2,071 matches
-
Vintilă ajunse atât de sus și se înfipse adânc în acel fund lăbărțat și obscen și îi despică bucile). ",Belitule, îi spuse, pune mâna și omoară-i, muncește, f... pe mă-ta de puturos, cîștigă-ți pâinea, lașule! găinarule!" Asta se înfurie brusc și năvăli cu pumnii asupra lui Vintilă, care se feri și puse mâna pe-un scaun pe care îl ridică în aer. "Îți crăp capul dacă te-apropii, îi spuse Vintilă, bețiv ordinar!" Era însă un joc, căci toți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se laude cu părinții lor. Tata e doctor, tata e inginer, maistru, mama e arhitectă... Dar tatăl? Tatăl tău ce e ? Ei? Ce e?!... Ar putea Ion Micu, la el în redacție...? "Ta-taaa, la ce te gândești iar?" Ascultă, mă înfuriai, ce faci tu cu înghețata aia?" "O mănînc!" Nu s-ar zice! Ia vino încoace!" Vroiam s-o strâng în brațe, s-o sărut, să-mi lipesc obrazul de al ei, s-o mângâi... O pusei pe genunchi, înmuiai un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
purtat urât... Și acum e bine? Dacă rămâi cu o stea în frunte? Fiindcă rănile în frunte nu se vindecă fără urme și de câte ori o să te bărbierești o să-ți vezi în oglindă semnul de bărbat chipeș cum ești, o să te înfurii și o să spargi oglinda, ha, ha..." Începeam să mă plictisesc... Nu petrecerile aranjate sânt cele mai reușite. Bacaloglu, a cărui ranchiună, prin ridicarea lui la rangul de șef al ecarisajului, se topise, n-avea nici un haz cu desamăgirea lui în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să te îneci cu caimacul..." "Așa că nu pleci nicăieri, dacă din pricina asta vrei să pleci", îi mai spusese el fetei... "Tovarășe director, cică se smiorcăise ea, măcar dacă am fi vinovați de ceva..." "Ei, da, asta ar mai lipsi, se înfuriase el, ia nu mai da aici apă la șoareci și ieși afară... Auzi, măcar dacă... Asta îmi scoate sufletul și pentru laptele supt de la mama, dar să mai fim și vinovați de ceva... Mi l-a și scos, sufletul adică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în partid în ilegalitate și am făcut pușcărie?" "În timp ce aici..." îl completai... Sigur, zise, e plăcerea clientului, nu-i vâr mâna în buzunar, dă el și sîntem amândoi mulțumiți..." "Și ai fost multă vreme director?" "Am fost, fiindcă m-am înfuriat, am vrut eu să fac ordine în sectorul ăsta!" "Și?" "V-am spus, am dat chix!" "Te-au dat afară?" Nu, că eram tare la dosar, dar eram sabotat... Chiar de..." Și arătă cu degetul în sus. "Adică de ștabi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știu dacă chiar a fost închis și cât timp, cred că puțin, pe urmă s-a pomenit repartizat la un strung... după vreun an a fost reprimit...). Bineînțeles că Ghiță și Costică n-au pățit nimic, în schimb s-au înfuriat cumplit și, desigur, nu îndată, ci ceva mai târziu, s-au răzbunat. Ce se află în legătură cu chematul la cadre al celor două bănățene? Chemare care a coincis cu instalarea moliei pe acest post și cu acțiunea de reactualizare a dosarelor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
despre care și noi știam că este un drept, aprobase această acțiune în universitate?!" "Ei, zisei, o aprobase?" " Mă întreb și eu... unii naivi spun că o aprobase, dar nu în stilul în care a fost făcută, că s-a înfuriat când i s-a raportat rezultatul. Bun, s-a înfuriat și furia lui a mai putut învia o moartă?! Mai bine ar fi făcut dacă venea la adunare, să împiedice..." Îi spusei că îl cunosc pe Mircea și îi povestii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
această acțiune în universitate?!" "Ei, zisei, o aprobase?" " Mă întreb și eu... unii naivi spun că o aprobase, dar nu în stilul în care a fost făcută, că s-a înfuriat când i s-a raportat rezultatul. Bun, s-a înfuriat și furia lui a mai putut învia o moartă?! Mai bine ar fi făcut dacă venea la adunare, să împiedice..." Îi spusei că îl cunosc pe Mircea și îi povestii ce rol jucase în viața mea. Probabil, încheiai, că nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și cu asta să încheiem. M-am săturat de misterele astea cu care mă umilești, n-are nici un rost..." Între timp m-am interesat și eu de ce putea fi, dar mi s-a răspuns printr-o tăcere jenată. M-am înfuriat, adică cum, faptul de a fi așa cum ești..." Matilda se opri și începu să-și dreagă rochia pe genunchi, care n-avea nimic, și să respire greu, ca sub imperiul unei mari furii. Degetele îi tremurau vizibil. Îmi dădeam seama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
