2,826 matches
-
praf și frunzele care se lipiseră de ei sugerau că zăceau acolo de cel puțin douăzeci și patru de ore. Starea în care se aflau trupurile demonstra că muriseră pe Tamarind, la numărul 2307 Nord. Danny dădu niște tufișuri la o parte, îngenunche și îi permise Omului Cameră să se focalizaze pe detaliile de coșmar. Bărbații erau plasați într-o poziție 69 - capul unuia spre vintrele celuilalt, capul celui de-al doilea spre vintrele primului, iar organele genitale ale fiecăruia erau întinse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doi, aș vorbi tot timpul despre tine”. Armbuster 304 sunt cele mai ieftine seifuri de perete din lume, tovarășe. Un om în poziția ta n-ar trebui să fie atât de zgârcit. Lenny Rolff căzu cu genunchii în iarbă. Dudley îngenunche lângă el și extrase un șir de nume ce abia se auziră. Ultimul dintre ele, scos printre lacrimi, era „Nate Eisler”. Mal o zbughi spre mașină, uitându-se o singură dată în urmă. Dudley îl privea pe martorul acuzării aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în curțile din spate ale caselor și un fundal cu munții Santa Monica. Danny își zise Gândește-te la procedură și ia-o încet. Ești ofițer superior la Omucideri și partener interagenții. Cuvântul „superior” îl liniști. Vârî pistolul la brâu, îngenunche și examină scaunul din față. Nimic pe huse. Talonul de înregistrare era lipit de trunchiul volanului, exact acolo unde trebuia să fie. Danny desprinse fâșia de plastic fără să atingă suprafețele netede, îl ținu în fața farurilor și citi: „Wardell John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pocni în abdomen, își umplu pumnul cu o mână de păr blond și începu să-l pălmuiască până când își simți degetele ude de sânge. Luna lumină fața aceea: nici o lacrimă, ochii larg deschiși, supuși. Danny îl lăsă pe băiat să îngenuncheze pe ciment și îl privi cum se ghemuiește în chimono. — L-ai văzut pe bărbatul acela dând târcoale biroului lui Gordean. De ce n-ai spus nimic? Christopher își șterse sângele de pe nas. Spuse: — Felix n-a vrut să mă lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
erau împrăștiate pe jos. Baia era cufundată într-un nor de fum. Arăta ca o femeie de pe Marte: lacrimile îi întinseseră machiajul pe față, iar petele de ruj, întinse de când făcuseră dragoste, încă i se mai vedeau pe obraji. Buzz îngenunche în fața ei. — Iubita, mă ocup eu de asta. Mickey era cel care trebuia s-o încaseze. Cred că noi suntem în regulă. Dar va trebui să stau o vreme departe de tine, în eventualitatea că tipul avea vreun partener. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
atașă cealaltă brățară a cătușelor de gard. Mexicanul se prăbuși pe burtă și încercă să tragă gardul după el, scuipând epitete în spaniolă. Danny își trase sufletul, lăsându-l pe Duarte să se zbată și să țipe în voie, apoi îngenunche lângă el. — Știu că mi-ai văzut fotografia. Știu că m-ai văzut și la morgă și că m-ai turnat lui Claire. Nu-mi pasă și mi se rupe de AUFT și de belitul ăla de Pericol Roșu. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
susținea că și atmosfera generală era perfectă, că marele juriu reprezenta o afacere superbă, sortită de Dumnezeu să se petreacă acum și aici și că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată, nicăieri. Păcăliciul părea gata-gata să le ceară să îngenuncheze și să se roage. Mickey îi închise gura și începu să pună niște întrebări nu foarte subtile despre locul unde ar putea fi găsit anchetatorul special Turner „Buzz” Meeks. Buzz reveni în fața casei și intră înăuntru. Secretarele dactilografiau. Funcționarii îndosariau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
