3,818 matches
-
țipetele vesele ale copiilor din curte. Era la fel ca și cu brațul omenesc pe care îl văzusem într-o zi, pe autostradă, lângă două mașini încastrate una în cealaltă. Un braț smuls, pe care cineva, așteptând sosirea salvării, îl înfășurase într-o bucată de ziar. Literele tipărite, fotografiile lipite de carnea sângerândă o făceau aproape neutră... Nu, ceea ce mă răscolea, de fapt, era incredibilitatea vieții. Cu o săptămână în urmă, aflam de misterul lui Beria, de haremul lui de femei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nerecunoscut, aruncată pe nisip, bătută, torturată. Eram dezamăgit, mi-era ciudă pe mine pentru indiferența mea obtuză. Chiar în noaptea aceea, toate reflecțiile mele despre incoerența liniștitoare a vieții mi-au părut false. Am revăzut, visând cu ochii deschiși, brațul înfășurat într-un ziar... Nu, era de o sută de ori mai înspăimântător în ambalajul acela banal! Realitatea, cu toată incredibilitatea ei, întrecea cu mult ficțiunea! Am scuturat din cap, ca să alung imaginea bășicuțelor de ziar lipite de pielea însângerată. Deodată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pace un minut la lumina asta și în căldura asta. Am să plec, vă promit...” Aerul viciat de pe bulevard s-a condensat, s-a fărâmițat într-o ploaie măruntă, stăruitoare. M-am ridicat. Vocea liniștitoare tăcuse. Capul parcă îmi era înfășurat într-un nor de vată fierbinte, am ocolit un trecător care mergea ținând de mână o fetiță. Mi-era teamă să nu sperii copilul cu fața mea aprinsă, cu frisoanele de frig care mă zgâlțâiau... Și, vrând să traversez strada
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
erau acoperite cu hieroglife. Când am traversat Sena, cerul a început să pălească. De câtva timp, mergeam cu pași de somnambul. Febra veselă de convalescență dispăruse. Aveam senzația că înot în umbra încă groasă a caselor. Amețeala curba perspectivele, le înfășura în jurul meu. Îngrămădeala clădirilor de-a lungul cheiurilor și pe insulă acea aerul unui gigantic decor de cinema în întunericul proiectoarelor stinse. Nu mai reușeam să-mi aduc aminte de ce părăsisem cimitirul. Pe pasarela de lemn, m-am întors de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca să nu mai încerc să mi-o demonstrez. Am hotărât, pe moment, să nu mă gândesc la amănunte, să trăiesc, păstrând în adâncul fiecărei zile speranța aceea nesăbuită. Să trăiesc din speranța aceea. Noaptea nu am mai reușit să adorm. Înfășurându-mă în palton, am ieșit afară. Căldura blândă a toamnei târzii cedase locul vântului din nord. Am rămas în picioare, privind norii apăsători care se îmbibau, puțin câte puțin, cu o paloare cenușie. Îmi aminteam cum, într-o zi, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
drumul. Cu picioarele goale pe nisipul ud, tare, aveam să cobor acum spre sud. Mergeam și mă gândeam la poșeta pe care sora mea și cu mine o numeam, pe vremea copilăriei noastre, „Poșeta de pe Pont-Neuf”, și care conținea pietricele înfășurate în bucăți de hârtie. Erau în ea un „Fécamp”, un „Verdun”, dar și un „Biarritz”, al cărui nume ne făcea să ne gândim la cuarț și nu la orașul care ne era necunoscut... Aveam să merg de-a lungul oceanului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fotografie pe care am recunoscut-o numaidecât: o femeie în pufoaică, cu o șapcă mare rusească cu clapele lăsate în jos. Pe un dreptunghi mic de pânză albă, cusut lângă șirul de nasturi - un număr. În brațele ei, un copilaș înfășurat într-o gogoașă de lână... Noaptea, am regăsit în minte imaginea pe care o crezusem întotdeauna un fel de reminiscență prenatală, venită de la strămoșii mei francezi, și de care, în copilărie, eram foarte mândru. Vedeam în ea dovada francității mele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Cuvinte: falce = veche măsură de suprafață; ghiorlan = bădăran, țopârlan; megieș = vecin; răzeș = țăran liber, care avea o bucată de pământ moștenită din tată În fiu; pălămidă = plantă cu frunze spinoase, păroase și cu flori roșii; fișic= sul de monede metalice Înfășurate În hârtie; napoleon = monedă franceză de aur care a circulat și la noi. ALEXANDRU IOAN CUZA de Victor Eftimiu Îți fuse dat, cinstite pârcălabe, Să porți coroana lui Ștefan cel Mare. Să duci mândria stemei basarabe, Un singur țel, o
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
