2,372 matches
-
și în cazul diferitelor forme (mai simple sau mai sofisticate) ale jocului, marcarea distanței față de acțiuni sau comunicări „reale”. Tocmai în măsura în care până și cea mai prozaică însemnare este „încadrată” implicit de formule din speța acelui let’s pretend, atât de îndrăgit de Lewis Caroll (ca de pildă: „acum ne jucăm” sau „acum scriu/citesc o poezie”), ea devine, într-un mod îndeajuns de evident, ficțională. Așadar, putem vorbi, încă, despre o dihotomie implicită între „realitate” și „ficționalitate”, însă nu trebuie să
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
imanenței literarului, a faptului că totul a mai fost spus cândva, într-o carte, într-un text. De aceea, la Mircea Ivănescu până și cea mai prozaică însemnare apare „încadrată” de formule din speța acelui let’s pretend, atât de îndrăgit de Lewis Caroll (formule de tipul „ca și cum”, „dacă ne-am spune”, „putem să ne închipuim că” etc., pot fi descoperite pretutindeni în versurile poetului). Așadar, putem vorbi, în cazul său, despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre „realitate” și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poetică”, și tot îmbrăcată în „staniolul” postmodern al ironiei: stea mică, nichelul meu te dorește, sifonul meu a bolborosit tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe și el vasele cu resturi de conservă de pește te-au și îndrăgit. vino, și ai să scânteiezi toată noaptea, deasupra regatului de linoleum crăiasă a gândacilor de bucătărie. (Poema chiuvetei) Este evidentă aici, pe lângă verva parodică (avem de-a face cu o trimitere explicită la Luceafărul eminescian), aceeași aplecare către personificarea obiectelor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
material: „Sus, paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o punte-aeriană, Iar În leagăn de matasă gangurul misterios Cu privighetoarea dulce se Îngînă-armonios. Jos pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare, Se-ndrăgesc În părechere pe sîn alb de lăcrimioare, Și, ca roi de petre scumpe, gîndăceii smălțuiți Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiți. O pătrunzătoare șoaptă umple lunca, se ridică. Ascultați!... stejarul mare grăiește cu iarba mică, Vulturul cu ciocîrlia, soarele cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dar geaba, mijloc nu fuse S-o facă a mă iubi, Că ea Îndată se duse Și iarăși se osebi. Judecata iar mi-a dat-o, Ea asemeni iar fugi, Mii de ori a-nfricoșat-o, Dar nu mă putu-ndrăgi. Dacă vede-n cea din urmă Că vrea a se omorî, Judecata ni se curmă Și s-o las Îmi hotărî.” Sătul și dezamăgit, soțul rupe, În fine, foaia de zestre și se separă de infidela nevastă. Feciorul este crescut
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care să aibă nevoie, a dormit destul... Cosmina se ridică : — Un medic n-ar trebui să se lege sufletește de pacienții lui, nu-i așa ? Trebuie să le vrea binele, așa zice Hipocrat. Trebuie să-i îngrijești, nu să-i îndrăgești... Iubirea, oricât te-ai strădui, e posesivă și egoistă, nu poți să iubești fără cruzime. Ții minte ce ți-am spus... Dacă tu crezi că păcălești moartea, te înșeli. Cu cât tragi mai tare din partea asta, cu atât mai tare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu poți să iubești fără cruzime. Ții minte ce ți-am spus... Dacă tu crezi că păcălești moartea, te înșeli. Cu cât tragi mai tare din partea asta, cu atât mai tare o să tragă și ea. Cu cât mai tare vei îndrăgi un bolnav, cu atât mai tare îl va îndrăgi și moartea. Îi arătă moneda. — Tu pe o parte, ea pe o parte. Cap și pajură, alb și negru. — Asta chiar că ar fi o greșeală, spuse Efrem, arătând radiografiile atârnate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ți-am spus... Dacă tu crezi că păcălești moartea, te înșeli. Cu cât tragi mai tare din partea asta, cu atât mai tare o să tragă și ea. Cu cât mai tare vei îndrăgi un bolnav, cu atât mai tare îl va îndrăgi și moartea. Îi arătă moneda. — Tu pe o parte, ea pe o parte. Cap și pajură, alb și negru. — Asta chiar că ar fi o greșeală, spuse Efrem, arătând radiografiile atârnate în fața panoului luminos. Nu e așa simplu pe cât pare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
blândă ca fiind acele "forțe netradiționale precum bunurile culturale și comerciale" și desconsideră această formă de putere întrucât "este, ei bine, blândă."24 Firește că produse precum Coca-Cola și Big Mac nu-i determină în mod necesar pe musulmani să îndrăgească Statele Unite. Despre dictatorul nord-coreean Kim Jong Il se spune că ar fi mare consumator de pizza și de programe de televiziune americane, ceea ce nu-i afectează, însă, programul nuclear. Vinurile excelente și varietatea brânzeturilor nu-i garantează Franței forța de
