13,143 matches
-
de făcut, că ea o lua din loc, cât ai clipi - a vorbit profesorul cu aducere aminte. ― Eu vreau să stau În fața tatei Toader. Să mă satur privindu-l, că prea mi-a fost dor de el. Așa ne-om Îndemna și la povești - și-a exprimat dorința Petrică. ― Dacă-i pe-așă, atunci vino și tu lângă mine, fata moșului - a Îmbiat-o tata Toader pe mama Maranda. ― Noi, mami, hai să ne așezăm de-a dreapta Tatălui, cum spune Sfânta Scriptură
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
povești... Și tare aș vrea să aud prin ce Întâmplări v-au purtat valurile războiului pe voi, cercetașii. ― Da’ nu ni-i văduvi nici tu cu nemaiauzitele Întâmplări prin care ai trecut, alături de bunul tău „Învățător”, profesorul Zenit - l-a Îndemnat Petrică. ― Nu m-oi da În lături, dar după ce voi doi: tata Toader și tu, Petrică, ne veți Încălzi sufletele. Pe tine te știu un povestitor neîntrecut. Așa că, suntem numai urechi. ― Cu alte cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lume plină cu vin. În același timp, și soția lui Petrică a adus câteva străchini Învârfonate cu plăcinte poale-n brâu... ― Să vedeți cât de frumos va curge povestea după ce veți gusta din aceste bunătăți. Poftiți de luați - i-a Îndemnat nevasta lui Petrică. Nenea Mitru a umplut ulcelele de parcă ar fi fost paharnic de când lumea. Când totul a fost gata, Petrică a ridicat ulcica: ― Apoi, boieri dumneavoastră, faceți-ne cinstea de a gusta din acest vin uitat În fundul pivniței de când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de Miron Costin, le-am citit din scoarță În scoarță de multe ori... Mai ales după ce m-am Întors din Infern... Îmi amintesc chiar ce spune Ion Neculce În Predoslovie la Letopisețul Țării Moldovei: „Deci, fraților cetitorilor, cu cât veți Îndemna a ceti pre acest letopisățu mai mult, cu atât veți ști a vă feri de primejdii și veți fi mai Învățați a dare răspunsuri la sfaturi ori de taină, ori de oștire, ori de voroave, la domni și la noroade
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și mama Maranda, știind prin ce a trecut tata Toader după ce s-a Întors din război, au privit la el Încurajator... ― Apoi dacă mă-i agiuta și tu, fata moșului, oi povesti toată tărășănia.- a consimțit el. ― Păi gazda ne Îndeamnă la mâncare, la băutură, dar povestea a rămas neterminată. Cine o Înnoadă, ca s-o ducă mai departe? - a Întrebat Nicu. ― Știu eu pe unul care a promis să spună povestea până la capăt - a răspuns Petrică. ― Și cine-i acela
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi Însemnând asta?” - ne-am Întrebat. „E posibil să fie și o coloană de tancuri. Altfel nu se explică această Îngrămădire de zgomot de motoare” - a presupus Păpădie. „Atunci, să ne grăbim, că altfel rămânem fără caimac, băiete” - l-am Îndemnat eu. ― Mare coraj! - a vorbit, mai mult În șoaptă, mama Maranda. ― Noi, Însă, am lungit pasul cu grijă, să nu facem zgomot... La o vreme, ni s-a părut că locul devine mai luminos... Scăpasem de malurile Înalte. Din nou
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cutia goală, era alături. Nu bătea la ochi chiar de am fi fost capturați. Asta era toată scrierea - i-a răspuns bărbatul. ― Ei, așa parcă mai vii de acasă, dragule - a apreciat Nicu. ― Pentru o asemenea minune, merită să „mai Îndemnați” - cum se spune - a intervenit din nou soția lui Petrică. ― Nu lăsăm noi sî plângî bunătate di plăcinti și sî ofteze minune de vin - a asigurat-o tata Toader, pentru a-i face jocul... ― Da’ vorba-i vorbă și treaba
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
asemenea trebușoară e Păpădie. Eu zic să-i duc grenadele, și În momentul când aude semnalul de la noi, să acționeze cum știe el” - am propus eu. „Cred că ai dreptate. Ia și sfoara asta a mea. Va avea nevoie” - a Îndemnat Toader. ― Cum văd eu, la tăti celi vă duce’ mintea - i a lăudat mama Maranda. ― D-apâi cum dar! - a acceptat tata Toader laudele. ― După ce am ascultat cum se scurge timpul și liniștea Îți zdrobește țeasta, am pornit spre Păpădie, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu nu mă trezăm dimineața În patu’ meu? - a Încheiat vorba Toader, râzând, În timp ce o pierdea din ochi pe mama Maranda. ― Asta