25,689 matches
-
1991, în colecția "Poeți români contemporani"): "Lui Ilie Constantin, Poetului pe care am mizat ca pe mine însumi, cu teamă, iubire, speranță". N-au întârziat "pedepsele" critice, a căror justificare nu mi-ar trece prin cap s-o pun la îndoială! Nu citez nume - erau destule. În ansamblu, se serba aproape "sacrificarea" mea. Norocoasa mea generație se împlinise cu un număr însemnat de nou veniți, ca și de poeți pe drept recuperați din cei ce debutaseră înaintea noastră, în condiții și
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
reprezenta cu atât mai bine (adică mai fidel) epoca. Neutralitatea lui tocmai de aceea fusese căutată: pentru a înlătura riscul subiectivismelor și pentru a camufla vocea propagandei. Istoria (prezentarea) succintă a lui Emil Boldan, rămasă în paginile revistei, este, fără îndoială, rezultatul unei comenzi politice. Prezentare succintă a istoriei literaturii române de Emil Boldan ne dă o imagine clară a tabloului de valori în viziunea politică a deceniului șase. Tot ce am putea culege din presa literară a timpului, din manualele
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
factor de presiune asupra dosarelor ascunse și azi. Altfel nu-mi explic ura cît se poate de actuală a unora dintre postatori împotriva acestui post de radio. Și, din punctul lor de vedere, poate că pe bună dreptate. Am serioase îndoieli că N.C. Munteanu ar fi dat de urmele lui Emanuel Valeriu ca vechi informator al Securității, dacă N.C. n-ar fi lucrat la Europa Liberă, calitate în care a cerut înformații despre dosarul său de urmărit al Securității. Și mai
Despărțirea de Europa Liberă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8300_a_9625]
-
să-i instituționalizeze memoria. Adică să înceapă o campanie sistematică de adunare a lucrărilor, cîte s-or mai găsi, pentru a nu ne trezi la un moment dat că rămînem complet descoperiți în ceea ce-l privește pe Ion Vlad, fără îndoială unul dintre cei mai importanți artiști români ai secolului care a trecut. În acest context, mesajul transmis prin recenta expoziție Ion Vlad de la Călărași, dar, mai ales, prin cea deschisă acum la Galeriile Dialog ale Primăriei sectorului 2, București, prin
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
minute în eter, plus o integrare a jazz-ului în formulele concertistice live și în spațiile de înregistrare în studiourile proprii de înaltă condiție tehnică, deservite de recunoscuți profesioniști într-ale sound-ului. Iată o constatare ce nu lasă nici un loc îndoielii, atâta timp cât subsemnatul - un simplu realizator pensionar - realizează doar el însuși, în fiecare lună, pește patruzeci de emisiuni (fiecare în durată de treizeci până la nouăzeci de minute, cele mai multe de șaizeci de minute) pentru Radio România Cultural și Radio România Actualități
Radioul public ?i jazz-ul by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83133_a_84458]
-
oferă bucurii artistice notabile. Aș mai avea multe de spus despre Rodica Anghelescu și despre muzica pe care o performează, dar deocamdată închei cu convingerea că am sugerat atenției cititorului acestor rânduri câte ceva în legătură cu o interpretă care, fără îndoială, va avea locul său în istoria de mâine a muzicii de astăzi.
Eleganță by Elise Stan () [Corola-journal/Journalistic/83146_a_84471]
-
avut în dezvoltarea și promovarea muzicii franceze, precum și importantele date despre creația compozitorilor aflați în programul concertului: Maurice Ravel, Erik Satie, Claude Debussy și Cecile Chaminade au fost prezentate asistenței de reputatul muzicolog german dr. Adalbert Grote. A fost, fără îndoială, o excepțională comunicare din punct de vedere muzicologic. Lucrările înscrise în program: pentru recitator și pian, pentru violoncel și pian, pentru pian la patru, cinci și opt mâini etc. au fost remarcabil interpretate de către soliștii Ana Bondue (pian, recitator), Adina
O prestigioasă manifestare artistică Țintea muzicală - ediția a IV-a - 2012 by Alexandru I. Bădulescu () [Corola-journal/Journalistic/83157_a_84482]
-
percepția celeilalte, ca produs al hazardului, are nevoie de cîteva precizări. Avînd în vedere că cele patru lucrări expuse nu au nici o legătură între ele, cu excepția împrejurării exterioare că au fost furate și, mai apoi, recuperate, împreună, este în afara oricărei îndoieli că această expoziție nu ar fi avut niciodată loc în forma în care ea a fost atunci organizată. Așadar, cum nu un proiect muzeografic a stat la originea ei și cum nici intenția de a demonstra un fenomen istoric sau
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
