1,683 matches
-
vânător nu se repezea să le ia urma. Îți venea să crezi că toate lucrurile erau la locul lor. Atunci, de ce erau Încruntați tot timpul? Hm. Poate că din aceeași cauză pentru care, În loc să se joace la marginea satului, țâncii Încordau crengi din acelea cum aveau vânătorii În toată firea, trăgând cu sulițele lor mici Într-un trunchi de copac doborât. Doi bătrâni se plimbau printre ei, fără să-i scape din ochi, certându-i ori de câte ori sulițele mici nu nimereau trunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
capetele, după care se puse pe așteptat. Runa era leoarcă de sudoare și-și pusese deja puiul pe burtă, acoperindu-l cu o blăniță moale și frumos mirositoare pe care o căra Încă de când plecase din satul ei. Apoi se Încordă din nou și se uită la mine Îndelung. Am Întors privirea, căci astea erau lucruri de femei. - E om, măi Krog, măi! răcni Enkim din nou. Tocmai prinsese măruntaiele-de-mumă și le privea, căutând să vadă dacă erau Întregi. - Tatăl din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din lemn, cărora Tuni le spunea pâinea-maimuței și din care Dogonii scoteau apă limpede când era seceta mai mare. Eh, printre celelalte stele ale Câinelui Mare, Tuni Îmi arătă una căreia Îi spunea Binu Tolo. Apoi, mă puse să-mi Încordez privirea, ca să Încerc să văd o altă stea, mai micuță, care rătăcea prin văzduh alături de Binu Tolo. N-am văzut nimic. - Nici n-ai cum s-o vezi, pufni Tuni În râs. Nimeni n-o vede pe Po Tolo. Po
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am proptit de stâncă, mi-am Înfipt bărbia În vârful suliței din mijloc și am sprijinit capul În căușul din stâncă. Apoi m-am uitat la ghețarul de pe mare. La Gemeni. Pfuuh, nu mai era la locul lui! Mi-am Încordat privirea, ca să fiu sigur că nu mă Înșel și, Într-adevăr, ghețarul părea mai mic de acum, Încăpând bine de tot Între celelalte două sulițe. Ah, ah... ghețarul se Îndepărta de țărm! Marea cea mare ducea Gemenii spre Miazăzi, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puteai să ai prunc scoborâtor din jumătate din Tatăl! Am ieșit dintre sulițe, trântindu-le, și am dat să strig la Logon cu glasul cel greu când, de sus de pe culme, am auzit un fluierat ascuțit. Am privit spre culme, Încordat din creștet până În tălpi, căutând din ochi un pietroi, după cum face orice om Întreg la minte când e luat prin surprindere. Acolo sus Însă, erau Kikil, Tek și Încă cineva - era un om cu piele albă pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Miazănoapte. - Sunt patru oameni. Doi sunt blonzi din ăia Înalți. Unul e un brunet cam prea gras din neamul lui Logon. Iar al patrulea e un mărunțel de-al lui N’jamo, ne șopti Barra. Nu vedeam nimic. Mi-am Încordat privirea și, cum vântul bătea spre noi, am Început să adulmec. N-a trecut mult și am simit un miros acrișor de sudoare, amestecat cu mirosul de fum pe care toți mărunțeii lui N’jamo Îl răspândeau după alergătură. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Când s-a lăsat noaptea, am tăcut cu toții mâlc, doar-doar am auzi din nou acele glasuri. De auzit, Însă, nu se mai auzea decât clipocitul apei, amestecat cu pârâitul ghețurilor care se crăpau. Ne-am zgâit În larg, ne-am Încordat privirile și am prins să adulmecăm ori de câte ori prindeam o boare ce adia dinspre Mare. Spre dimineață, unii dintre vânătorii lui Tek ne chemară la ei și ne puseră să adulmecăm un firicel mărunt de vânt care abia se târa pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pot să văd până la Marea cea mare. Ici-colo, pe câmpiile acelea, se ridicau pâlcuri de pădure grea, iar dincolo de păduri, o vedeam foarte bine, era iarăși câmpie, numai câmpie, până În locul În care cerul se proptea de pământ. Dacă Îți Încordai bine ochii, puteai chiar să ghicești câteva sate răspândite pe acea Întindere verde, de necuprins cu o singură privire. - Asta vroiai? l-am Întrebat pe Barra. Iar el: - Păi, da! Câmpia asta e tocmai bună! Ia zi, măi Krog, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întindeau de jur-Împrejurul satului, al lacului și al crângului. Satele celelalte, rare, abia se vedeau În depărtare. Pe de altă parte, orice Întâlnire cu neamurile lui Scept n-avea cum să scape neobservată de oamenii din câmpii. De altfel, dacă Îți Încordai privirea, vedeai spre Răsărit puhoaiele lui Scept. Ridicaseră și ei un sat și nu făceau altceva decât să aștepte. Ei ne pândeau. Noi Îi pândeam. Mda. Era un loc tare bun pentru lupta de sânge, iar lupta nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