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
albilor în Orient", iar Belgia le interzicea africanilor din colonia Congo să vizioneze filme americane.18 Chiar și astăzi, după cum subliniază săptămânalul londonez The Economist, antiamericanismul reprezintă parțial o chestiune care ține de clasă: "Britanicii săraci și mai puțin educați îndrăgesc America mult mai mult decât compatrioții lor mai înstăriți.... Antiamericanismul claselor superioare poate fi, de fapt, un surogat al snobismului."19 Pe listă poate fi adăugat și snobismul intelectual. Figura 2.2 Procentele vest-europenilor care declară că au opinii favorabile
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
care ne acaparează mintea, care ne scoate din starea de criză dată, care ne abate gândul de la înfrângerea suferită. Nici învingătorul nu pare a avea o situație mai bună, de vreme ce nu poate dormi prea mult pe laurii victoriei. "Nu toată lumea îndrăgește învingătorii. Ei au de înfruntat invidia sau jignirile nemeritate din partea perdanților, trebuie să-și apere tot timpul avantajele (și poziția n.n. G.A.) obținute prin luptă", notează autoarea (ibidem). Am observat până acum faptul că relațiile concurențiale presupun: participanți, un
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
conform căruia sunt servicii atât de mari, încât nu pot fi plătite decât cu ingratitudine sau după care recunoștința cea mai mare pe care ți-o poți dori de la unii oameni ar fi să nu-ți fie recunoscători. Când ai îndrăgit și respectat multă vreme numele unui nefericit, când în tainițele ascunse ale gândului ai jurat soartei lui nefericite o credință de nezdruncinat, clipa în care ești răsplătit cu nerecunoștință, clipa în care te îndoiești de mărinimia oamenilor și ești îndemnat
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ceas, până și în somnul lui. Altcineva, chiar incomparabila instituție a familiei, ce competență și ce cutezanță are? Nu încerca prea mult", spune tânărului familia, "stai lângă mal, dacă vrei să-ți fie bine". Dar antrenorul este din alt aluat; îndrăgind și el, ca un părinte, pe tânăr, îi spune: "Aruncă-te în larg, n-ai să te îneci." Atunci, unde ne sânt antrenorii? Dar ei sânt de pe acum prezenți și cu siguranță sânt mai mulți decât cei de antrenat, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
terasa joasă este instalată o masă de ping-pong la care doi tineri își dispută un meci. La câțiva metri de ei, pus pe pervazul ferestrei, un casetofon dat tare le ține de urât. O formație "de cartier", dintre cele foarte îndrăgite de noua generație, reia la infinit aceeași "frază muzicală", ca acul unui patefon care nu mai poate ieși din șanțul plăcii: "Ce p...a mea! Ce p...a mea! Ce p...a mea..." Cuvintele se ridică în văzduh, străbat aerul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a descoperi scăderi cari, cu puțină silință, se pot evita. Ceea ce constatăm cu plăcere este că d-șoara Dănescu pe zi ce merge devine o actriță mai bună, promite a deveni o artistă în puterea cuvântului. Publicul are cuvânt să fie îndrăgit de tonul cu totul firesc, niciodată afectat cu care d-nia sa vorbește, fie scenele sentimentale, fie vesele. Acesta e titlul său de superioritate față cu celelalte colege (esceptînd se 'nțelege pe d-na Sarandi, care nu cade niciodată în greșala
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nr. 2, p. 145. 85 Ibidem, p. 149. 39 descrie soția, ci, de asemenea, pentru a pune în discuție voința liberă, lipsa virtuții și hotărârea nezdruncinată de căutare a libertății cu orice preț.86 Acest motiv se pare că era îndrăgit de Chaucer, care l-a preluat din opera lui Boețiu sau din Romanul Trandafirului, opere pe care, de altfel, le-a tradus în limba engleză. Apare și în Povestirea scutierului, atunci când șoimanca își portretizează iubitul trădător și subliniază nevoia acerbă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deține doar frumusețe, ci și o pricepere desăvârșită în treburile domestice (țesut, organizarea unui ospăț), dar are și o educație temeinică: poate scrie și calcula, poate gestiona o afacere, ba chiar mai mult, nu evită nici preocupările cinegetice, atât de îndrăgite de bărbați. Sunt puține personaje feminine în opera lui Boccaccio care apar menționate cu un asemenea cumul de însușiri, mai ales în sfera culturală. Desigur toate acestea nu l-au putut decât intriga pe cinicul Ambrogiuolo, absolut convins că o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