bine instalat în conștiința istoricului nostru. Cînd își va mărturisi, pe ocolite, propriul program de viață, Bălcescu o va face indirect, schițînd - în cîteva rînduri memorabile - portretul lui Tudor Vladimirescu, primul revoluționar modern român, în care istoricul își surprinde fără îndoială autoportretul. "Vladimirescu, care avu norocirea d-a purta glasul în numele poporului și a personifica deșteptarea lui, avu încă norocirea d-a-și da viața pentru credința sa și d-a fi ucis d-acești fanarioți pe carii și dupe moarte
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
principala sa scriere istorică, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, începe cu cuvintele: "Deschid sfînta carte a neamului nostru unde se află înscrise..." Cît privește definiția, statutul și întinderea acestei patrii visate, Bălcescu - spre deosebire de mulți contemporani ai săi - n-a avut vreo îndoială: România (așa o va numi mereu) e țara compusă din cele trei provincii istorice, coincizînd cu hotarele vechii Dacii. în mintea lui Bălcescu, condiția europeană a acestei țări pare un dat natural, analizele pe care el le închină situației de la
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
voci ale școlii românești de canto din perioada interbelică și cu deosebire, după cel de al Doilea Război Mondial, astfel încât, Opera Națională București a devenit, în mod constant, una dintre marile scene lirice ale lumii europene și internaționale. Este, fără îndoială, un adevăr binecunoscut, menționat și cu acest prilej de maestrul Mihai Cosma, faptul că Opera Națională Română, din capitala României, a luat ființă în cea de a doua parte a sec. al XIX, grație eforturilor deosebite, dăruirii și luptei aprige
60 de ani de la inaugurarea cl?dirii Operei by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83228_a_84553]
-
aș încumeta - avea să scrie el, în preambulul paginilor, vreo 25, pe care le-a scris totuși - ținând seama de fantezia ce îmi transformă neîngrădit și fără vrere realitatea întrepătrunzând și contopindu-se cu ea, dându-i altă înfățișare, fără îndoială deformată, dar care pentru mine are putere de adevăr. Este adevărul meu, cel pe care îl simt ca atare, contopit cu însăși existența." Nu avem deloc impresia citindu-i amintirile, câte au fost publicate de Irina Nicolau și Carmen Huluță
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
juriul bienalei muzicale iar Radio France Musique îi transmite, de două ori, cantata La moartea lui Ștefan cel Mare. Se bucură de o bună primire unanimă: "Toți, absolut toți, - scrie el - pretind că sunt un sfânt." Apreciere care califica, fără îndoială, suferințele sale în temnițele comuniste. Distonează câteva rânduri, scrise probabil pentru cenzorii care-i citeau scrisorile în țară, rânduri despre "marile transformări" din România, despre inițiativa românească de "autonomie și neutralitate", sloganuri care, cum bine știm i-au înșelat pe
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
bis, un „moment” de reculegere, parte din miracol. Afară ploua tare, cu fulgere și tunete și toți 4.000 de oameni am sta în hol, unii lângă alții, cuprinși de magia lungimii de undă. Cerul aplauda! Fără nici o urmă de îndoială, seara muzicală din 11 septembrie de la Sala Palatului din cadrul Festivalul Internațional „George Enescu” a fost unică, irepetabilă, o seară pe care și natura a aplaudat- o îndelung. Ce seară! Ce concert! Ce aniversare! Ce onoare! Deh! Vraja lui Verdi
Sub vraja lui Verdi by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83430_a_84755]
-
muzicolog și prof. dr. Octavian Lazăr Cosma, membru corespondent al Academiei Române, scria, cu zece ani în urmă (2003): „Ion Dumitrescu era o enciclopedie vie, era o inteligență sclipitoare și în orice situație, pe orice temă (...) personalitatea lui Ion Dumitrescu, fără îndoială ne marchează pe toți. A fost uriașă și rămâne, în perspectiva anilor care se preling, tot la fel de înaltă, prin forța geniului, aș spune eu, pe care l-a avut Ion Dumitrescu și a focului sacru pe care l-a purtat
Un important jubileu: CENTENAR ION DUMITRESCU by AL. I. BĂDULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84357_a_85682]
-
ajung în final să eșueze într-un fel sau altul. Eșecul este înscris în însăși condiția de muritori a oamenilor. Toate succesele sunt relative câtă vreme, mai devreme sau mai târziu, indiferent de prestigiu și de avere, așteaptă implacabil moartea. Îndoiala, umbra eșecului se întind peste tot, chiar și acolo unde, la prima vedere nu este loc decât pentru succes. Meditează Norman Manea, sub masca unui personaj: "Poți eșua, de pildă, visând toată viața să devii actriță de film și devenind
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
confortului -, de acest pericol nu se poate scăpa decît practicînd ascetismul spiritual: ascuțirea lăuntrică, intensitatea, necruțarea de sine, predilecția pentru experiențele aspre. Celor care nu au puterea de a suporta ascetismul, eseistul li se adresează condescendent: "Sunteți prea feminini. Fără îndoială, sufletul feminin e fermecător și de necuprins. Dar lăsați acest suflet doamnelor iubitoare de lectură sau celor ce poartă din salon în salon nostalgia amantului tenor și cerebral. Viața duhului masculin e aspră." (p. 237) După o astfel de pledoarie