legat și singur, să-l acopere oamenii mei cu crengile dese de copac. El și Scept... Hm. Ca doi vânători ce Împart frica În noapte. Amândoi la pândă. Unul păzește pe mâna moale, celălalt pe mâna tare. Scotocesc desișul. Își Încordează auzul. Trec orele și amândoi sunt unul și același gând. Of, of, zău că mintea mea pricepea cum de ajungeau să se Însoțească dar, Tată din cer, amândoi Îmi erau vrăjmași. Și, pentru că-mi erau vrăjmași și pentru că mie mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ticălosul... Pândea. Of, of, mare vânător era Scept ăsta! I-am repezit bâta În cap dar, după cum mă așteptam de la unul ca el, se apără ușor cu sulița, abia răsucindu-și brațele parcă. În clipa următoare Însă, mușchii i se Încordară, iar Scept țâșni precum o săgeată azvârlită din arc. Nu Întinse sulița decât puțin, dar fu cât pe ce să-mi străpungă inima. M-am răsucit precum o frunză bătută de vânt și am scăpat de lovitură. Atunci, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
părăsit vatra din mijlocul satului și m-am dus la casa mea și a lui Enkim. Femeia mea Îi alăpta pe Marea și pe Omăt, În timp ce micuțul Unu se tot vâra Între ei. Runa stătea Într-un colț și Își Încorda arcul, de parcă se gătea de mers la vânătoare. - Tata? - se Întoarse Unu, cu ochi sclipitori, când Îmi auzi pașii. Se posomorî preț de câteva clipe, după care uită tot și se urcă pe burta femeii mele, Între Marea și Omăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
triunghi de cer și o ramură de salcâm, ca o bisectoare. Și-a tras bluza peste cap, natural, ca și cum s-ar fi pieptănat. Privirea ei neagră, umedă, mă bătuse în două cuie pe pat. Sutienul alb, dantelat, era un ham încordat pentru sânii care se zbăteau, nechezau, o trăgeau înspre mine. Nu apucasem să mă ridic și harnașamentul dispăruse. Acum mă privea intens, scăpărător, cu patru ochi. La tribună ieșise președintele Ilici Piele-Roșie: - Tovarăși, ă ă ă, domnilor și doamnelor, golanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în halu’ ăsta, Naposime? se oțărăște Inspectorul. - Maamăă, ce picioare bag azi! - Cine mă, tu? Păi alea-s picioare sau grisine, mă!? - Du-te, bă, d’aicea! Ia uite ce striații am pe femural! fâști! își dă pantalonii jos. Se încordează în fața oglinzii, numai în chiloți, cu nădragii în vine. - Auzi, Naposime, da’ pe mădular n’ai făcut striații? - Bă, Stripăre, crezi că eu mi-o frec singur ca tine? Chiar, ce ai făcut cu farmacista aia până la urmă? - Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
toată. Eu purtam costumul bej pe care-l făcusem la Casa de Modă din Arad, cu ocazia absolvirii liceului. La probe mă dezbrăcam, iar croitorul mă ruga să-i arăt câteva poziții de la concursurile de culturism. Când începeam să mă încordez, își striga colegii: alo, băieții, veniți pân-aici, să vedeți ce n-ați mai văzut! Acum costumul, cândva strâmt, cam flutura pe mine. În armată nu mai putusem lua nici pastile de Naposim, nici să-mi fac injecții cu Decanofort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aia? - Întrebă Grințu fără să deschidă ochii. Ascultă, băi, teristule, mă crezi prost sau vrei să-ți bați joc de mine? Grințu deschise un ochi. — Mda! - Îngână el. Deci crezi că a fost o arestare? Liniștea amiezii de toamnă se Încordă deasupra lor, dar pluti mai departe. Zare Își privi ceasul. Stăteau acolo de mai bine de o jumătate de oră și nu auziseră Încă nici o Împușcătură. Peste Încă puțin timp aveau să audă o primă serie. Apoi aveau să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
