1,787 matches
-
-o în Salerno, unde se recupera de la rănile primite în cruciadă. Robert imediat sa declarat rege al Angliei, cu toate acestea tronul a fost preluat de către fratele său mai mic Henric I, care deja pe 5 august 1100, a fost încoronat la Westminster, Robert ne avînd timp să-și revendice drepturile la tron. Ajungând în septembrie în Normandia, Robert a început pregătirile pentru o invazie în Anglia. Revendicările lui Curthose au fost sprijinite de unii baroni englezi, care sau răzvrătit împotriva
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
lui Wilhelm să-i dea trupul lui Harold pentru a fi îngropat; ea l-a găsit pe câmpul de luptă. Ajuns la Londra, Wilhelm a fost proclamat în Catedrala Westminster ca rege al Angliei, fiind recunoscut de saxoni. El este încoronat într-o biserică goală, deoarece normanzii au ieșit afară să lupte cu saxonii care atacaseră catedrala, și își pune singur coroana pe cap spunând: "„Fie să se împlinească dorința lui Dumnezeu ca eu să fiu rege!”". Unii autori au considerat
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
(în , în , în , în ) este coroana cu care au fost încoronați cei mai mulți dintre suveranii Regatului Ungariei, din evul mediu începând cu 1075 și până în data de 30 decembrie 1916, când ultimul împărat al Austriei, Carol I, a fost încoronat ca rege al Ungariei sub numele de "Carol al IV-lea". Obiectul
Coroana Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/325771_a_327100]
-
(în , în , în , în ) este coroana cu care au fost încoronați cei mai mulți dintre suveranii Regatului Ungariei, din evul mediu începând cu 1075 și până în data de 30 decembrie 1916, când ultimul împărat al Austriei, Carol I, a fost încoronat ca rege al Ungariei sub numele de "Carol al IV-lea". Obiectul a fost realizat în mai multe faze, în ateliere diferite, în secolele XI-XIII. Coroana este alcătuită din două părți, inițial separate: Cercetătorii de la Universitatea din Passau au favorizat
Coroana Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/325771_a_327100]
-
cutia purtătoare. Există o legendă de 800 de ani potrivit căreia Coroana Sacră sau cel puțin partea superioară a fost trimisă Sfântului Ștefan al Ungariei de însuși papa Silvestru al II-lea, în semn de recunoștință, iar Ștefan s-a încoronat cu această coroană. Această legendă se bazează pe scrierile episcopului Hartvik (sec. XI) despre sfântul rege. Scrierile lui Hartvik apar deja în breviarele și cărțile liturgice folosite în regatul maghiar chiar din anii 1200, legenda devenind cunoscută în întreaga lume
Coroana Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/325771_a_327100]
-
războiului pentru unificarea principatelor, Harald a susținut interesele lorzilor (proprietari) din Trondheim, Romsdal, Rogaland și Hålogaland. Conform saga, o serie de victorii a lui Harald asupra triburilor "Höfðing", sa încheiat cu Bătălia de la Hafrsfjord (aproximativ 872), după care a fost încoronat și a început să fie numit "Domn al norvegienilor." Anume atunci a intrat în uz toponimul "Norvegia" (care înseamnă "Calea de nord"). Unificarea Norvegiei sub conducerea lui Harald, era însă fragilă. Istoricii se contrazic cînd merge vorba despre teritoriul stăpânit
Harald I al Norvegiei () [Corola-website/Science/325785_a_327114]
-
l-a adus pe tron pe fiul său Walthari, însă întrucât acesta era minor, regatul longobard a fost guvernat de tatăl lui Alboin, Audoin, din clanul Gausienilor. Șapte ani mai târziu, Walthari a murit și el, Audoin putând să se încoroneze și să îi înlăture pe membrii familiei Lethingilor. Alboin s-a născut în anii '30 ai secolului al VI-lea în Pannonia, ca fiu al lui Audoin cu soția acestuia, Rodelinda. Se pare că mama sa a fost nepoata regelui
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
ex-muftiul Amin Al Husseini, și care exprimau un val de nemulțumire a localnicilor și a refugiaților palestineni față de politica regelui. În timpul atentatului a scăpat cu viață nepotul lui Abdallah, tânărul Hussein Ibn Talal, care în anul următor avea să fie încoronat rege al Iordaniei. În anii 1958-1962 autoritățile iordaniene au procedat la largi lucrări de reparații ale sanctuarului Cupola Stâncii din centrul esplanadei Muntelui Templului, cu ajutorul unor donații din întreaga lume islamică. În cadrul acestor lucrări cupola cenușie de plumb a clădirii
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