or fi fost ei beți, dar cât de tare și în ce chip de l-au supărat atât de mult pe maiestatea-sa Berilă întîiul? L-au scârbit gurile lor căscate, membrele lor în dezordine? L-au plictisit!? L-au înfuriat sforăiturile lor, pofta lor animalică de somn, pe el care era, poate, un insomniac? Sau se săturase Berilă de atâta libertate și lumină câtă este pe pământ și simțise o mare ispită a ocnei? Asta ar fi o speculație abisală
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
duble, pe care o deschisese Breemeg, și pășiră în grădină, omul zise: - Ei bine, domnule Gosseyn, acum știi care e problema adulților aflați la bordul flotei Dzan. Trebuie să ne petrecem orele de veghe într-o servitute umilitoare, care ne înfurie și ne îmbolnăvește, față de un copil nebun care dispune de un control special asupra energiei brute. Neașteptate vorbe. Dar, pe de altă parte, nu foarte neașteptate. Predecesorii Gosseyn întâlniseră și-i observaseră pe veterani. Așa că, acum, tăcut, când auzi cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
merg la baie. Am hotărât să atac, fără să mai pierd timpul cu prezentările: „Cum mi-ai aflat numele?“ „E irelevant. N-am scris eu o carte despre dumneata, cum pretinde Mihnea?“ Ne știa pe toți, canalia. Acum chiar mă înfuriase. „O carte-n care ți-ai bătut joc de mine, de fiecare din noi! Un rateu istoric!“ „Un rateu, dar unul fundamental. Nu susțineți voi că sunt «cel mai mare scriitor român în viață»? Dacă lucrurile stau așa, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Gallagher (2004), prin această decizie, "la o lună de la formare, FSN fusese transformat dintr-un administrator politic într-un concurent activ pentru putere" (pp. 100-101). Metamorfoza FSN-ului în partid politic nu a rămas fără efect. A doua zi, cetățeni înfuriați de partinizarea subită a FSN-ului, pe care îl vedeau pe bună dreptate ca fiind avatarul postcomunist al PCR, au protestat pe străzile Bucureștiului. Liderii partidelor istorice, dizolvate în 1948, care începeau să se reînchege organizațional după o jumătate de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de viață. Dacă vi s-ar arăta o execuție sau un deget, din amândouă ați extrage o idee la fel de lăudabilă, ba încă ați rămâne și mulțumit. Așa chiar că se poate trăi mult și bine. Nu înțeleg de ce te tot înfurii, interveni generăleasa, care de mult urmărea expresiile de pe chipurile celor doi interlocutori. Și nici ce vorbiți nu pricep. Care deget și ce-i cu aiureala asta? Prințul vorbește excelent, doar puțin cam trist. De ce îl descurajezi? Când a început, râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iritată și nerăbdătoare. Toți remarcară că, după recentul acces de râs bolnăvicios, devenise brusc morocănoasă, ursuză și irascibilă, ceea ce n-o împiedica să stăruie cu o încăpățânare despotică pentru satisfacerea acestui capriciu imposibil al ei. Afanasi Ivanovici suferea teribil. Îl înfuria și Ivan Feodorovici, care, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, își bea tacticos șampania și, poate, avea de gând să povestească ceva când îi va veni rândul. XIVtc "XIV" — Nu sunt un om spiritual, Nastasia Filippovna, și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sută de mii sunt bani, nu glumă! Suta de mii ia-o și pe el gonește-l. Asta trebuie să faci; ah, să fiu eu în locul tău, cum mi ți i-aș... că cine se cred! Daria Alexeevna chiar se înfuriase. Era o femeie bună la suflet și foarte ușor impresionabilă. — Nu te supăra, Daria Alexeevna, îi răspunse râzând Nastasia Filippovna, doar nici eu nu i-am spus-o la supărare. I-am imputat eu ceva? Chiar că nu pricep cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a Aglaiei (care se mânia foarte des), aproape de fiecare dată, în pofida întregii ei seriozități și a neînduplecării aparente, răzbătea ceva atât de copilăresc, nerăbdător-școlăresc și rău disimulat, încât uneori, privind-o, era imposibil să nu râzi, ceea ce, de altminteri, o înfuria foarte mult pe Aglaia, care nu înțelegea de ce râd ceilalți