2,617 matches
-
idee extraordinară, Emma, murmură furios, În timp ce traversăm iute camera, cu mișcări stângace. De mare excepție. — Nu mai da vina pe mine ! Îi răspund. Nu voiam decât să insuflu un pic de pasiune În... În clipa În care se deschide ușa, Încremenesc. Nu. O, Doamne, nu. Parcă m-a lovit cineva În moalele capului. În pragul ușii, cu un teanc de reviste vechi În mână, se află Jack Harper. Ochii lui ne cântăresc fără grabă, Întâi expresia mânioasă a lui Connor, mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreau să asist la așa ceva. Îmi Înhaț repede geanta și traversez rândul de scaune, spre ieșire. Împing ușile duble care dau În foaier, apăsând din mers pe comutator și ies În curte. Închid ușa În urma mea, apoi ridic privirea. Și Încremenesc. Nu-mi vine să cred. În fața mea se află Jack. E Jack, care se apropie de mine traversând grăbit curtea, cu o expresie extrem de hotărâtă pe față. N-am timp să mă gândesc la nimic, n-am timp să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cele lila. — Serios? zic, încercând să par cât pot de indiferentă. Ei, am să le iau doar pe astea, cred... — Uite c‑am găsit‑o! exclamă ea. Știam eu că trebuia să mai fie una undeva pe aici. Iar eu încremenesc, pentru că în acel moment pune pe tejghea cea mai rafinată sanda pe care am văzut‑o vreodată. E un oranj pal, cremos și are aceleași barete ca perechea lila, dar, în loc de mură, are la vârf o clementină micuță. E dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
revarsè peste pèduri, accentuând culorile de foc galben ale toamnei, precum și liniștea din aer, strèbètutè doar de stridentele metalice ale roților de tren, toatè aceastè lume vèzutè de la fereastra trenului îmi apare, în aceste clipe, neasemuit de frumoasè și intangibilè, încremenesc tècut, de teama că nu cumva, fècând vreo mișcare bruscè, sè se topeascè totul în aer, Pentru trenul meu, însè, nu existè opriri în aceste locuri, iar felul în care, unduindu-se printre dealuri și gonind mai departe, urmând neabètut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cum nu sunt obișnuit cu asemenea gesturi mè mulțumesc sè-i strâng vârfurile degetelor, Bunè seară! În seara asta vreau sè-ți prezint pe cineva, mè amenințè ea, Apoi, atenția noastrè, a tuturor, e atrasè de ceea se întâmplè la intrare, Eu încremenind când o vèd intrând, Spune-mi pe nume! Ana? Maria? Real name! ea felicitându-l pe directorul meu, elegantè și singurè, eu interceptând frânturi din conversația ei cu sèrbètoritul, cerându-și scuze pentru soțul ei, N-a putut sè vinè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
gèsește în biroul ei, aplecatè asupra calculatorului, scrie, vèzându-mè, culoarea i se schimbè în obraji, pèlește, îmi dau seama cè ceva se intamplase, eu, în palton, cu fularul cumpèrat de ea, înfèșurat în jurul gâtului, așa cum mè învèțase ea sè-l pun, încremenind cu pungă de castane în mânè, anunțând-o secretul pe care chipurile venisem sè i-l spun, Ninsese peste noapte, prima ninsoare, Da, știu! Asta e tot? Nu, Matei! Apoi, fècându-mi semn sè mè dezbrac, așteaptè, eu așez pungă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu bètrâni! Șerban argumenteazè, Abandonând Dacia, civilizația romanè nu și-a încheiat pe deplin misiunea de romanizare, populația bèștinașè n-a ajuns sè se romanizeze complet, noi, românii, am rèmas un popor pe jumètate romanizat, un popor neterminat, un popor încremenit într-un fapt istoric neîmplinit, întreaga noastrè istorie stè sub semnul unor acțiuni de izare neîncheiate, romanizare, creștinizare, balcanizare, occidentalizare, bolșevizare, urbanizare, ceaușizare, europenizare, americanizare, internetizare și, de ce nu, șerbanizare, Eu insumi încerc sè șerbanizez Dacia cu articolele mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
