5,677 matches
-
Până la urmă, doamna lumânăreasă le stinge tuturor ciuda ce li se insinuase în inimi și rosturile bisericești primează. Preț de câteva minute, camarada mea dă semn că e incomodată de spectacol. Se-ntoarce către mine cu degetul mare al stângii înfipt în tâmplă, sprijin vârtos pentru celelalte răsfirate într-un zbeng insolit, ițindu-și nasul către părintele prea expresiv. Sensul mișcarii e mai mult dacât evident... Niciunul, globalizez mental, nu se-ncadrează cutumelor impuse într-un asemenea lăcaș, dar n-ai ce
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
al acestei lumi; ai fi nebun să crezi că poți să treci, morții ți-au lăsat povara și tu urci spirala. ascultă cum gem sub iarbă, sub astfalt, sunt ei rodiri și nerodiri. groparul nu poate să le îngroape, rămân înfipte în placenta cerului, moștenire. Referință Bibliografică: Vanitas vanitatum / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VANITAS VANITATUM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368745_a_370074]
-
privesc plictisiți fumul gros, risipit, Alții dau foc la rugi și ațâță nebunii Morții cațără cruci, nu e timp de dormit, Mai aleargă prin jar cu călcâiele fripte, Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic, Adunând gloanțe vii și pumnale înfipte De la mame și fii cu obrazul cianotic, Parcă urlă și luna prinsă-n cer sângeriu, Chiar și lupii s-au dus, s-au ascuns prin păduri, Numai clopotul bate, nesătul, parcă-i viu Se aud încă voci prinse-n dărâmături
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând steaua înainte ca o gură, Mântuitorule" (Tropar la Vecernia Nașterii Domnului). Această rază, a cărei fermă verticalitate străbate cerurile pentru a ajunge pe pământ, este axis mundi, simbol și prefigurare a Crucii care, înfiptă în pământul înroșit de sânge, avea să străbată drumul în sens invers, de la pământ la cer. În unele icoane raza se desparte în trei, o teofanie schițată care subliniază faptul că toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt implicate
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
în chip metaforic coordonatele unui moment istoric contemporan, ce îndeasă în atomii spiritului colectiv ideea că Ființa umană nu îi aparține deloc sacrei Trinități, ci doar faptul că ea este sluga perfectă a demonului Baphomet, respingătoarea creatură androgină cu mâinile înfipte în inimă de Om și aripă de înger... Incapabili de a distinge contururile reale ale profunzimilor Creației lui Dumnezeu, susținătorii anti-spiritului postmodern propun drept unică soluție „viabilă” de tip globalizant o scenă de teatru societar completamente goală, lipsită de artiști
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > FOTOGRAFIA Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cu mâinile adânc înfipte în buzunare, Matei hoinărea pe străzi fără o țintă precisă. Era o vreme mohorâtă, capricioasă, cu nori cenușii și apăsători, care-și vărsau din când în când lacrimile peste oraș. Mașinile treceau pe lângă el într-un continuu dute-vino, părând că
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
fie același glas. Și puse mâna pe el și-l trase din căruță, prin licărul unei scântei care se-aprinse de la țigara unuia, zări buza spartă a lui Polizache, dar n-apucă să mai zică ceva că țiganul îi și înfipse un cuțit în spate. Și Tudor se trezi cu acel junghi în spinare. Deschise ochii și privi prin cameră. -Ce-ai, mă, de ți-a luat Dumnezeu somnul?- îl întrebă nevasta când îl văzu în capul oaselor. -N-am nimic, mă dor
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > LUMINA PIETRELOR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin Țene Lumina pietrelor de moară Corpul meu s-a înfipt în siringă intoxicând cu sânge plasticul imaculat, apoi cerul a început să lingă cu-o vată de nor punctul cu sânge pătat. Ziua cu mânecile dimineții suflecate plângea cu toate clipele-ntre dinți, era veselie între merele livezilor încărcate lângă
LUMINA PIETRELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364732_a_366061]
-
