4,088 matches
-
când vei ajunge În sala de judecată. Norman Chalmers nu făcea decât să priveastă fix În fața sa. — Uite ce e, Norman, ajută-ne ca să te putem ajuta! O biată fetiță zace moartă... — Ești surd? Îmi vreau nenorocitul de avocat! Își Încrucișă brațele și se rezemă de spătarul scaunului. — Îmi cunosc drepturile. — Drepturile? — Am dreptul legal la asistență legală. Nu poți să mă interoghezi fără un avocat de față! Un zâmbet arogant i se răspândi pe toată fața. Insch pufni, iar Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acoperită cu tăvițe de corespondență și teancuri de hârtie. Logan simți că urma să se Întâmple ceva neplăcut. — Care-i treaba, Eric? Întrebă, așezându-se pe un colț de birou: exact ca inspectorul Insch. — Duncan Nicholson, zise sergentul de serviciu, Încrucișându-și brațele. Asta e chestia. Logan Îl privi fără să priceapă și Eric oftă exasperat. — Ai pus doi agenți În uniforme să-l aducă pentru interogatoriu? Nici o reacție. — El e cel care a găsit copilul mort lângă Bridge of Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și nouă de ore! Trebuia să-l acuzi sau să-i dai drumul. Logan Închise ochii și Înjură. Uitase cu totul de om. — Treizeci și nouă de ore? Limita legală era de șase! — Treizeci și nouă de ore. Eric Își Încrucișă brațele și-l lăsă pe Logan să fiarbă la foc mic o vreme. Ziua aceea se transforma Într-una nenorocită. — I-am dat drumul luni seara, zise Eric când se gândi că Logan suferise destul. Nu mai puteam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mintală e o chestiune cunoscută. Are nevoie de ajutor, nu de Încarcerare. Insch Își trânti scaunul În față. — Iar copilașii care zac la morgă ar fi trebuit să fie acasă, vii și nevătămați, nu omorâți de un ciudat sucit! Își Încrucișă brațele, umflându-și cusăturile cămășii, ceea ce Îl făcu să pară și mai mare. — Vreau să știu unde e Peter Lumley și câți copilași a mai ucis. — Inspectore, eu Înțeleg că doar vă faceți datoria, dar Bernard nu e În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fată, nouă iepuri, o căprioară... Ochii i se Încețoșară, iar vocea Îi deveni dură. Frumusețile mele moarte... O lacrimă scânteietoare i se scurse din ochi, trecu printre genele lungi ca să alunece pe pielea veștedă a obrazului În barbă. Insch Își Încrucișă brațele și se rezemă pe scaunul său. — Deci ai dus fetița În „colecția“ ta... — Mereu le duc acasă. Mereu. Pufni. Nu poți să le arunci pur și simplu, ca pe gunoi. Nu și lucrurile moarte. Nu lucrurile care erau cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
crimă, doar atât reuși Logan să-i spună până ca ea să se strâmbe recunoscându-l. — Te știu! Ai fost aici și ieri! Ești cel care l-a bătut măr pe bătrân! — N-am timp de asta. Unde e? Își Încrucișă brațele și Îl privi din nou cât putea de urât. — Dacă nu pleci, chem paza. — Bravo. Atunci o să vedem ce te faci cu o acuzație de obstrucționare. Da? Logan trecu razant pe lângă ea, Îndreptândi-se către un șir de cabine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toate astea, un cardigan mărime XXL maro jegos. Părul Îi arăta de parcă fusese stilizat prin anii ’50, nemafiind atins de atunci. Lucea În bucle cu aspect unsuros, lipit bine de cap cu agrafe și o plasă de păr maronie. Își Încrucișă brațele, ridicându-și sânii care-i atârnau. — Să-mi ziceți dac-aveți mandat. — Toată lumea se uită prea mult la televizorul ăla nenorocit, mormăi Insch, scoțând mandatul și aruncându-i-l În față. Unde e? — Nu știu. O porni Înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-mă de acum Înainte, pentru că am devenit bărbat și s-ar putea să te rănesc cu vorbe care nu ar fi ale mele, ale liceanului ce Îți scrie acum aceste rânduri speriate. Adio. M-a ocolit de câte ori ne-am mai Încrucișat pe stradă; cum mă vedea, trecea de la distanță de cealaltă parte a străzii, astfel că nu am putut să-i mai văd ochii de aproape, n-am mai comunicat prin priviri, eu m-am simțit foarte vinovat, de o vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-a blocat cu un scrâșnet sec de fierărie veche ce se freacă de altă fierărie veche; las cartea lui Melville, mă ridic, ies, mă plimb Încordat pe sub teii Încărcați de mirosul acesta