2,466 matches
-
roșii paznicii bogățiilor de sub pământ, gnomii albaștri paznicii băgăției apelor și uscatului, gnomii verzi paznicii pădurilor și munților. Pentru ce ne-ai chemat stăpână? -Ulrih organizează-ți gnomii, veți avea mult de lucru. Aduceți diamantele și aurul în sipetele palatului. Încuiați bine trezoreria și păziți-o strașnic. Melchior și Ariel stăpânii întunericului vor să ne fure bogățiile. Păziți bine totul. Pescuiți pește pentru palat, coaceți pâine și scoteți vin din cramele palatului. Ovreme veți locui aici, până trece primejdia. -Hai fata
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
salon să le duc prânzul, ca de obicei. Când am intrat acolo, era orgie. Mi-a fost rușine și am dat să plec. Unul dintre ei s-a luat după mine. Era isteric. Am fugit și am apucat să mă Încui În WC. Așa au pățit și asistentele când au venit să vadă ce se Întâmplă. Apoi au venit niște brancardieri și, Împreună cu ei, i-am imobilizat iar asistentele, toate, le-au făcut injecții cu o concentrație mai mare de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
aceste simboluri. Eu sunt femeie și am fost învinsă. Tu ești bărbat și învingătorul meu. Atunci, mai devreme... n-am reușit să te văd decât câteva clipe... dar am simțit ură și frică și... dragoste. Nu mai avu nevoie să încuie ușa. Ordinele sale, date mai înainte, fuseseră deja îndeplinite. RIDICĂ FEMEIA ÎN BRAȚE CU UȘURINȚĂ ȘI O DUSE ÎN DORMITOR. EA SE LIPI DE EL CU O PASIUNE ARZĂTOARE. ÎN ACEASTĂ CLIPĂ AVEA MULTĂ PUTERE. SE AGĂȚĂ DISPERATĂ DE EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
scos proteza. A spălat-o bine și așa o poartă săracu și pe lumea aialaltă, unde s-a dus împăcat, cu gândul la sfințișorul lui. Andrei fugise spre casă. Era vineri, iar cei din credința lui după ora șase se încuiau în casă la rugăciune până duminică dimineața. Fugea, pașii lui mici abia dacă lăsau urme în praful gros de pe uliță. În mintea lui se ducea un război. Să spună sau să tacă. Dacă o să-i zică bunica tatălui. Să-i
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dacă vine el? Trebuie să cheme pe cineva să îi pună la ușă încuietori, un lacăt, să aibă grijă să stea câinele în tindă. O să mai ia un dulău. Da, asta trebuie să facă acum, să aibă grijă să își încuie ușile, deși niciodatată ele nu au fost zăvorâte. Termină de mâncat și strânse cu grijă masa săracă. Luă o găletușă și porni la fântână. Se va opri la moș Vasile și-l va ruga să vină el să tocmească ușile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nu se clinti. - Vin și eu, spuse Daru. Arabul ieși. Daru intră în cameră și făcu un pachet cu pesmeți, curmale și zahăr. În sala de clasă, înainte de a ieși, șovăi o clipă în fața catedrei, apoi trecu pragul școlii și încuie ușa. - Pe aici, spuse el. O luă spre răsărit, urmat de prizonier. Dar nu apucaseră bine să se îndepărteze de școală, când i se păru că aude un zgomot slab în spatele lui. Se întoarse din drum, cercetă împrejurimile casei. Arabul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Doamne, te rog, nu transforma oamenii în monștri chiar dacă ți-au întors spatele de atâtea ori și te-au hulit. Nu lăsa ca pământul să se cutremure de greutatea păcatelor și munții să se prăbușească în mări și oceane. Nu încuia luna, soarele și stelele, Cerul nu-l transforma în apă. Nu ne părăsi de tot. Chiar dacă omenirea ar clona sub eprubetă un al doilea Noe, n-ar mai avea pricepere și răbdare să construiască o corabie, și nici să adune
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
că fățarnicii, cărora le place să se roage stînd în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata. 6. Ci tu, cînd te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa, și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, și Tatăl tău care vede în ascuns, îți va răsplăti. 7. Cînd vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ci mai bine duceți-vă la cei ce vînd untdelemn și cumpărați-vă." 10. Pe cînd se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, și s-a încuiat ușa. 11. Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare, și au zis: "Doamne, Doamne, deschide-ne!" 12. Dar el drept răspuns, le-a zis: "Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!" 13. Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