piele bronzată de soarele verii, până ajunse la albeață din adăpostul slipului. Capul se ascunse între coapsele fetei, iar limba sa se insinua spre adâncitura acoperită cu mătasea ondulată și fină, mângâind cu insistență ridicătura de la baza petecuțului. Fata își înfipse cu tărie mâna în părul lui, grăbind ritmul soldurilor într-o mișcare frenetică. Buzele lui o ardeau de plăcere, iar neastâmpărul limbii o topea. Simțea că nu mai rezistă. Înainte ca valurile pasiunii s-o inunde, îl prinse pe tânăr
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
din nou între coapse și o pătrunse cu toată forța bărbăției sale masculine, înainte ca valurile pasiunii s-o inunde, în timp ce fata îl prinse pe tânăr de mâini cu atâta forță strângându-i cu putere brațele viguroase, cu unghiile adânc înfipte în carne. - Acum, Mircea, te rog... acum... ajută-mă... Răule... Mircea o tortură în adăpostul secret al dragostei divine, umed și cald. Se retrăgea din ea și din nou o pătrundea cu vigoare, ciclul ce i-l repetă mereu, mereu
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
Lacrima inimii tale îmi mângâie dorința prea plină, prea goală, rug aprins al speranței tăvălește amintiri, fierbe iluzii și sânge, atinge cu sete gânduri înfrigurate, le conduce, vulcanic, prin vene firave cu strigăt de luptă. Unghii ascuțite de suferință se-nfig în clipe uzate, rup fâșii de timp, sculptează piatra unui suflet rătăcit pe valuri de aroganță, servește culori gri la micul dejun în tandem cu prejudecăți arse. Strâng totul într-un ghem încâlcit, nici eu nu știu cum, îl ascund de simțirile
LACRIMA INIMII TALE ÎMI MÂNGÂIE DORINŢA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349469_a_350798]
-
din jur abandonezi pe canapea pe cel ce bea bere navigând rapace cu stilul lui versatil jocurile de noroc sexul că panaceu amante cu unghii trase în gel țiganii ard cauciucuri uzate răsună o manea strident printre gospodine trupeșe alunec înfigând vibrant țocurile în asfaltul topit sună cerșetorii fostele smartphonul interfonul alarmă la fereastra acoperită cu folie vei salva astăzi vieți ? lumile astea nu ne pot delimită avem timp de extaz ne cunoaștem din războaiele excasnice între noi arde orice iluzie
EX-UL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349476_a_350805]
-
2014 Toate Articolele Autorului adesea mă întorc în sat să-mi scutur sufletul de rouă, la poartă lacătu-ncuiat îmi frânge inima în două. e tristă prispa de-altădată, fântâna doarme pe tălpar, a căzut cerul pe poiată, o cioară stă înfiptă-n par. drumul mi-a rămas stingher, nu știu încotro s-apuc, mi s-a-nchis granița -n cer și sunt singur ca un cuc. vremea trece prin cuțite triluri de privighetoare, unde ești copilărie, unde mi te-ai dus
ÎNTOARCERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349519_a_350848]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NU-ȚI MAI PLACE, AȘA CĂ... (3) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului De ceva timp încoace, pietrișul înțeapă asfaltul și se înfige în tălpile pantofilor tăi lăcuiți, provocându-ți o samba obosită pe aleea noastră. Mimica feței tale este furată de la bătrânul și eternul Charlot, în timp ce scuipi minciuni din poveștile cu zâne și cu feți-frumoși printre dinții albi și zâmbetul ce-ți
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349532_a_350861]
-
îi păstra în pivnița casei sale, în cea mai mare taină, un vas de lut în care se aflau monede de aur. O amforă elină cu două torți înalte, conică în partea de jos a vasului, pentru a putea fi înfiptă sau îngropată mai ușor în pământ. Se aflau în acel vas atâta aur încât dacă ar fi reușit să plece cu mica sa avere în altă parte, ar fi dus o viață lipsită de prea multe griji. Spera doar să
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
aveam una nesuferită, caligrafia. Pe vremea aceea umblam cu toții cu o călimară în ghiozdan și cu un toc și o peniță de rezervă în penar. Penițele trebuiau schimbate des, unul dintre jocurile favorite era să aruncăm tocurile astfel încât să se înfigă în dușumeaua de lemn a clasei. Pixurile nu apăruseră încă, iar stilourile erau interzise în clasele primare. Nu m-am împăcat niciodată cu tocul, toate caietele mele erau pline cu purceluși de cerneală. Abia prin liceu am învățat să scriu