încă în inim-un odor. Deși-nghețat și palid, dar totuși mai mângâie Inima mea cea moartă... ........... dar cîteodată-nvie Un gând lunatec, palid, nebun, dar de lumină, Ce inima mea stinsă în noaptea-i o-nsenină. Ș-atunci (arunc-]amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară Se uita prin spărtura a bolții la steaua care zboară Pe țărmul lumei moarte... Eu auria speranță Ce-n cerul lumii, -n norii-i, lumina-i o balanță Și las-o rază albă candidă, blândă, lină, Pe-iubirea mea trezită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-o rază albă candidă, blândă, lină, Pe-iubirea mea trezită din inima-n ruină. {EminescuOpVIII 168} dar cîteodată-nvie Un gând lunatec, palid, nebun, dar de lumină, Ce inima mea stinsă în noapte-i o-nsenină. Ș-atunci arunc-amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară, Prin bolta spartă s-uită la steaua care zboară Pe cerul lumei moarte. Stea... aureea speranță Ce-n cerul lumii, -n norii-i, lumina-i o balanță Și varsă câteodată o rază blândă, lină, Pe-iubirea mea trezită din inima
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sărută ) {EminescuOpVIII 283} REGELE SOMN A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență... O, dulce voluptate A nopții[lor]... Acuma văd luntrea de departe Cum cu-a ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i.... În manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe planul mării-l trag, Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei... pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cum că este al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
voastre umbre să pară adevăr. ȘTEFAN (Bătrîn și-ncoronat - iese lângă o piatră risipită de mormânt - barba albă - pletele albe cu desăvârșire - Asemenea unui leu murind: Înmormântat de secoli în neagra vecinicie Și stins din mintea lumei cea rece și pustie, Înfășurat de slava-mi - simțeam că nu trăiesc {EminescuOpVIII 292} Decât numai în basmu și-n cântec bătrânesc, În mintea cea uitită a unor strănepoți Ce, spurii și nemernici, slăbiți și idioți, Făcea pe ciocoimea căzutului Fanar, Cu mintea cea vicleană
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se pare că s-a făcut prea frig, nu? FELICE Da, da! Na, ține amândouă mantalele. {EminescuOpVIII 429} HISTR[IO] Dă-mi numai una. Viu îndată îndărăt. FELICE HISRE[IO] FELICE Unde pleci? HISTR[IO] S-aduc ceva lemne. FELICE Înfășoară-te bine e ger afară. HISTR[IO] Pe dată sunt aci i eu. Ei fi înghețat, hai? Numai nu fi trist, nu te mâhni de asta, găsim noi alți amici, nu-i așa, copilul meu, că acela e mort pentru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din tine, om și atom, tu-l reprimești în sânul tău cel sfânt după cursul timpului său. Cursul timpului... cuvânt greu, cuvânt ponderos... pradă timpului - cerșetorul, pradă timpului - regele... și într-o mână de țărână ardea odată un geniu... (se-nfășoară-n manta) Azi mi se pare că se târâie timpul încet. Doamne Dumnezeule, pe când eu hrănesc fără măsură melancolia mea, asupra bietului Felice planează încă" A fi sau a nu fi"... Ei, ei! aș fi trebuit să-ntreb chiar până
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dumneata și îndată te faci un lucru, o avere a așezământului. Aceasta v-o spui că mi s-a întîmplat mie: cum am intrat, doi țapeni feciori băieși puseseră mâna pe mine, mă desbrăcară de haine, pe urmă unul mă înfășură într-o fotă de lână de la brâu în jos, în vreme ce altul zicea că mă încalță cu niște picioroange uriașe (galenți), care pe loc mă făcură c-un picior mai nalt. Această încălțăminte popoiată nu numai că mă ținea ca în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
până la 65 grade de căldură, atât numai, când ieșii îmi văzui pielea că se închisese și mai mult de roșală: din rumen mă făcusem stacojiu, pe urmă vișiniu. Procleții mei mă luară și iar mă întinseră peste rănichi și mă înfășurară cu un șal alb la cap, apoi mă duseră îndărăpt iar prin salele prin care intrasem, cu grijă ca la fiecare schimbare de atmosferă să-mi puie o altă fotă și un alt turban. în sfârșit sosii în camera cea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de atmosferă să-mi puie o altă fotă și un alt turban. în sfârșit sosii în camera cea dîntîi, unde-mi lăsasem hainele. Aici aflai un covor frumos și o pernă; îmi mai schimbară o dată fota și turbanul ca să mă înfășure într-un cearceaf foarte mare. Astfel mă culcară înfășat ca pe un prunc și mă lăsară singur singurel. {EminescuOpVIII 577} Simțeam atunci un fel de huzur, o fericire oarecare ce nu se poate tălmăci; mă simțeam cu desăvârșire fericit, însă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la Londra, vrei