neverosimil. (luni) Azi, În fața anticariatului, mi-am Încrucișat ochii În vitrina (mă uitam la cărți) cu noutăți - cred că a fost una dintre rarele mele Întâmplări amoroase - cu o femeie extraordinară. Ochii ei s-au Încleștat atât de dureros de ai mei, că, o clipă, am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că doar tu ești Dumnezeul meu, ești cel care m-ai făcut din nou să exist“, spun ochii ei și par deciși să sufere orice supliciu, dacă s-ar dovedi sperjuri; o cercetez necruțător: ochiul meu, ca un laser, se Încrucișează cu albastrul ei mat, catifelat, În nuanțe de violet; nu se clintește un firișor de culoare interiorizată; această luptă surdă, de o duritate extremă nu cedează la presiunea ochilor mei, rezistă la probele impuse; este detașată, deschisă spre mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
motiv pentru care alesese meseria de polițist. - Diane, trebuie să intrăm, repetă Ausonio. - La asta mă gândeam și eu. Bine. Hai să intrăm. Vocea îi era gâtuită, căci se gândea atât la familie, cât și la modul cum mâinile se încrucișează pe trăgaci în timpul unui schimb de focuri. - Spune-i paznicului să aprindă luminile. Nu avem nicio șansă fără. După un moment, Ausonio adăugă: - Întrerupătorul ar trebui să fie pe aici pe undeva. Va aprinde lumina la semnalul meu. Ausonio își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dar la asta mă uit mereu. Sachs clătină din cap îngândurată. - În fine, să-mi aduci registrul și orice altceva mai crezi că merită văzut de pe acolo, încheie Rhyme. Undeva în apropiere, o tânără de origine asiatică stătea cu mâinile încrucișate în jurul umerilor. Se adresă Ameliei Sachs, după ce o fixase îndelung cu privirea: - V-am auzit vorbind. Ați spus că, adică... Părea că nu știți dacă a părăsit clădirea după ce... Credeți că încă se află aici? - Nu, nu am spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spre Fifth Avenue spre Școala Cartierului, înconjurat de mulțimea de pietoni care se bucurau de această seară frumoasă de primăvară. Ajunse în fața școlii la orele 19 fix, cu o jumătate de oră înainte de deschiderea porților. Puse jos servieta și își încrucișă brațele. Apoi decise că trebuie să fie cu ochii pe geantă și o ridică. Se rezemă de gardul de fier forjat care înconjura grădina școlii, privind bănuitor spre direcția din care sosise. Nimeni. Nici lucrători cu lădițe cu unelte, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
strâns după aceea. — Ar fi trebuit să ieșim. —Prostii. O risipă ridicolă de bani. Și, oricum, nu am timp. — Nu - și nici eu, oricum. Trebuie să îmi scriu notițele. —Despre ce-i vorba? Charlie se rezemă de blat și își încrucișă brațele pe piept, privind în jos încruntat. —E unul deosebit de neplăcut. Sunt la mijloc doi copii, iar mama lor s-a recăsătorit c-un tip spaniol, al naibii de dificil. E în joc o grămadă de spirit macho. Și mai e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai era un morman pe partea cealaltă, dar aranjat atent, așa că o puteam vedea doar pe cea de deasupra. Premiul cel mare de 100 000 de lire, scria, cu un scris galben strălucitor, iar lângă scris erau degetele alea stupide încrucișate cu un zâmbet pe ele. — Mamă, pentru numele lui Dumnezeu, ce naiba- ce faci? Ce se petrece? Arăta atât de vinovată și de nesigură că m-a speriat. Nu mai semăna cu mama, semăna cu unul din prietenii mei prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-n viață apreciez semnificația cuvântului de-adevăratelea) și nimic în afară de ceva care i s-ar putea întâmpla lui Stacey sau care ar putea să mă despartă de ea nu mă poate afecta. Doamne Sfinte - m-am trezit acum că-mi încrucișez degetele și mă rog în minte chiar în clipa-n care-mi trece prin cap gândul c-aș putea s-o pierd - cred c-aș umbla cu o labă de iepure după mine sau aș oferi un sacrificiu uman dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
minte, dar trebuie să mărturisesc o jenă instinctivă la vederea tânărului aceluia machiat, care se învârtea efeminat prin cameră. Chiar și felul în care stă e enervant de feminin- se încruntă un pic când se așază pe scaun și-și încrucișează picioarele, privindu-te pe sub gene. Stacey mi-a spus că uneori poartă chiar și rochii acasă, dar s-a gândit că ni s-ar putea părea un pic șocant. Normal c-avea dreptate. Dat fiind că fusese suficient de amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