despre partea neclară a genealogiei lui: branșa dinspre mamă. Ea, absentă, Îl Întrebase dacă aude greierii. Era trecut de miezul nopții și, de la Înălțimea ferestrei dinspre curte a mansardei ar fi fost de presupus că nu pot fi auziți. Își Încordă auzul și se lăsă surprins: aici, În centrul orașului? Poate că acela a fost momentul În care s-a decis să-i mărturisească intenția de a pleca În satul mamei lui și să-i arate Anei singurul document pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un copac cu rădăcina înfiptă în Marea Neagră, un copac rotund ținând între ramurile sale un cuib de munți (...)” (George.Vâlsan -Munții, Descălecatului Moldovei) Râuri și lacuri și marea cea mare „Oltul, tulbure, lat și mânios de la Călimănești, după ce și-a încordat puterile ca să taie-n curmeziș Carpații, își începe aici drumul cu o șuviță de apă, limpede ca lacrima. Izvorul lui e numai la doi pași de al Mureșului...” (Ion Simionescu, Pitorescul României) Cerințe: 1. Explicați sensul expresiilor și cuvintelor scrise
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
noi în palatele acestei caste continuând exploatarea țării și a muncii altora, continuând viața de afaceri, de lux, de destrăbălare. În cazul acesta biata mulțime a românilor, prin biruința nostră, ar schimba numai firma exploatatorilor iar țara stoarsă și-ar încorda istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care să-i sugă sângele, adică pe noi. O! Moța, tu n-ai murit pentru aceasta. Jertfa ta ai făcut-o pentru neam. De aceea veți jura că ați înțeles, că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și picioarele la un loc, frângându-l în două. Pușca a zburat! Cutia e a mea! Se zbate neputincios... își eliberează o mână... apoi cealaltă ! Fuge, se repliază ! Țipă furios.. LUPTE ! Politică de învăluire... iar se pregătește de-asalt! Își încordează zdravăn capul în piept. Se repede în antebrațul meu fixat între perne, cu toată viteza. Se proptește cu forță, în mâna mea validă... împinge cât poate el de tare ! Toată energia i s-a catalizat în punctișoarele din creștet și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Locuiesc în apartamentul de vizavi. M-am prezentat acum câteva săptămâni. Ne-am întâlnit pe scară... de trei, patru ori pe săptămână. Mă saluți mereu. Am clipit, m-am apropiat puțin, m-am holbat nepoliticos la fața ei. M-am încordat, făcând un efort imens de memorie. Fiona... Tot nu-mi aminteam să fi auzit acest nume, nu în ultimul timp, și dacă părea totuși că se conturează ceva vag cunoscut în persoana ei, originea acestui sentiment era neclară și evoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Vocea mea sună ciudat? Cum sună? — Sună OK. Normal. — Dar apartamentul cum este? Miroase? — E un aer cam... închis. Am luat telecomanda și am vrut să închid televizorul. Băiețelul cu ochii închiși, lipsiți de orice expresie, și cu spatele la fel de încordat și de rigid ca al Fionei când se așezase pe canapeaua mea nu mai era pe ecran; dar „unchiul“ cu rânjet larg și mustață neagră stufoasă încă se mai învârtea pe-acolo, de data asta în uniformă militară și înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
După doar câțiva pași, se apropie și mai mult, până când i-am simțit buzele lipite de ureche. Am împietrit, așteptând fericit vorbele ei. Cred că suntem urmăriți, șopti ea. Ascultă. Încremenit în tăcere, i-am lăsat mâna și mi-am încordat auzul ca să detectez cel mai mic sunet care s-ar fi ridicat peste zgomotul produs de pașii noștri neregulați. Și într-adevăr, se auzea ceva: un ecou care ne urmărea, undeva în spatele nostru. Ba mai mult, când ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acest caz (i-a replicat cel care lua interviul) cu siguranță că întregul sistem nu era decât un castel construit pe nisp. Poate, confirmă Thomas zâmbind: dar era un castel splendid... Urmărindu-i pe agenții lui de bursă cum priveau încordați ecranele pâlpâitoare, Thomas simți față de ei un sentiment apropiat de cel al dragostei paterne. Ei erau fiii pe care nu-i avusese niciodată. Asta se întâmpla în timpul anilor celor mai fericiți ai vieții lui, la începutul anilor ’80, când doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
piciorușele și nu vrea decât la mine. În plus, începe să regurgiteze laptele. În cantități îngrijorătoare. În perioada asta, oboseala începe să doară. Am impresia că sufăr de o boală cruntă. Mă dor ochii și ceafa, iar corpul îmi este încordat tot timpul. Semăn cu un alergător aflat mereu la start. Încordată-arc, gata să sar să iau în brațe, să legăn, să aduc pace din încordare. Oboseala este cronică. Și oboseala cronică nu se vindecă ușor. Dacă, în mijlocul acestui ocean crispat
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]