcție de starea mea de spirit. Când sânt
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
N-o mai vezi până nu te duci la muncă cu curul", râdea cu toată dantura afară, chițăind la fiecare tentativă de a o îmbrățișa, dar odată prinsă, smulgea și dispărea în celălalt colț al camerei. Când în sfârșit am încolțit-o, a început să urle, la mișto, ajutor, mă violează, până am auzit bătăi în ușă. Era Patrik, bineînțeles, care s-a liniștit când a văzut că pe amândoi ne-a pufnit râsul. Nu puteam să ne abținem. Mai ales
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
primisem pașaportul francez și mai văzusem România, dar doar la munte dacă îți aduci bine aminte. Pașaportul pe care îl aveam în buzunar și acum. Mi-am amintit de plecarea mea cu barca după curul lui Vero. Ideea mi-a încolțit în minte la al doilea anunț. Nu-mi vine să cred ce fac. A doua oară în decurs de câteva luni mă mânca în cur să fac lucruri împotriva logicii. Dar îmi place să ies din scenă la fel de spectaculos și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ruj, îmi răspunde, și se vede cu ochiul liber că tu ai nevoie de ceva de frig pentru că tremuri tot." Avea dreptate, eu ieșisem din apă și aveam pielea zburlită de frig ca găina jumulită proaspăt. Nu puteam să o încolțesc deloc, așa că m-am hotărât să plec să mă schimb, pentru că într-adevăr mi-era frig. Când am ieșit din baracă, nu mai era acolo. M-am ofticat că nu reușisem să-i smulg măcar un număr de telefon. Dar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o făcuse. 4. Iată istoria cerurilor și a pămîntului, cînd au fost făcute. 5. În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt și ceruri, nu era încă pe pămînt nici un copăcel de cîmp și nici o iarbă de pe cîmp nu încolțea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt și nu era nici un om ca să lucreze pămîntul. 6. Ci un abur se ridica de pe pămînt și uda toată fața pămîntului. 7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
tratamente” nu fac nimic pentru a corecta dezechilibrele și toxicitatea care permit ca boala să se instaleze. Rezultatul net al acestei abordări este că boala reapare o dată și încă o dată, adesea în chipuri diferite și afectând diverse părți ale corpului, încolțind pacientul într-un cerc vicios de medicamente și operații care îi secătuiesc rapid energia vitală și îl lipsesc de părți vitale ale corpului. Această abordare a îngrijirii medicale degenerează și distruge organismulu uman mult mai repede decât orice boală. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
spirituală eternă care este eliberată din trup în momentul morții și replantată în uter când o nouă viață e concepută. Este, de asemenea, sămânța „Spiritului Nemuritor”, pe care cei mai avansați adepți o cultivă în căutarea imortalității spirituale. Făcând să încolțească această sămânță și culivând o indestructibilă legătură spirit-corp, acești adepți evadează din ciclul neîncetat al morții și reîncarnării și zboară liberi pentru totdeauna spre cosmos, având conștiința intactă. Nepăsător fiind chiar, dacă scopul dumneavoastră final este să rătăciți veșnic printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
vezi dacă e mare, îl pipăi ca să vezi dacă e moale, te iei la trântă cu dânsul ca să constați dacă e tare" până aici, prin autofagie (M. Angenot), restituie, ironic, varianta de prizare plastică a raționamentului advers, pentru a-și încolți și mai mult inamicul, continuând: "îl pui să citească un volum de domnul Iorga ca să-i stabilești răbdarea, îl urmărești câteva zile pentru a-i deduce încetineala și neoboseala, faci bilanțul rezultatelor obținute și apoi te pronunți în cunoștință de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să-și reia amenințarea că va pleca de la Troia. Fapt este că o cedează, supus, pe Briseis, adăugând că, dacă Agamemnon o să vrea mai mult decât atât, o să plătească cu viața. Iar ca răzbunare pentru Briseis, se pare că-i încolțise deja în gând un plan, de vreme ce o cheamă din adâncul mării pe mama lui și o roagă să-l convingă pe Zeus să-i avantajeze pe troieni în așa fel încât lui Agamemnon să-i pară foarte rău. Dar nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să-și reia amenințarea că va pleca de la Troia. Fapt este că o cedează, supus, pe Briseis, adăugând că, dacă Agamemnon o să vrea mai mult decât atât, o să plătească cu viața. Iar ca răzbunare pentru Briseis, se pare că-i încolțise deja în gând un plan, de vreme ce o cheamă din adâncul mării pe mama lui și o roagă să-l convingă pe Zeus să-i avantajeze pe troieni în așa fel încât lui Agamemnon să-i pară foarte rău. Dar nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să putem lumina și ajuta pe alții. Mii de mulțumiri pentru: Prof. univ. dr. Irina Holdevici cea plină de har, care a pus o "sămânță" unei studente, acum 35 de ani în urmă. Sămânță ce nu a fost posibil să încolțească decât după revoluție. Apoi, ea a fost dezvoltată și îngrijită de dna prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan, dl. prof. univ. dr. Ion Dafinoiu, prof. univ. dr. Anca Munteanu, conf. univ. dr. Adrian Nuță, lector univ. dr. Elena Anghel, conf. univ.
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
isprăvi gândul, că Salonul dădu în clocot. - Vrem Neatârnarea! ...Vrem Neatârnarea! E primăvară... Deobicei, atunci când razele calde ale soarelui străpung perdeaua de iarnă a norilor, când cei dintâi muguri mijesc pe crengile copacilor, iar grâul verde crește pe întinderile umede, încolțește și nădejdea în inimile țăranilor. Dar primăvara lui 1877 nu adusese nicio mângâiere sufletelor lor îngrijorate. Întreg hotarul de la miazăzi, până la cîmpiile Dunării, parcă, era înconjurat de un brâu de foc. Pe cer se iviră semne care prevesteau cumpene și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-i spună că mai rămânea o noapte la Paris. Și cu toată explicația lui perfect rezonabilă cum că unul dintre clienți nu reușise să ajungă la întâlnire și-l rugase să amâne pe a doua zi dimineață, Darcey simțea încolțindu-i în minte sămânța unui gând înspăimântător. Eram înnebunită de gelozie, îi explică ea Annei uitându-se cum se răcea cafeaua nebăută în fața ei. Pur și simplu nu mă puteam controla. Mă tot gândeam că dacă avea gânduri mărețe, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sentimente sunt imune la spam prin arterele tale trece viața mea întreagă îți atinge inima se bucură numai atunci am un zâmbet de copil sufletul se dezvelește în fața curioșilor e ca și cum aș călători de la moarte spre renaștere iar în mine încolțesc semințele vieții 22 aprilie 2011 Dincolo de granițe deunăzi am vorbit preț de câteva minute cu un prieten (a divorțat de curând) spunea că s-a plictisit de iubire îl cita pe topârceanu mi-am luat geamantanul am plecat cucoana s-
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Dar Safta?! Vrednică femeie care l-a așteptat, cu înfrigurare, rugându-se la icoana Sf. Gheorghe, ca să stârpească dușmanii! Nimic nu mai era ca înainte. Parcă totul se dărâma în juru-i. Se căznea să-și astâmpere gândurile negre, care-l încolțiseră. „Ce-ar fi spus Safta?”, se gândi el înciudat. „O să trecem, bărbate și de hopul ista!” Dar acum era singur. Și cât mai dorise să-și vadă femeia și copiii! Numai visul acesta îl ținuse în viață. În orice clipă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]