și „cum pot, cum îndrăznesc să râdă“. Izbucniră și acum în râs surorile, prințul Ș., zâmbi până și prințul Lev Nikolaevici, care roșise și el cine știe de ce. Kolea hohotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stea încremenit, nevenindu-și încă în fire. Dar doamnele Epancin nici nu apucară să se îndepărteze cu douăzeci de pași, că se dezlănțui un scandal îngrozitor. Ofițerul, bun prieten de-al lui Evgheni Pavlovici, cel care conversase cu Aglaia, era înfuriat la culme. — Aici numai cravașa-i bună, altfel n-o scoți la capăt cu creatura asta! spuse el aproape tare. (Se pare că și înainte fusese confidentul lui Evgheni Pavlovici.) Fulgerător, Nastasia Filippovna se răsuci spre el. Ochii ei scânteiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
au fleșcăit! Toți, toți, toți ne-am fleșcăit!... Dar ajunge, nu de asta-i acum vorba; mult stimate prințe, ce ziceți, n-ar fi cazul să spunem să se-aducă gustările pregătite pentru musafiri? Lebedev, care mai că nu-i înfuriase cu adevărat pe câțiva dintre cei care îl ascultau (trebuie să remarcăm că se destupaseră sticle tot timpul), încheindu-și discursul prin pomenirea neașteptată a gustărilor, îi împăcă imediat pe toți adversarii săi. El însuși spunea că această încheiere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și vedeam clar lucrurile. Dar, cu cât le vedeam mai clar, cu atât mai febrilă îmi era dorința de a trăi; mă agățam de viață și voiam să trăiesc cu orice preț. Sunt de acord că atunci puteam să fiu înfuriat pe sorții tenebroși și impasibili, care au poruncit să fiu strivit ca o muscă și, firește, fără să știu de ce; însă de ce nu m-am limitat doar la furie? De ce într-adevăr am început să trăiesc, știind că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei sunt nefericiți și nu știu să trăiască, având dinaintea lor șaizeci de ani de viață? De ce Zarnițân s-a lăsat să moară de foame, având la dispoziție șaizeci de ani? Și doar fiecare îți arată zdrențele, mâinile muncite, se înfurie și strigă: «Muncim ca boii, muncim, dar suntem săraci și flămânzi ca niște câini! Alții nu muncesc și nu trudesc, dar sunt bogați!» (Eternul refren!) Alături de ei aleargă și se agită din zori și până în noapte un zbârciog «dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la fel de mare precum cel care se poate vedea la bâlci de lăsata-secului? Dacă trăiește, înseamnă că totul depinde de el. Cine-i de vină că nu înțelege acest lucru? O, acum mi-e indiferent, acum n-am timp să mă înfurii, dar atunci, atunci, repet, îmi rodeam literalmente perna în timpul nopții și îmi sfâșiam pătura de furie. O, cât de mult îmi doream atunci ca eu, la cei optsprezece ani ai mei, de-abia îmbrăcat, cu goliciunea de-abia acoperită, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi vrut deloc s-o am. Nici chiar în momentul unei asemenea jigniri (doar simt și eu că l-am jignit, deși n-am avut această intenție), nici chiar într-un asemenea moment, omul acesta nu a putut să se înfurie! Dacă buzele au început atunci să-i tremure, asta n-a fost din cauza furiei, jur: m-a înșfăcat de mână și mi-a spus splendidul său «Du-te», fără să se supere absolut deloc. Demnitate avea, chiar multă, chiar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care ieri mersese cu doamnele Epancin până la gară, ajunse la banca verde, care-i fusese fixată drept loc de întâlnire, se așeză pe ea și subit izbucni într-un hohot sonor de râs, lucru care-l făcu imediat să se înfurie extrem de tare. Tristețea i se prelungea; voia să plece undeva... Nu știa unde; deasupra capului lui, în copac, cânta o păsărică și el se apucă s-o caute din priviri printre frunze; brusc, păsărica zbură din copac și, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
minții, nici inimii dumitale nu le e hărăzit să dea vreodată naștere celei mai mici idei proprii. Dar ești nemărginit de invidios; ai convingerea fermă că ești un mare geniu, însă îndoiala te cercetează câteodată în clipele negre, așa că te înfurii și devii invidios. O, mai ai nori negri la orizont; vor trece când te vei tâmpi definitiv și nu mai e mult până atunci; totuși, ai de străbătut o cale lungă și variată și mă bucur că nu pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]