1,581 matches
-
țevile mașinilor, din instalațiile de încălzire cu burlane răsucite în afară, din scânteile firelor electrice ori din jerbele de lumină care brăz dau întunericul. Totuși, lui Petrache i se făcu deodată frig. Își ridică gulerul scurtei roase în coate, își îndesă mâinile în buzunare și se strecură pe lângă ziduri. Abia în băcănie se mai întremă, așteptând, răbdător, să-i vină rândul. — Altfel ? întrebă dom’ Stănică, ștergând de grăsime cuțitul lung. Ce mai e nou ? Petrache dădu din umeri. Păi, una peste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alta, apoi făcu pachetul sul, ca pe o clătită, și i-l întinse. Ia și două-trei bomboane cu pudră de cacao, să le dai maică-tii de la mine... Petrache puse pachetele în buzunare, mulțumi și ieși pie ziș. Dădu să îndese șapca pe cap, îndemnat de frigul ce se lăsase, dar se răzgândi și rămase cu ea strânsă în pumn. Caii negri, lipsiți de podoabe, de parcă fuseseră înhămați în pripă, trăgeau fără chef la dricul ponosit al primăriei. În spate, doi-trei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bucurie. Maică-sa fusese frumoasă, se mai vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros, cu ciorapi flaușați, îndesați în papuci îmblăniți, amesteca fiertura pe aragaz. Petrache veni din spate și o sărută pe tâmplă. Ea îi aruncă o privire fugară, dar nu se opri din treabă. — Ți-am adus parizer... puse Petrache pachetul pe masă. — A întrebat Stănică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
greu, zise. Eu am făcut asta de zeci de ori. Te uiți în sus, orice-ar fi. Eu urc după tine, la o treaptă distanță. Dacă ți-e frică, vorbește, spune orice, dar nu te uita înapoi. Își descheie haina, îndesă ursulețul de pluș și trase fermoarul, lăsându-i doar capul afară. Îi făcu semn fetei s-o ia înainte, ea privi spre gâtul lung al macaralei de care, ca un fel de coloană vertebrală, stătea lipită scara, apoi se prinse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebă Petrache, cu ochii țintă la o statuie pe care n-o mai văzuse până atunci. Statuia nu părea nefericită, căci cei care o turnaseră în bronz avuseseră destui bani să-i facă brațe și picioare, ba, în plus, îi îndesaseră și un joben pe cap. Și nici la vălătucii bărbii nu se scumpiseră. Omul, care nu avea o statură mai înaltă ca un copilandru, își ținea capul vag dat pe spate, mâna dreaptă ridicată și piciorul stâng împins înainte. Părea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
perdelei îngălbenite și deșirate de la demisol. Nu se ferea cu tot dinadinsul și, uneori, chiar îi plăcea lumina zilei, mai ales toamna târziu, când lumina era mierie și se îngroșa, puteai s-o aduni în căușul palmei și s-o îndeși, ca pe un bulgăre de zăpadă. Atâta doar că, rătăcit în mulțime, se simțea ca un altfel de Robinson Crusoe, din cale-afară de singur pe o insulă locuită. Dincolo de frontieră însă se simțea stăpânul propriei singurătăți, ceea ce nu îl întrista
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fel de luptă a lui Iacob cu îngerul... — Eu, ca să fiu sinceră, am luat toate astea în joacă... Dar probabil că tocmai de aia dragonii mi-au sărit în ajutor. O să mă mai gândesc la asta, promit... Vru să-și îndese carnetul la loc, dar lucrurile nu se mai așezau ca înainte. Oftă și cotrobăi prin geantă, scoase portofelul, apoi cartea recuperată, ca să le reașeze în ordine. El râse iarăși, luând cartea lui de pe marginea mesei și punând-o alături de-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru mine. Efrem căută printre fotografii și alese un carton pe care scrise două rânduri. — Asta e adresa la care poți scrie, trimiți un CV și ei se ocupă de tot... Cum Cosmina ezita să ia hârtia, Efrem i-o îndesă în buzunar. Apoi desprinse un celuloid de pe ecran. — Ia și asta. Portretul artistului în tinerețe. În orice caz, dacă vrei să-i lecuiești frântura de la tâmplă, să n-o faci cu bidineaua, ci cu o pensulă subțire. Altminteri, mai mult