nu Înseamnă că ne veți lăsa cu plăcintele pe masă și cu vinul neîntrebat de sănătate. Așa că „mai Îndemnați!” Nene Mitrule - dacă nu te superi - mai roagă butoiul cela să sloboadă ceva udătură, că oala ceea s-a dogit de când stă goală - a intervenit soția lui Petrică, stârnind voia bună a musafirilor... ― Mâine seară Îți vine ție rândul să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un adevărat om al casei, s-a ocupat de tot ce trebuie unor oameni care vor să se simtă bine. Când masa a fost plină cu de toate, s-a auzit glasul cald și hâtru al soției lui Petrică: ― Ia Îndemnați, oameni buni, că după aceea vorbele or porni mai ușor dintr-o gură unsă decât din una uscată ca iasca. ― Dacă ne-ar puni la treabă nu ne-am Înghesui, da’ la masă bogată Îi musai să dăm ascultare gazdei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mâinile lor viața ta, pe care erai pe punctul de a o pierde, și ei ți-au redat-o?! Și nu ușor! - și-a Încheiat vorba Petrică. ― Acum,fiindcă am trăit s-o auzim și pe asta, rogu-vă să „Îndemnați”, ca semn de bucurie că Îl avem Între noi Întâi pe Nicu și, datorită lui, pe dragul meu Petrică - a intervenit soția lui, aducând lumina În rândul comesenilor. Între timp, pe nesimțite, nenea Mitru și-a făcut datoria de paharnic
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de rugămintea ta - a răspuns Nicu... Dimineață de toamnă caldă, cu toate culorile curcubeului Împrăștiate peste florile și frunzele din grădină. O adiere de vânt a prins să Întoarcă fiecare floare pe toate fețele, ca și țigăncușele gureșe care Îi Îndeamnă pe mușterii... „Hai să-ți dau o floare, conașule”. Gruia nu s-a lăsat furat de frumusețea dimineții, ci de gânduri. Tocmai terminase comentariul asupra operației efectuate șetrarului. L-a Întors pe toate fețele. Când a fost sigur că este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dar, dacă dați piept cu necazul, știți unde ne găsiți! ― Drumu’ spre oamini’ cii buni nu să uitî niciodatî - a răspuns piranda. În acest timp, s-a auzit tropot de cai și huruitul roților de căruță. ― Să mergem - l-a Îndemnat bătrânul pe tovarășul lui de drum. ― Rămâneți cu bine, oameni buni - a vorbit tânărul... Bulibașa a deschis ușa. Căruța cu coviltir se afla cu spatele spre intrare. Nu au avut de făcut altceva decât să urce... ― Nu aveț’ nici o grijî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru ce. Bine că ați reușit să vă faceți treburile - a vorbit omul, urcând În căruță... ― Rămânem Îndatorați - a Îndrăznit să spună tânărul. ― Atâta datorie să aveți și alta să nu vă stea În spate. Rămâneți sănătoși - a răspuns omul, Îndemnându și calul... După ce au terminat contravizita, profesorul s a retras În cabinetul său, nu Înainte de a-i spune lui Gruia. ― Fii bun și cheamă-i aici pe doctorul Vatră și pe Despina. ― Numaidecât, domnule profesor. În câteva minute, invitații erau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că este vin de „viață lungă” sau mai degrabă de viață ce merită să fie trăită... Toate s-au așezat dinaintea musafirilor rânduite gospodărește. Nenea Mitru și-a făcut datoria de paharnic, iar gospodina a glăsuit cu vorbă dulce: ― Ia Îndemnați, oameni buni, până nu se răcesc vărzările... Tatăl lui Nicu privea cu mirare la tot ritualul. În cele din urmă, a intrat și el pe făgașul urmat de ceilalți comeseni... După ce fiecare s-a omenit cum se cuvine, Petrică a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ați făcut voi ca cercetași sau Nicu ca medic. Voi ați făcut totul În slujba oamenilor care așteptau acel bine, pe când eu... Eu mi-am salvat doar viața. ― Tocmai asta vrem să aflăm. Cum ai reușit acest lucru? - l-a Îndemnat Petrică. ― Nu-i doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu și alții ca mine... Am s-o Încep cu Începutul. Deși aveam o vârstă care nu era pe lista celor ce trebuia să plece pe front, totuși am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Au urcat În trăsură. ― Unde dorește domnul profesor să ajungă? - a Întrebat birjarul. ― În Copou, acolo unde se Întâlnește Sărăria cu bulevardul. „De unde o fi știind birjarul că sunt profesor?... Aha! Nenea Mitru e <vinovatulă”. ― Acolo mergem - a răspuns