hotărât că o singură ființă merită o piele ca asta? Era absolut nedrept. A mai durat câteva minute până ce au fost preparate și servite băuturile, după care fetele s-au așezat; Emmy și Adriana tolănite pe canapea; Leigh cu picioarele încrucișate pe podea. — Deci, spune-ne ce s-a întâmplat, zise Leigh punând o mână pe glezna lui Emmy. Nu te grăbi și povestește-ne tot. Emmy oftă și, pentru prima dată de când venise, părea că nu mai are putere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de la intrare. În cameră aproape că se întunecase, dar se simțea prezența cuiva. — Jesse? — Hei. Scuze. Te-am speriat? Când se uită mai bine, văzu că stătea în balansoarul din lemn de mahon în celălalt capăt al camerei. Ținea mâinile încrucișate la piept și capul sprijinit de speteaza scaunului. De undeva venea miros de usturoi și pâine coaptă. Ce faci aici? — Te admiram cum dormi. — Cum dorm? — Am urcat să te chem la masă, dar arătai atât de senină. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de întrebări (De ce s-au despărțit? A cui a fost ideea? Și, cea mai importantă dintre toate, de ce vroia el să se împace cu ea?), dar refuză să-i dea satisfacție. În loc de asta, se sprijini cu spatele de tejghea, își încrucișă brațele și se uită la Duncan cu ochii mijiți. — Ei, n-ai de gând să spui nimic? întrebă el, după care își vârâ degetul arătător în gură și începu să-și roadă o pieliță. Numărul opt sute optișpe din lucrurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
numele Claudia Planchette. Numele de lângă al ei - cel dintre paranteze - este al unei femei numită Hannah Morgan. —Ce-i cu ea? —Hannah ți-a fost pacientă, nu-i așa? Hannah a dat naștere copilului Claudiei. —Ce? Ești nebună. Hardacre Își Încrucișă mâinile defensiv pe piept. Era clar că Încerca să rămână pe cal În conversație, dar aluneca. —Hannah susține că a fost mama surogat a Claudiei și eu o cred. Încerci să-mi spui că nu știai nimic nici despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de amoniu... Asistenta îi dă compresele sterile să se usuce, sora instrumentară îi leagă halatul. Este o liniște neobișnuită în jur, o liniște de persoane care au amuțit. Un asistent pe care îl cunosc bine trece prin fața ușii, ni se încrucișează privirile, a lui coboară imediat în jos, pe pașii de cauciuc. Acum Ada a ieșit în prag. Ada care nu s-a căsătorit niciodată, care are un apartament la parter cu o grădiniță unde cad rufele celor din bloc. Începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
retras aici înăuntru, lăsându-vă vouă, femeilor, restul casei, feșe albe, vată, sânge de fecioară. Mama ta a pregătit ceaiul, ți l-a dus în camera ta pe tava londoneză cu pisici. O să muiați biscuiți în ceai, așezate cu picioarele încrucișate pe covor, ca două fete de aceeași vârstă. Astăzi este o zi specială, rămânem închiși în casă, la căldură, fără să cinăm. Eu voi mânca mai târziu puțină brânză, singur în bucătărie. Mă gândesc că într-o zi vei face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
parte, pentru că acum mi-e rușine. A dat la o parte cuvertura din partea ei de pat, se întinde și trage cearșafurile peste ea. Mă vâr lângă ea, în patul încă rece. Stă întinsă cu mâinile de-a lungul trupului, își încrucișează picioarele, unul îi alunecă, pentru că nu și-a scos ciorapii. — Nu trebuie s-o facem neapărat. — Știu. Ce amant gentil am devenit dintr-o dată! Ce ridicol trebuie să par! Nu avea nici un chef să se dezbrace. Ar fi rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îi întreținea pe vizitatori, stabilea asemănări cu tine. În pauzele dintre o vizită și alta aranja lucrurile din salon, dulcețurile, florile în vaze. Manierele ei, ca întotdeauna, prea grijulii, o deranjau pe Elsa, care stătea pierdută în pat, cu mâinile încrucișate pe umflătura burții și brățara de gumă roz la încheietura mâinii. Când îmi întâlnea privirea, ridica din sprâncene și mă implora cu ochii să o eliberez de mama ei. O luam pe Nora de braț și o duceam la barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]