ŞCOALA DE IERI de DAN NOREA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349545_a_350874]
-
foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-am mai văzut de multe ori. În urechi îmi răsunau
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
sau să se rupă forfacul. Un tânăr s-a repezit la mașina pescarului, la indicațiile acestuia și a adus un bahor[iii]. Înarmat cu această unealtă, un alt pescar aștepta ca somnul să fie adus la mal și să-i înfigă cârligul în gură, pentru a-l ridica pe mal. Până atunci, orice încercare de agățare cu bahorul eșuase, din cauză că somnul se zbătea puternic. Tot forțând să țină monstrul cât mai aproape de mal, la un moment dat, s-a rupt, atât
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
l-am scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe, iar cetățeanul cu bahorul, s-a apropiat rapid și i l-a înfipt în spinare, ridicându-l pe mal. Era de înălțimea unui om! Eu m-am dus la mașină și am luat ruleta din torpedou, ca să-l măsor, căci pentru aflarea greutății nu aveam cântar așa de mare. Avea 176 centimetri lungime
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
o rezistență ritmată la miscările sale sinuoase. Nu știa dacă visa sau totul era aevea. Când un jet puternic i-a inundat cupa ei neprihănită până atunci și zvâcnirile lui Cristian ai cărui mușchi fesieri se încordaseră de puteai să înfigi un ac fără să simtă durerea, în tot trupul Andradei se instală liniștea. Era fericită cum nu a mai fost niciodată. A trăit extazul, a trăit nemurirea. Doamne, oare ce va mai urma? Când și-au revenit din euforia actului
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
pânză de velă[vii]vopsită în albastru, iar celălalt mergea să facă aprovizionarea cu bere. Eram doi aventurieri plecați în necunoscut. Numai când vedeam întinderea de apă străjuită pe maluri de sălcii pletoase și pline de scorburi, cu rădăcini enorme înfipte în maluri și crengile scăldate în apa tulbure a brațului, ne și imaginam ce locuri bune de pescuit se găseau la rădăcina acestora, mai ales pentru somn. Gândurile și fantezia noastră erau ca efectul unui drog puternic. In stânga brațului
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Iarna, în toiul gerului, niște părinți își țin fetița toată noaptea încuiată într-o latrină. Smerdeakov - copil spânzură pisici și le îngroapă cu alai; iar ca adult îl învață pe Iliușa să le dea câinilor vagabonzi pâini în care a înfipt ace. Nimeni nu scapă tentației de a fi (și) Karamazov: Zosima își pălmuiește ordonanța și dorește pentru moment moartea adversarului său; Liza își închipuie că ciopârțește și răstignește un băiețel de patru ani, în timp ce mănâncă compot de ananas(pentru ca apoi
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
capăt la altul Nici bâlci și nici carnaval la marginea târgului străin Oșteanul aluneca în oglindă Pe cărți poștale punea vag amprente de bocanci osteniți Mut aștepta orele să se petreacă Prin gânduri îi trecau mumii de demult țipete secate, înfipte-n munte năluci fluide ale celor rămași departe, pe unde trecuse, departe trimis la datorie de politicieni contaminați de brașoave - De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Patru cercuri din argilă Văpăi și dănțuitori în iarnă Renaștere din
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
de eschimos. „Ca să mă omorî, va trebui mai întâi să scapi cu viața”. A încercat să mă lovească cu cotul, dar văzând că nu reușește, a scos un cuțit alb, lucios, ca un pumnal de vânătoare, și mi l-a înfipt în inima înainte de a mai apucă să schițez vreo mișcare. Cu ultimele puteri, am rostit: „Iubita mea, noi doi nu vom muri... Sufletele noastre se vor căuta perpetuu, pe nori de lumină, trupurile noastre fierbinți se vor întâlni din nou
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]