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și strânsoarea. Te puteai strădui să-ți înghiți limba, apă sând-o spre gâtlej. Cel care a încercat asta s-a socotit că are limba prea lungă și n-a mai putut vorbi niciodată. Iar cei care au încercat să-și îndese pătura în gură ori să-și țină respirația n-au izbutit să fie atât de îndărătnici pe cât și-ar fi dorit. Eram tineri și trupurile noastre, chiar în ciuda minților lichefiate de atâta batjocură, se încăpățânau să trăiască. Așa s-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încârligate, ca ghearele unei păsări. Nu erau de alt folos decât să strângă marginile umerilor, ca niște capete de sârmă lăsate să atârne după ce gura sacului fusese strâns legată. Neputând să mai crească în lung și-n lat, corpul se îndesase în trunchi. Încât, judecând după mărimea pieptului, Coltuc ar fi trebuit să fie un flăcău înalt și vânjos. Așa însă abia dacă măsura, cu glugă cu tot, vreo doi coți, dacă socotim și căruțul, cu rulmenții de dedesubt. Scund, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Apoi, întinzând gâtul spre semaforul dinspre Piața Unirii : Șase ! Poliția... Nu mai privi a doua oară, să se convingă că nu se înșelase. Mai bine două nefăcute decât una făcută. Își înșfăcă de pe trotuar farfuria de tablă, pe care o îndesă la piept, încheindu-se peste ea. Orbul apucă, pe bâjbâite, frânghia de la căruțul lui Coltuc. Știau încotro să se îndrepte, dibuiseră locul din zori, nimeni nu i-ar fi căutat acolo. Atâta că trebuiau să ajungă la colțul celălalt, dinspre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apucă dragostea, ești pierdută, nu mai ești în stare de nimica... — Da’ cine a vorbit de dragoste ? — Atunci, dacă vrei, plătești. Jancote ! Banu’ înainte... — Da’ de la băiatul ăsta de ce nu ceri ? mai nădăjdui Ologu. Lasă-l, săracu’... spuse Panselia duios, îndesându-i ultima bucată în gură. Nu te uiți la el, că nici măcar labă nu e-n stare să-și facă ? La vârsta lui, interveni orbul, poți s-o faci și-n vis... — Gata ! hotărî Costică, opintindu-se să se ridice
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se stinseră, dar se aprinseră altele în ochii care luceau măsurând cu lăcomie distanța până la cazanele aburinde. Mulțimile coborau dinspre Mitropolie ca un zid îmbrâncit, o lavă curgând gros din toate părțile. Primul pe care îl izbiră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poștașul, ieșind. Să nu-l mai trimiteți la cerșit... Poți fi sigur de asta ! strigă Golea în urma lui, trântind ușa. Privi pe fereastră, până se încredință că poștașul ieșise pe poartă. Numără banii pe îndelete. — Uite unde era tolba... râse, îndesând banii în buzunar. Apoi se răzgândi și aruncă o hârtie pe masă. Du-te și ia niște mâncare ca lumea. Și, de rest, cumpără și-o carte... Hohoti : Să nu zică lumea că n-are cine citi... Zăpada începuse să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
blonzi ? Întrebare nu lipsită de temei, căci arătarea părea plămădită din funingine, cu părul ca niște ghemotoace de câlți, cu ochi negri, scăpărători, cu pomeți trași și tuciurii, sprijinindu-se pe două buze lăbărțate și vinete. Vocea, ca o drujbă îndesată în gâtlej, era pe măsură : — Kali benga, socares ? Iadeș, care se ghemuise, făcându-se una cu moșu-su, nu- și putea lua ochii de la arătarea aceea despre care puteau spune la repezeală două lucruri : unu, că nu semăna a fantomă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
demnitate predării, cuțitul, care se înfipse în pământ la un pas de tălpile proțăpite ale lui Calu. — Ești șmecher, ai ? zise acesta omenește, nu fără o brumă de admirație. Și tu, cap de cauciuc ? — Iadeș ! strigă acela, simțind primejdia și îndesându-și fesul până la nas. I-auzi la el ! se minună Calu. Apoi, dezvelindu-și do majorul claviaturii dintre buze : Bă, bagă-ți mințile-n capul ăla lustruit, aicea numa’ Mierlă are iadeș ! Omul-pasăre înălță un ciripit aprobator, bătându-se cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
exiști... Da’ ce-s io, copac ? se revoltă Iadeș. — Ar fi fost bine, râse Calu, ridicându-și buzele peste zăbală. Măcar aveai locu’ tău pe pământ. Nici măcar copac nu ești, poate talașu’, după ce-l taie... Iadeș se împuțină și-și îndesă fesul la loc, așa cum făcea când voia să se ascundă. — Eu am buletin ! anunță Bunelu, ridicând un petic cafeniu. — Dă-l încoace, să văd ! ceru Calu. Îl răsuci pe toate părțile și i-l dădu înapoi. Nu-i bun de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înviat... Abia atunci se dumiriră și începură să se tragă îndărăt. Iadeș își apucă sacul din care se vedeau, înghiontindu-se, colțuri metalice. — Lasă-l pustiilor ! îi ceru Pârnaie. Iadeș căută din priviri și găsi telefonul cu firul atârnând. Îl îndesă lângă celelalte. — Mai schimbăm și noi o vorbă, spuse, opintindu-se să ridice sacul în spate. Se depărtau cu fereală, tupilându-se. Dar poate că fereala le era zadarnică, monștrii nu aveau ochi, capetele lor nu păreau să-i bage