de Carloman, însă atunci când fratele său vitreg Pepin cel Ghebos l-a trădat pe tatăl său, lui i-a revenit numele regal Pepin. El a devenit rege al longobarzilor, după ce Carol a cucerit statul longobarzilor în 781, și a fost încoronat de către papa Adrian I cu Coroana de fier a regilor longobarzi. Pepin a fost activ ca guvernator al Lombardiei și a operat pentru extinderea granițelor Imperiului francilor. În 791, el a condus o armată de longobarzi de-a lungul văii
Pepin de Italia () [Corola-website/Science/325087_a_326416]
-
longobardă, dat fiind poziția fiului ei în Italia, sau o slavă, prin prisma numelui lui Ratold. Arnulf a reușit să obțină din partea nobilimii din Francia Răsăriteană recunoașterea drepturilor fiilor săi, Zwentibold și Ratold, ca succesori. După ce tatăl său a fost încoronat ca împărat roman în Roma în anul 896, Ratold a fost lăsat de către acesta ca vicerege al Italiei, cu reședința la Milano, iar Arnulf a trecut Alpii spre a ajunge în Germania. Imediat după plecarea lui Arnulf, ducele Lambert al
Ratold de Italia () [Corola-website/Science/325109_a_326438]
-
doilea său sezon la echipă. El a înscris 18 goluri în toate competițiile, 15 în Ligue 1, pentru a o ajuta pe Lille să câștige pentru prima dată în 56 de ani Ligue 1. Echipa sa de asemenea a fost încoronată câștigătoarea Cupa Ligii Franței, cu Gervinho marcând un gol în victoria cu 2-0 din semifinală împotriva lui Nice pe 20 Aprilie. La sfârșitul sezonului, Gervinho a fost curtat de mai multe echipe, Arsenal, Paris Saint Germain, Atletico Madrid și Newcastle
Gervinho () [Corola-website/Science/325126_a_326455]
-
Guido de Spoleto (??-12 decembrie 894) cunoscut în și în , a fost margraf de Camario din 876 (ca Guido I sau II) și duce de Spoleto și Camerio (ca Guido III) din 882. A fost încoronat rege al Italiei în 889 și împărat al Sfântului Imperiu Roman în 891, domnind până la moartea sa în 894. Guido a fost nepotul lui Lambert I de Nantes și stră-strănepotul lui Carol cel Mare din partea bunicii paterne. A fost duce
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
a renunțat la această pretenție și s-a întors în Italia, în încercarea de a obține coroana regatului Italiei și titlul de împărat. Principalul contrapretendent la titlul de rege al Italiei era Berengario de Friuli, dar Guido reușește să fie încoronat rege de către Papa Ștefan al V-lea în 889 și împărat de către Papa Formosus în 891, când îl încoronează pe fiul său Lamberto ca rege al Italiei. În 893 Papa îl susține pe Arnulf de Carintia pentru titlurile regale și
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
și titlul de împărat. Principalul contrapretendent la titlul de rege al Italiei era Berengario de Friuli, dar Guido reușește să fie încoronat rege de către Papa Ștefan al V-lea în 889 și împărat de către Papa Formosus în 891, când îl încoronează pe fiul său Lamberto ca rege al Italiei. În 893 Papa îl susține pe Arnulf de Carintia pentru titlurile regale și imperiale și îl invită pe acesta să îl detroneze pe Guido. Arnulf trimite armata fiului său Zwentibold în ajutorul
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
Guy a avut confruntări cu foștii săi aliați ocazionali, sarazinii stabiliți la Garigliano. După depunerea împăratului Carol cel Gras din 887, Guy a căutat să profite de relația sa cu arhiepiscopul de Reims, Fulk, manifestându-și intenția de a fi încoronat ca rege în Francia occidentală, drept pentru el s-a deplasat până la Langres, unde episcopul la încoronat ca atare. Însă din cauza încoronării în același an a lui Odo (888), Guy a revenit în Italia, pentru a plănui obținerea coroanei Italiei
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
a plănui obținerea coroanei Italiei și a titlului imperial. Guy a întâmpinat ooziția lui Berengar I de Friuli pentru Coroana de fier a regilor longobarzi. Cu toate că Berengar avea avantajul de a fi aliat cu Carolingienii, și de a se fi încoronat deja ca rege al Italiei din 887, din 888 se apropiase de Papalitate, aliindu-se cu papa Ștefan al V-lea, care îl denumea pe Guy ca fiind "singurul său fiu". După izbucnirea luptei dintre cei doi rivali, Guy a
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
al V-lea, care îl denumea pe Guy ca fiind "singurul său fiu". După izbucnirea luptei dintre cei doi rivali, Guy a reușit să se proclame rege în cadrul unei diete ținute la Pavia la sfârșitul lui 888. El a fost încoronat în mod formal ca rege de către papa Ștefan al V-lea în 889, moment urmat de încoronarea imperială din 21 februarie 891, simultan cu încoronarea fiului său, Lambert ca rege al Italiei. Situația din Italia a început să se deterioreze