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
că ne aflăm în fața unei fascinante creaturi de hârtie, a unui personaj complex, paradoxal, care deschide o nouă tipologie în literatura română. Observația lui Cristian Moraru se justifică însă aplicată la volumul al treilea. Strategia tipologiei negative a fost, fără îndoială, și ideologică, dar, așa cum vom arăta în continuare, scriitorul a făcut eforturi ca, în primele două volume, arta să depășească teza. Cronica de familie rezistă ca și cronică a monstruozităților, iar bestiarul ia proporțiile bâlciului manierist. Intenționalitatea este depășită de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
singura posibilă, singura publicabilă. A gândi și a comunica ceva pe cont propriu, aparte de colectivitate, în secret, comporta un risc enorm. Scriitorul nu avea (nu trebuia să aibă) viața personală, intimitate cu atât mai puțin. Însingurarea, ezitările, gândul morții, îndoielile, dragostea, libertatea opțiunii, speranța în Dumnezeu - considerate reminiscențe burgheze demobilizatoare - încurcau efortul de construcție proletară a noii societăți. Prin urmare, sunt multă vreme teme interzise. Cum ar putea exprima scriitorul ceea ce simte și ceea ce crede cu adevărat? Nu-i rămâne
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
cărei călătorie nu lasă nici un semn (...)". În mod foarte inspirat, poetul român reține doar pasărea în zbor, înlocuind corabia cu peștii: Ce urmă lasă șoimii-n zbor? Ce urmă, peștii-n apa lor? Blasfemia maternă nu poate fi pusă la îndoială ("E un păgân și Dumnezeu, / E un păgân"), sancționată de reacția mulțimii: "Grăbit poporul cruci făcea / De mila ei, și sta-ngrozit". Un sfetnic bătrân, care-și ridică sprâncenele cu mâna, o va dăscăli pe regină cu sentințe filosofice - pe cât
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
avea să rămînă prins ani și ani. Recitește De două mii de ani după "o scrisoare mișcătoare de la Blecher" și constată surprins: "Cu excepția cîtorva pasaje cu un accentuat aer evreu, restul e excepțional. Nu știam, nu mă așteptam. Nu încape nicio îndoială că, din tot ce am scris, cartea asta rămîne". Resimte o puternică senzație de irealitate - ca un ecou din Blecher - în acel amestec de viață și moarte de la sfîrșitul războiului, cînd se trezește scriind la patru piese deodată, în vreme ce așteaptă
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Cosmin Ciotloș Fără îndoială, Petru Cimpoeșu reprezintă marea descoperire în proza românească a ultimului deceniu. Tânăra generație de critici și l-a asumat aproape integral și exclusivist, începând - în ordine istorică - cu Simion Liftnicul, romanul său din 2001, doldora de îngeri și de moldoveni
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
rechizitoriul pedanților este onoare (fostă onor). Cum nu există rațiuni de alfabet, sau de sistematizare a dicționarului - autorul lui amestecă, fără prea multă grijă, cuvinte, sufixe și sintagme - care să-l propună pentru primul loc, drama efeminatului onor arată, fără îndoială, rădăcinile unei probleme care rodea secolul XIX, trăgînd o punte de la româneasca "eretică" a lui Negruzzi la vederile Junimii. Onorul, acela al lui Budai-Deleanu (în a cărui țiganiadă onoru-i lipsește celui "născut la robie"), al lui Negruzzi (la care stă
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
Olah a știut să gestioneze cu dibăcie relația dintre obiectele și evenimentele sonore și modul de perpetuare al acestora. Compozitorul, spre deosebire de moda postmodernismului de nuanță hermesiană, nu numai că pune în discuție, problematizând anume ceva, ci chiar afirmă, dincolo de orice îndoială, enunțuri categorice. Este felul lui de a fi actual și autentic. Să fii consecvent! Jaques Lacan definește postmodernismul prin prisma dedublării ce implică multiple rupturi în lanțul semnificațiilor (dedublarea identificându-se în arta sunetelor cu pastișa și colajul). Pe de
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
mică sau mai mare măsură întâlnim cam tot ceea a constituit tendință de înnoire și undă de șoc în materie de artă regizorală. Fără să minimalizez alte spectacole, cu evidență și ele revendicate de la un program riguros (mă gândesc, fără îndoială, la experiențele fanatice ale lui Măniuțiu, la ceea ce au realizat Tompa Gabor, Afrim, Bocsardi, căci în jurul lor sau cam agitat zarurile), dar și la cele trei spectacole absente de pe lista nominalizărilor datorate tot lui Andrei Șerban (Pescărușul), Silviu Purcărete (Gianni
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]