perfect întins, Diana, privindu-l, se sperie de avântul cu care, un soi de vietate cumplitè și independentè, trezindu-se dintre coapsele subțiri ale bèiatului, împunge aerul, apropiindu-se gata s-o spintece, atunci, fata, ca atinsè de o vrajè, încremenind jos pe covor, cu picioarele adunate sub ea, urmèrește, cu o oroare sacrè în priviri cum Matei, aplecându-se spre burtă ei, începe s-o examineze, îi simte degetele atingând-o, atingerile lui fècând-o sè se înfioare de plècere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în mintea mea, lipindu-se cu nerușinare de mine, lunecând fierbinte pe trupul meu, strecurându-se prin porii deschiși ai pielii, eu, temându-mè cè dacè aș face vreo mișcare, dinții șarpelui care se încolècește în jurul meu ar musca la întâmplare, încremenesc de parcè-aș fi cuprins de-o vrajè grea, incapabil sè opun vreo rezistențè, Sè fug! dar unde? Nu! Matei nu se teme de o nebunè oarecare?! Sè trec peste oroarea pe care mi-o provoacè și s-o scot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-mi dau seama dacè mi-a observat zâmbetul, dar cum sè nu zâmbesc când cel mai frumos compliment pe care mi l-a fècut vreodatè o femeie vine de la o nebunè?! Știai cè vei muri! Știi, nu?! Vom muri! zâmbetul încremenindu-mi pe buze, cum stau aplecat cu capul aproape cè îi simt respirația înghețatè în ceafa mea, Dar nu conteazè, ceea ce conteazè este sè trèiești! Sè trèiești, incepand sè danseze, sèrind de pe un picior pe altul, Știu cum ești, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fi de folos?! Nimic nu s-a schimbat în încèperea frumos iluminatè, totul e la fel, dar farmacista pare sè nu mè mai recunoascè, Bunè seară ! Am venit sè vè mulțumesc pentru aspirine! Pur și simplu aspirine! zâmbetul ei profesional încremenind pe buze, neștiind ce sè creadè, Si pentru pâine, adèugând Matei, fècând că zâmbetul ei sè se crispeze, eu așteptând înfrigurat că ea sè mè recunoascè, dar ea, Cred cè e o greșealè, domnule! încecând sè fie cât mai calmè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el o va pândi printre gene, așteptând să recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-un spasm impudic, rictusul Încremenit și cearcănele dintr-odată Îmbătrânindu-i obrazul. Ce ușor se excita atunci, ce jenat era să nu cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ce i s-a rărit pe fruntea pe care Îi crește un os, un lipom, ce-o fi, un corn, sper că nu mi l-ai pus tu, i-a zis nevestei și ea: Eu? Dracul din tine! Ălalalt a Încremenit, În poziție de drepți, i-ar da foc dac-ar putea, numa’ cizme-n burtă și-n testicule! Dar n-are ce face, trebuie să stea drepți și să-nghită, pe cine-o mai avea În spate? Pantiușa? Doicaru? Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
strig: — Al cui ești? Al cui ești? Al cui ești? Te doare? — J’irai sous la terre et toi tu marcheras dans le soleil. Și pe urmă nimic altceva decât ghemotoacele de vată pe care le Împingeam În nările galbene, Încremenite prin care se prelinge, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort... * Ajunge! Pisăloaga Casandra sună de cinci minute la ușă, iar și-a uitat acasă cheia: — Daniel! Deschide, Daniel! Deschide, că am scrisoarea! Am scrisoarea de la Rectorat! M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
medicamentele, dar să știi că există o medicină alternativă, există acupunctură, naturistă, citește În Flacăra! Citește-l pe Păunescu! Altfel, ai să vezi Într-o zi ce-o să se Întâmple: au să ți se blocheze rinichii! Și el, dintr-odată Încremenind: — Ssssssssst! Și ea, speriată de panica din ochii lui umflați, dar Înțelegând pe loc ce Înseamnă asta: ssssssssssst! Pentru că, de cinci milenii de când stau Împreună, s-au rodat, s-au sincronizat, au Învățat cel mai bine să-și transmită alarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și lumea din acea partecare l-au izbit În primul rând? Îl Întreabă pe Traian Manu. * Stratul catifelat de moloz și praf de pe frunza decolorată, zidurile cenușii, cu dâre și mai cenușii de ploi, verdeața alburie, pânza roșie, atârnând moale, Încremenită pe zidul striat cenușiu de poluare și ploi. Există și o altă ambianță sonoră, altfel de zgomote... Pentru că și liniștea de acolo e alta. Deși parcă tot timpul țiuia, parcă tot timpul țârâia ceva... Surprinde mimica persiflantă a Christei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
are nici un fel de repere, și-a pierdut instinctele! Nu știe unde Își poate gâsi hrana, nu mai poată să zboare. Constat la el ceea ce toată lumea știe: cum se degradează făpturile În captivitate. Un pui minuscul de rață sălbatică a Încremenit În mijlocul ochiului minuscul, verde, de apă. Aproape de mal, grupul statuar al cerbului Încolțit de câini. Cerbul Îngenuncheat, Încolțit de câinii care i se urcă, lătrând, pe coapse, pe spinare, pe gât, colții lor de piatră Înfipți, pentru totdeauna, În carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la mine decât ca la un prieten, eram doi studioși, amândoi. În spatele bunăvoinței ei de ființă bine-crescută, nu știu de fapt ce era, dar eu, săracul de mine, mi-am făcut multă vreme iluzii... Un zâmbet