caute pe Ilona, o așteptă... Nimic. Îl cuprinse o tristețe chinuitoare când îi trăsni prin cap că fata o fi dormind undeva prin vecini sau la vreo rubedenie. Numai la cină și întîmplător îi spuse Petre că "fetișcana" s-a încuiat în odăița din fund și nici nu crâcnește, parc-ar fi înghețat acolo "cine știe de frica cui"... Ziua următoare i se păru strâmbă, sfărâmată și plină de un miros acru. Nu văzu deloc pe Ilona. De-abia seara o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vază ce va face, dar își reveni în fire și ieși cu demnitate, urmat de plutonierul care trase încet ușa, fără să mai învîrtească cheia în broască. Obișnuit cu zgomotul lacătului, Apostol se uită buimăcit, șoptind: ― Oare de ce n-au încuiat și n-au pus lacătul?... Oare... Din toate colțurile minții zeci de răspunsuri năvăliră în pripă cu vești încîntătoare. Poate că acuma, după ce s-a îmbrăcat în haină civilă, n-are decât să pună mâna pe clanță și să plece
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
peste o emisiune culturală, că de greve, discuții, promisiuni și răbdări sindicale prăjite m-am săturat. Și am auzit de po ăsta, m-a dat pe spate. Uite la Gore ce față a făcut. Măăă, Gore, vezi că te-am Încuiat? Sandule, a avut po ăsta o viață de telenovelă, să n-am parte de Încă o țuică dacă te mint, a rămas orfan, l-a adoptat unul, apoi s-a certat cu el pentru că ducea o viață de bagabont, a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se sting zilele, mă așteaptă mormîntul. 2. Sunt înconjurat de batjocoritori și ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor. 3. Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine? 4. Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie. 5. Cine dă pe prieteni să fie prădați, copiilor aceluia li se vor topi ochii. 6. M-a făcut de basmul oamenilor și ca unul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
adesea, în nopțile fierbinți din junglă, să-mi imaginez casa pustie în care ea zăcuse. Mi se părea, atunci, că asta era tot ceea ce puteam face spre a mă apropia de realitate. Asemănarea dintre cele două situații mă deprima. Am încuiat ușa, am tras ceasul, reașezând greutatea în dreptul anului 1966, și m-am reîntors în secolul XX. Umbra întunecată a morții s-a îndepărtat încet și m-am trezit din nou față în față cu un gând ce nu-mi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
dădea o luptă. Pe de-o parte, se afla în situația femeii disprețuite de bărbatul ei. Pe de alta, se afla și în situația femeii care se simte în stare să lupte cu soarta, s-o schimbe. Atunci, și-a încuiat casa. A anunțat că pleacă într-o călătorie. Ajunsă iar în 1967, și-a găsit o slujbă și a închiriat o cameră, folosindu-se de numele de fată al mamei ei: Joan Craig. A făcut ce a făcut și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
ajung înapoi; n-am decât o cheie și nu ți-o dau, fiindcă nu am chef să te caut prin București, să nu te găsesc, să sparg ușa și pe urmă să-mi fie teamă că nu pot să o încui! Îmi spuse Giulia înțelegătoare dar nu aveam poftă de sechestrarea mea, benevolă, așa că ne-am luat picioarele în spinare și le-am condus la stație. Lor le convenea să-și care picioarele, erau frumoase dar mie îmi tremurau mai mult
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să urle în coborâre, să mă urce cu șuturi în cur în debaraua clasei, unde urma să-mi petrec toată ziua ascuns, până la începerea filmului. Odată intrat, lucrurile se simplificau, trebuia doar să nu ies din debaraua în care mă încuia Pelicanul, adică să am răbdare, adică să-mi controlez mintea și să decid să rămân nemișcat pe durata orelor de curs, înfruntînd și violența încercărilor nereușite de a deschide cu orice preț ușa aia, care era, evident, închisă cu cheia