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
fapt care i-a sporit dificultățile lui Guy atâta vreme cât amenințarea lui Berengar, care rezista în Ducatul de Friuli, continua. Pentru a-și întări propria poziție, în 30 aprilie 892, la Ravenna Guy l-a forțat pe papa Formosus să îl încoroneze pe Lambert ca co-împărat. În continuare, papa a profitat de următoarea ocazie pentru a se opune lui Guy, prin susținerea lui Arnulf de Carintia pentru titlurile de rege al Italiei și de împărat roman. În 893, Formosus l-a invitat
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
lui Guy, prin susținerea lui Arnulf de Carintia pentru titlurile de rege al Italiei și de împărat roman. În 893, Formosus l-a invitat pe Arnulf să vină la Trento pentru a-l detrona pe Guy și pentru a se încorona. În schimb, Arnulf l-a trimis pe fiul său, Zwentibold în fruntea unei armate pentru a se alătura lui Berengar de Friuli, regele depus, și a porni în marș către Trento. Orașul a fost înconjurat de cele două armate, însă
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
1077, rebelii au continuat să își planifice acțiunile. La Forchheim, Rudolf a fost ales anti-rege în martie 1077, promițând să respecte conceptul electiv al monarhiei și declarându-și dorința de a se supune papalității. La 25 mai, Rudolf a fost încoronat la Mainz de către arhiepiscopul Siegfried I, însă locuitorii orașului s-au răsculat, iar el a fost nevoit să fugă către Saxonia. Această acțiune nu era facilă, dat fiind că Saxonia era despărțită de Suabia prin teritorii controlate de regele Henric
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]
-
Gisela nu își dorea ca Ernest să fie umilit; ca urmare, el s-a menținut în poziția ducală, după ce se pare că Gisela a guvernat ducatul câtă vreme el a fost închis. În 1028, fiul lui Conrad, Henric a fost încoronat ca rege, sub numele de Henric al III-lea. În acel moment, ca urmare a cererilor Giselei, Ernest a fost eliberat, deși nu i s-au acordat în integralitate puterile ducale. În adunarea imperială de Paște din anul 1030, lui
Ernest al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325295_a_326624]
-
poziția de regent. Cea de a treia căsătorie a sa, petrecută în 1016 sau 1017, a fost cu Conrad, care va deveni din 1027 împărat, sub numele de Conrad al II-lea. Arhiepiscopul Aribo de Mainz a refuzat să o încoroneze pe Gisela, considerând că relația familială dintre ea și Conrad era prea strânsă. Dar la 13 zile după aceea, arhiepiscopul Pilgrim de Köln a încoronat-o și pe Gisela ca împărăteasă.. Gisela a ajucat un rol activ în politica Imperiului
Gisela de Suabia () [Corola-website/Science/325293_a_326622]
-
sub numele de Conrad al II-lea. Arhiepiscopul Aribo de Mainz a refuzat să o încoroneze pe Gisela, considerând că relația familială dintre ea și Conrad era prea strânsă. Dar la 13 zile după aceea, arhiepiscopul Pilgrim de Köln a încoronat-o și pe Gisela ca împărăteasă.. Gisela a ajucat un rol activ în politica Imperiului, participând la conciliile imperiale și convingându-și ruda sa, Rudolf al III-lea de Burgundia să își transfere succesiunea către soțul ei, Conrad al II
Gisela de Suabia () [Corola-website/Science/325293_a_326622]
-
Dinastia saliană a fost o dinastie medievală din Sf. Imperiu Roman de Națiune Germană (1024-1125), cunoscută și ca dinastia franconă întrucât membrii familiei erau duci de Franconia. Toți acești regi au fost încoronați totodată regi ai Sf. Imperiu Roman de Națiune Germană (1027-1125). După moartea ultimului duce al Saxoniei din dinastia Ottonilor (1024), titlul de "rege german" și după trei ani și cel de "principe elector" al împăratului romano-german au fost conferite primului
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
în data de 28 aprilie 1180, la Bapaume și a adus ca dotă comitatul Artois. Căsătoria a fost aranjată de către unchiul său pe linie maternă Filip I de Flandra, care era la acea vreme consilier al regelui. Elisabeta a fost încoronată ca regină a Franței la Saint-Denis în ziua de 28 mai 1180. Dat fiind că Balduin al V-lea se revendica pe bună dreptate ca fiind descendent din Carol cel Mare, cronicarii vremii au văzut în această căsătorie o uniune
Isabelle de Hainaut () [Corola-website/Science/324575_a_325904]