elocventă: „Amor vincit omnia” 483 . Portretul stareței, care reliefează preocuparea personajului pentru tot ceea ce este amănunt, cochetărie, emoție, ne-o înfățișează ca pasionată de moda timpului și nu de canoanele bisericești.484 Criticii literari au remarcat frecvent că autorul a îndrăgit în mod deosebit acest personaj, deși o satirizează cu blândețe în portretul făcut în Prologul general, folosind frecvent adverbul ful, care în engleza contemporană ar însemna very, adică „foarte”. Se ajunge astfel la unele superlative în comportamentul și atitudinea personajului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de acțiune, de dinamism. La sfârșitul activității cinegetice, femeile se adună în jurul zeiței care le cere o închinare și o supunere demne de figura sa castă. Dar, pe neașteptate, are loc o revoltă, condusă de doamna pe care naratorul o îndrăgea și care nu este identificabilă printr un nume distinct, aceasta cerând o aservire față de o altă zeiță, Venus. Zeița intransigentă, Diana, simbol al purității, se reîntoarce supărată în cer. Întruchipare a carnalității, a senzualității și a desfătării, Venus nu întârzie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce oferă istorisirile de altădată: Hercule și Deianira, Enea și Dido, Florio, Tristan. Cei doi pelerini pătrund apoi într-o altă cameră, unde este descrisă Fortuna și este reliefată vanitatea bunurilor pământești. Deși această secțiune este mai scurtă, tratează teme îndrăgite de Boccaccio, pe care le va aborda în două din operele sale mai târzii: precaritatea gloriei umane și decăderea celor faimoși altădată. Naratorul rememorează în aceste pasaje prăbușirea Tebei și a Troiei, a lui Alexandru, Cezar, Nero și mulți alții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
plecând de la experiența unor personaje distincte.” Robert O. Payne, op. cit., p. 2. 630 Ibidem, p. 21. 631 „și erau scrise-n cărțulie,/ știți, fabule în stihuri puse/ De condeieri în vremi apuse,/ și oamenii aminte luau,/ Cât legea firii o-ndrăgeau.” Geoffrey Chaucer, Legenda femeilor cinstite și alte poeme, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 33. 177 distinctă, o voce aparte 632, așa cum se remarca și la Boccaccio, dar de o naivitate căutată, pentru că se interoghează mereu și pretinde că nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
farmec: „Ca soarele frumoasă-ntre frumoase,/ [...] Își dobândise strălucit renume/ De lamură-a reginelor din lume,/ Aleasă, darnică, preaminunată:/ Ferice-acel ce o vedea o dată;/ De regi și domni dorită-așa de tare/ Cănflăcărase lumea asta mare/ și orice ins o îndrăgea cu foc.”687 Personajele feminine față de care autorul manifestă intenția glorificării au ceva de basm, cel puțin în surprinderea trăsăturilor fizice, de altfel ele vin din mitologie, sunt mai puțin veridice: „În strai bogat, frumoasă peste poate,/ și-atât de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ani de rătăciri maritime, Constanța ajunge pe țărmul Britaniei, refuză să-și dezvăluie identitatea și, cum era de așteptat, se pune în serviciul tuturor: „Era așa robace și cuminte/ și gata tuturor s-ajute ea/ Că orice om îndată o-ndrăgea.”755 Misiunea fetei pare a fi aceea de a răspândi credința creștină, este 753 Ibidem, p. 148. 754 Ibidem, p. 149. 755 Ibidem, p. 155. 205 un veritabil misionar, deoarece conducătorul cetății alături de soția sa, cei care o găzduiau și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
apreciate de către toți supușii: „Căci, în virtute pururi deplină,/ Purtarea ei fără cusur frumoasă/ Era mereu de bunătate plină;/ Așa era la vorbă de duioasă,/ De vrednică de cinste și miloasă/ și-n suflet pătrundea așa de bine,/ C-o îndrăgea îndată orișicine.// Nu numai la Saluce în cetate/ Se răspândise faima ei cea bună,/ Ci și-n ținuturi hăt îndepărtate,/ O proslăveau noroadele mpreună,/ și-așa departe lauda-i răsună/ Că spre Saluce toți cu mic cu mare,/ Călătoreau s
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
distinge prin cumulul de calități fizice și morale: „Era așa frumoasă junai fată/ De nu-și afla pereche-n lumea toată./ Atât a hărnicit măiastra Fire/ S-o făurească-ntru desăvârșire [...]/ Doar paisprezece ani avea făptura/ Pe care Firea-atâta o-ndrăgise./ Așa cum crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]