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
acasă și acolo să ia hotărâri majore. Nu înțelegi că eu cobor oricum, imbecilule, s-a răstit ea în franceză, "rămîi tu cu el, sau coboară, fă ce vrei tu, n-am nevoie de nici unul dintre voi", și s-a încuiat în toaleta de la living. Bea a încercat câteva ore să o convingă să iasă și de-abia când a apărut portul în zare s-a decis. J.P. a sărit imediat să profite de scandalul dintre noi, i-a spus că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
că sînteți pregătiți, amândoi în chiloți", și a ieșit din cameră. Singurul lucru pe care l-a uitat a fost că și ea era în curul gol așa că imediat ce a ieșit din cameră m-am repezit la ușă și am încuiat-o. Cred că și-a dat seama că-i doar în chiloți când a auzit cheia în broască. A început să bată în disperare. Îi dispăruse și râsul. "Dan, potolește-te, trece lume pe coridor, dă-mi drumu'." "Te rog
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
5. Au chemat pe Lot, și i-au zis: Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei." 6. Lot a ieșit afară la ei la ușă, a încuiat ușa după el, 7. și a zis: "Fraților, vă rog, nu faceți o asemenea răutate! 8. Iată că am două fete care nu știu de bărbat; am să vi le aduc afară, și le veți face ce vă va plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
judecătorul. Ei bine, o să-ți facem mai rău decît lor." Și împingînd pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă ușa. 10. Dar bărbații aceia au întins mîna, au tras pe Lot înlăuntru la ei în casă, și au încuiat ușa. 11. Iar pe oamenii care erau la ușa casei, i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, așa că degeaba se trudeau să găsească ușa. 12. Bărbații aceia au zis lui Lot: Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
față de toți cei ce sunt cu tine, așa că înaintea tuturor vei fi fără vină." 17. Avraam s-a rugat lui Dumnezeu. Și Dumnezeu a însănătoșit pe Abimelec, pe nevasta și roabele lui, așa că au putut să nască. 18. Fiindcă Domnul încuiase pîntecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam. $21 1. Domnul Și-a adus aminte de cele ce spusese Sarei și Domnul a împlinit față de Sara ce făgăduise. 2. Sara a rămas însărcinată și a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pierdută. (Făcând ordine în căruță a descoperit, din întâmplare, minusculul obiect și l-a restituit păgubașei). Aproape fără excepție, bunurile aparținând altor persoane și găsite în diverse împrejurări erau redate celor care le-au pierdut. Nici un gospodar din sat nu încuia ușa sau poarta când pleca de acasă. Așeza un băț sau mătura întrun anumit fel, care semnala absența stăpânilor. Și nimeni nu se plângea că-i lipsește ceva din casă sau din ogradă. Un alt aspect. La câmp existau fel
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Bacovia, Voronca și Arghezi, dar și pe Nichita Stănescu și Dimov. Pe Barbu și pe Bacovia îi știu cvasi-integral și acum. Apoi, nu prea mi-a plăcut să mă joc, ci mai mult să stau în casă. Vara, mama mă încuia afară, spre disperarea mea, ca să mă mai joc și eu nițel. Dar preferam să stau toată ziua în pat și să citesc. Apoi m-am apucat să scriu, la fel ca Sartre, romane de aventuri. La nouă ani l-am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vede aici diferența dintre români pe de-o parte și unguri, polonezi, sau chiar sârbi pe de alta, care au umblat chiar și în timpul comunismului prin toată Europa. Românii nu au putut ieși din țară, au fost zeci de ani încuiați în ghetoul lor... Nu au putut schimba ideile, nu au avut termeni de comparație, nu au putut deveni oameni de lume. Fiindcă și asta se învață... Primele contacte cu lumea liberă au fost penibile chiar și pentru cei mai dezinvolți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]