stânjenit, sarcastic, ți-a Încremenit În colțul buzelor. Și acești unchi stupizi, și acest văr, elev lamentabil, incapabil să traducă ceva fără juxtele tale, toți zâmbesc prudenți, dar flatați. Cu cât aplauzele vor spori, cu atât mai friesc Își vor Închide ochii, ca să nu Întrezărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-și fi asumat amintirile soțului, pentru că acolo viața este Îngrozitor de monotonă! Când viitorul este atât de previzibil, numai trecutul mai poate oferi un prilej de divertisment! * Ce speculație! Mâna ei s-a relaxat pe volan, dezamăgită. Colțurile gurii i-au Încremenit Între riduri. Tace. — Așa cum se Întâmplă uneori, draga mea, se petrecuse o adevărată simbioză Între ei. Adoptaseră unul de la altul fraze, gesturi, cuvinte, ba chiar și amintirile celuilalt. Cum adică adoptaseră amintirile celuilalt? Mâinile ei Înmănușate s-au Încleștat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
făcându-l să-și scuture nervos capul. Călărețul se grăbi să îl liniștească, după care își șterse promoroaca de pe obraji și privi din nou prin lunetă. Discul porni iar peste întinsul câmpiei. Reveni. În sfârșit, se opri. Mai bine zis, încremeni. Descoperise omul. Dar și femeia. Fire moi de ninsoare țeseau în jurul perechii o complicitate silențioasă. Fulgii cădeau întruna, mereu înlocuiți de alții, voalând, în acest fel, gesturile, mângâierile, încordările, răsucirile, dibuirile pasionate ale mâinilor, ale umerilor, ale buzelor. Pelerinele alunecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și jupânesele autohtone încă nu apucaseră să vadă așa ceva. Circulau doar zvonuri. Lumea vorbea pe ocolite despre goliciunile modei franțuzești, dar acum vedeau cu ochii lor. Deși soția consulului nu era chiar una dintre frumusețile răpitoare ale Parisului, primii vizitatori încremeniră lângă ușă ca și cum le-ar fi apărut dinainte însăși zeița frumuseții în divinul și sumarul ei drapaj. Ezitau să intre, înclinând mai curând să aștepte până când acea zeiță va binevoi să-și acopere măcar umerii ei orbitori. Cei care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ocupație din tirada lui Iancu, însuși generalul Kutuzov asculta atent și cu sprâncenele ridicate. Își scosese cușma de Merinos caucazian. Ivan, ordonanța, închisese ușa în urma lui, îl ajutase să-și scoată mantaua și, ascultând de semnul discret al generalui, rămăsese încremenit lângă acesta. În celălalt colț al salonului, ajutorul de croitor executa în disperare seria semnalizărilor de avertisment către patron, direcționate toate spre ușa de la intrare. Și, în acel moment de mare tensiune, când era așteptată doar replica dură a generalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ale ofițerilor ruși. Tropăind ritmic, având cârduri întregi de copii și gură-cască pe urmele ei, o strălucitoare gardă militară sosi cu puțin timp înainte de ora hotărâtă. Soldații își ocupară locurile de o parte și de alta a intrării principale, apoi încremeniră. Pentru că trăsurile și caii nu mai aveau învoire să circule pe străduțele din jurul hanului, amatorii de spectacol, becheri, văduvioare, conțopiști, tinere numai bune de măritat însoțite de servitori, guvernante, frați, mame grijulii sau verișori dichisiți, se tot plimbau prin fața chipeșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la femeia vieții lui! Tot norocul îl părăsise din clipa în care o alungase din brațele, din patul, din viața lui. Ațipi fără să-și dea seama. Deschise ochii la fel de brusc, reveni ca dintr-o altă lume, lumea morților. Și încremeni sub necruțătoarea întrebare. Unde îi fusese mintea când plecase din Moscova fără haine călduroase? Ce omisiune fatală! Ce neglijență condamnabilă! Gerul creștea cu fiecare noapte. Cei care cădeau nu se mai ridicau. Mureau înghețați. Ori de câte ori cădea cineva, oamenii îl priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la trăsura prințului, prinsă la mijlocul adunăturii de oameni, săreau pe loc, nechezau întruna. În acel moment, generalul evadat simți un pistol la tâmplă. Și soldatul din spatele lui Savary, care se străduia să-i lege acestuia mâinile, simți aceeași atingere rece. Încremeni la rândul lui. Doar prințul avu o surpriză plăcută. Posesorul celor două pistoale era Dante Negro. Savary profită de avantaj și interveni: ― Aici! Arestați-l pe Malet! Mulțimea croi un culoar dinaintea ministrului de război. Soldații din garda lui, caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]