birjarul, Îndemnându-și caii frumoși. „Uite ce Înseamnă să ai un om cu suflet pe lângă tine! Mi-a adus cea mai bună birjă și caii cei mai frumoși, fără să-i fi cerut acest lucru. Parcă mi-a ghicit intențiile.” - gândea profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apropiat și a cuprins-o În brațe... Ardea ca un cărbune!... „Unde sunteți, nătăfleților? Uite aici foc aprins și voi umblați după cine știe ce spălăcite!” - i-a venit să strige infirmierei. A mângâiat-o pe părul negru ca mangalul și a Îndemnat-o să intre În cadă. De această dată, a ridicat un picior ca scris de penelul unui pictor și a pășit peste marginea căzii. ― Așa, frumoaso! Întinde-te În apă și așteaptă mă, că mă Întorc Îndată, să te spăl
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fraze care să te ducă cu gândul Într-o sumedenie de direcții... E mare meșter! ― Mă aflam În orașul Brad. Într-o dimineață, tocmai treceam pe lângă doi tineri ce discutau pe malul unui pârâu, când unul din ei l-a Îndemnat pe preopinent: „No! Hai, mă, și-om mere, că leagă careva calu’ ghe noi”!... Parcă-i și vezi pe cei doi ardeleni stând de vorbă timp nemăsurat, până unul din ei Își spune părerea... ― Și cum și-o spune!... - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dragule, această noapte să fie cea a Înțelepciunii și premergătoare ieșirii victorioase din „groapa cu lei”! Noapte bună. ― Mulțumesc, domnule profesor. Noapte bună... Până acasă, a mers cu pas rar, de parcă și i-ar fi numărat. Un imbold interior Îl Îndemna să prelungească cât poate mai mult aceste momente de singurătate... A doua zi, s-a trezit cu noaptea În cap. Tot timpul cât s-a pregătit pentru ieșirea din casă și-a fixat gândurile numai pe ce făcea și mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un Înscris, din care Gruia a reținut doar cuvântul „Rectorat”. Dosarul părea gol. Abia când, cu un zâmbet anume, profesorul l-a așezat pe birou, a văzut că În el se află o foaie de hârtie. ― Ia loc - l-a Îndemnat profesorul. Gruia s-a așezat pe fotoliul pe care ședea de obicei, nedezlipindu-și ochii de pe fața profesorului. Acesta, cu o Încetineală de melc - cum i s-a părut lui Gruia - a ridicat dosarul. L-a deschis și, În cele din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
i-a rugat pe toți din casă să se pregătească pentru a ieși la aer. Până au fost gata de plimbare, Gruia s-a strecurat până pe cerdac. „Da, lucrurile sunt cum trebuie”... S-a Întors În casă și i-a Îndemnat: ― Hai, să ieșim... Apâi așă cinsti mai rar! Undi s-o pominit sî ti aștepti birja la poartî fărî s-o aduci tu? - a Întrebat tata Toader când a dat cu ochii de trăsură și de bidiviii cu sforăit nervos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
scurt bice cailor, urnind căruța din loc. Astfel merseră amândoi, bătrân și copil, o vreme, hurducați pe drumul de câmp, cu hopuri și cu dâmburi, muiat de ploaie și plin de băltoace. Bărbosul smucea cu meșteșug de hățuri și își îndemna caii să tragă, atingându-i cu biciul pe spinările lucioase și ude doar atât cât se cuvenea. Într-un târziu, drumul începu să coboare și din dosul unor răchite și sălcii, peste o apă mare, se ivi un sat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Moșneagul hâcâi din gâtlej în felu-i de-acum bine cunoscut și, luând din perete găidulca cea mai frumoasă, din care cântase cu o seară înainte, i-o puse încet în brațe, ca pe un dar binemeritat. Ia-o, nepoate, îl îndemnă bătrânul, este a ta... Să fii vrednic de ea și nu cumva să mă faci de rușine!... Culae apucă găidulca și o strânse cu drag la piept: Bogdaproste, deadule... O să fiu vrednic... Dar nu se poate să mai rămân aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în loc să-i invite în casă, așa după cum o cerea buna-cuviință, și Mișu Leibovici nu mai termină ce începuse să spună în legătură cu fiul său. Iertați-mă, se grăbi Iorgu să se scuze, are dreptate Amalia. Vă rog să poftiți înăuntru..., îi îndemnă el pe cei doi frați ai săi și le deschise ușa. Din dosul ușii îi întâmpină Amalia, cu un surâs de gazdă primitoare. Bine-ați venit la noi acasă...Nu ne-am mai văzut de-un car de vreme... Poftiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]