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sale. Se pare însă că urechile bătrânului erau bine căptușite de căciula de blană și de gulerul paltonului. El clămpăni de câteva ori din buze, apoi declară ritos : — Vreau să joc la loz în plic ! — De ce ? întrebă Jenică. Bătrânul își îndesă obrazul în spațiul îngust al ferestruicii. Atunci Jenică văzu că are nasul spart în tot felul de vinișoare roșii, ca un biftec făcut cocoloș și lipit la întâmplare pe față. Irigațiile nasului păreau direct proporționale cu profunzimea gândurilor, căci în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stă tot timpul gândul la regulat ? Privi triumfător spre ceilalți, dar nu-i răspunseră decât priviri nedumerite. Totul, continuă Maca, folosind retorica lucrurilor definitive, e o chestiune de apăsare. Pișatul în aer liber te descătușează, te despovărează. Altminteri, frustrările se îndeasă și se preschimbă în obsesii sexuale. Asta ne și împiedică să înțelegem femeia. Tăcură, ținându-și răsuflarea și ascultând fiecare ce fac ceilalți. La sfârșit, Maca se întoarse mulțumit și privi în jur. — Acum, că am scăpat temporar de apăsarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
voce dogită și totodată stridentă, ca o conservă rostogolită pe pietre. — Umblă creanga. Maca împinse ușa cu degetul. Bătrânul se legăna în balansoar, dând deoparte, când și când, ca pe o muscă, vârful ciorapului de lână pe care și-l îndesase pe cap și care îi tot cădea peste ochi. — Cum merge, unchiule ? întrebă Maca, dând un brânci balansoarului. — Strașnic, nepoate. Până și moartea îmi plânge de milă. Ți-ai fi imaginat vreodată moartea plângând ? Stătea cu ochii larg deschiși, de parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căută sticla de votcă. Găsi doar sutienul, uitat în grabă pe întuneric. Era alb, cu un volănaș de dantelă acolo unde un nasture descheiat al bluzei putea să-l scoată la iveală. În dreptul subțiorilor era ușor îngălbenit, iar cupele erau îndesate cu buret. Se întoarse cu fața în sus. Vru să-și tragă cearșaful peste el, dar îi era prea cald. Își așeză sutienul pe piept, se concentră pe furnicătura bretelelor care cădeau în lături și adormi. Din nou Maca : — Asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atunci îi sună telefonul mobil. Își șterse degetele, apăsă tasta și vorbi. — Da, mămică, spuse, fără să ia în seamă zâmbetele celorlalți. Tocmai plecam, mămică... Nici vorbă, n-am pus nimic în gură... Închise și îi privi. Atunci Maca își îndesă bucata de cârnat în gură. — Așa zici mata ? întrebă Tili. Bătrânul Coropciuc vărsă câteva picături pe jos. Tăcu, de parcă ar fi așteptat ca țuica să treacă prin dușumea și s-o înghită pământul. Apoi dădu restul pe gât și își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
meșterind la ușă. Din cât zărea printre brusturi și oțetari, bătrânul încuia pe îndelete, fără să i se pară ceva de prisos. Încercă ușa, apoi ferestrele, îngrămădi cheile într-un portofel, portofelul îl înveli într-o pungă de plastic și îndesă totul pe fundul unei sacoșe vărgate cu mânere rotunde, de lemn. Abia atunci bătrânul cu mers de nevăstuică și față de viezure ieși, orbecăind, în stradă. În zori, lumina se aprinsese mai întâi într-o singură cameră. Pe măsură ce viața își urma
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la întrebarea dinăuntru : cine-i ? S-a gândit, probabil, că într-o zi o să mai fie nevoie de el. Noi avem nevoie de el, spuse Maca. Nu e chiar ce și-a dorit... Bătrânul își făcu basmaua ghem și o îndesă în buzunarul pantalonului. Își trase cozorocul, privind cu atenție în lungul străzii. Ezită o clipă, căci urma s-o ia în direcția întunecată. Maca își iți capul de după coloanele intrării în parc. — Mergeți voi înainte. Eu vin din spate, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]