să faci bine a te însărcina ca să faci a intra în mâna maestrului Pergoleze biletul ce voi scrie? - Bucuros, doamna mea. - Foarte bine. Miss Henrietta luă foarfecele și tăie o șuviță din părul său cel necru, îl înfășură într-o hârtie albastră, fața ce îi era dragă și nădăjduia mult într-însa, scoase un inel ce i-l dedesă mumă-sa și scrise biletul următor: Adio, astă seară pornesc la Londra; fericirea că ne-am văzut ne despărțește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Adio, astă seară pornesc la Londra; fericirea că ne-am văzut ne despărțește pentru totdeauna!... Gîndește-te câteodată la mine, trăiește pentru maica dumitale și pentru slava ce te așteaptă... pentru aceea ce îți jură aci amor vecinic! Henrieta IV Juana înfășură cu grijă suvenirile stăpîne-sei, le-trimise la luntrașul Beppo, care se puse în barcă și trecu la Sorrenta. Pergoleze nu era acasă când Beppo dete Ninei cele trimise de Henrietta. Noaptea trecută îi răcorise sângele și ieșise în ziua aceea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
defectuos, poate activa proliferarea în celulele somatice, ducând la apariția cancerelor. Pe lângă sinteza de ADN, pentru o funcționalitate normală a cromatinei nou sintetizate trebuie produse și histonele aferente. Histonele sunt niște proteine ce au rol de „mosor” pe care se înfășoară ADN-ul din rațiuni de spațiu și funcționalitate. Fiecare celulă umană are aproximativ 1,8 metri de ADN, dar înfășurat pe histone se reduce la 90 mm, apoi condensat în cromosomi coboară la 120 μm de cromatină. Mai multe subunități
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
cromatinei nou sintetizate trebuie produse și histonele aferente. Histonele sunt niște proteine ce au rol de „mosor” pe care se înfășoară ADN-ul din rațiuni de spațiu și funcționalitate. Fiecare celulă umană are aproximativ 1,8 metri de ADN, dar înfășurat pe histone se reduce la 90 mm, apoi condensat în cromosomi coboară la 120 μm de cromatină. Mai multe subunități histonice se agregă formând o bobină împreună cu ADN-ul înfășurat pe ele, ce se numește nucleosom. Celulele umane au nevoie
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
celulă umană are aproximativ 1,8 metri de ADN, dar înfășurat pe histone se reduce la 90 mm, apoi condensat în cromosomi coboară la 120 μm de cromatină. Mai multe subunități histonice se agregă formând o bobină împreună cu ADN-ul înfășurat pe ele, ce se numește nucleosom. Celulele umane au nevoie de aprox. 60 x 106 unități histonice, astfel că că într-un timp scurt (faza S normală = 8 ore) trebuie sintetizate cantități enorme de astfel de proteine. Acest lucru este
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
treia proteină, numită fibulină. Fibrele elastice sunt sintetizate numai în copilărie și adolescență, iar turnoverul lor la adult este foarte limitat. Glucozaminoglicanii Se numeau înainte mucopolizaharide și sunt polizaharide lungi, alcătuite din unități dizaharidice (de obicei acid hexaminic și hexozamină) înfășurate pe o proteină-nucleară fibrilară. Nomenclatura proteoglicanilor este în continuă evoluție, pe măsură ce sunt descoperite noi molecule. De exemplu, proteoglicanul principal al membranelor bazale se numea heparansulfat, ceea ce era imprecis, deoarece mai există și alți proteoglicani ce conțin heparan-sulfat și de aceea
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
era studentă la Drept, visa la un birou propriu de avocatură și avea 28 de ani. Nu cu mult timp în urmă, cu o zi înainte de sărbătoarea evreiască Yom Kippur, a detonat cele 15 kilograme de explozibil, cu care își înfășurase trupul, într-un vestit restaurant din Haifa. Decizia ei a însemnat moartea a 19 civili și rănirea altor 30. Secolul al XXI-lea pare că se află sub zodia terorismului. Mijloacele de acțiune violentă nediscriminatorii, "modus-operandi" al grupărilor teroriste, implică
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
germ. weben („a țese”), engl. web („țesă tură, pânză”), pe de altă parte, sau dintre engl. to weave („a țese, a urzi”) și engl. wife („nevastă”) etc. (vezi și în limbile scandinave vefinn, veifa, vefja, cu sensurile : a înfășa, a înfășura, a înveli) (22, pp. 70-71). Pentru a rămâne în domeniul lingvisticii, mă opresc o clipă asupra numelui Ariadnei. În pofida etimologiei „clasice” (Ari-agnos = prea sfânta, prea pura) (106), numele ei inițial - Ariagne - îmi sugerează asocierea cu păianjenul (gr. arachne) și cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]