plecau spre taberele de luptă și cei care plecau mai departe, În pribegie, aveau să le spună celorlalți, care se simțeau singuri sub cerul plumburiu al Începutului de iarnă, că Moldova se va bate până la ultima suflare. Dar nu va Îngenunchea. 25 noiembrie 1474, Drumul Mătăsii, China Ștefănel trecuse Marea Chinei de Est cu o barcă pescărească. Vânduse cei doi cai Într-un târg din apropierea țărmului, Își luase desaga În spate și plătise de trei ori prețul traversării, fiindcă nici un pescar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bucată de pâine pentru fiecare copil sărman fugit din calea urgiei și că Domnul nostru Iisus Christos se va naște de Crăciun, chiar și În satele triste ale acestei țări frumoase. La aceste cuvinte, femeile izbucniseră În plâns, iar bătrânii Îngenuncheaseră. În sala tronului se făcuse liniște. Iar voievodul Îi binecuvântase și le dăruise pâini calde și burdufuri cu apă proaspătă. Și oamenii reveneau de la cetate povestind toate acestea și Încă ceva. Cu istețimea lor de țărani mult Încercați de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voise s-o stârnească dacă ar fi fost el Însuși Dumnezeul lumilor. Asemeni furtunii pe care, cu puterile lui și ale Întregii țări, o stârnise cu adevărat. Imperiul fusese oprit aici. Nici un pas mai departe. În jurul lui, miile de oameni Îngenuncheau, privind cu Încrâncenare spada care le vestea că Învinseseră cel mai puternic dușman al Europei și al Întregii creștinătăți. Ceea ce nu Îndrăzniseră să creadă că se va Întâmpla se Întâmplase astăzi, 10 ianuarie 1475, aici, la Vaslui, sub ochii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al Întregii creștinătăți. Ceea ce nu Îndrăzniseră să creadă că se va Întâmpla se Întâmplase astăzi, 10 ianuarie 1475, aici, la Vaslui, sub ochii lor. Fără nici un ajutor din afară, Moldova biruise. - Straordinario... Impossibile... Incredibile... murmură Gianluca Fontanelli, privind mulțimile Însângerate Îngenunchind În fața semnului crucii, ridicat de voievod. Alexandru voi să spună ceva, dar nu reuși. Avea un gol În stomac, care Îi provoca o amețeală de neînțeles. Fusese martorul unei minuni. Nu Înțelegea Încă acea minune, dar ea se petrecuse. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mișcare. Își spuse că nu putea fi Ștefănel și că nu trebuia să spere atât de nebunește În iluzia acestei Întoarceri. Dar făcu exact opusul hotărârii pe care o luase. Intră În capela de la parter, unde voievodul se ruga adeseori, Îngenunche și spuse, privind crucifixul: Fă, Doamne, să fie el... 1 martie 1475, Templul Shaolin, China Ștefănel ieși pe poarta templului Înainte de ivirea zorilor. Cu o seară Înainte sosise primul pelerin care trecuse munții la nord de Langzhou. Zăpezile nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luptând la Vaslui. Și știu multe alte lucruri despre tine. Iar tu știi multe lucruri care ne interesează. - Da, zâmbi amar Oană. Printre altele, cum l-ați putea Înlătura pe Ștefan. Care este rețeaua Apărătorilor. Ce misiuni au. Cum puteți Îngenunchea Moldova. Cum puteți trece totul prin sabie. Femei și copii. Specialitatea lui Ogodai. Tătarul tresări și scoase iataganul. Brațul lui Ali Beg Îl opri. - Spahii sunt ai tăi... șopti Ogodai. Dar arcașii sunt ai mei. Iar Oană e În mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar parcă gândul nu mai era al lui, ci al unei prezențe străine, care Îl privea de aproape. Apoi totul se stinse. 27 decembrie 1475, ora 13.30, Istanbul Ștefănel simți arsurile În umăr, apoi În brațe și În picioare. Îngenunche pe cheiul Mării Marmara și rămase acolo, scuturat de spasme. „N-am ajuns la timp... ” gândi, fără să Înțeleagă unde ar fi trebuit să ajungă. Știa doar că se Întâmplase ceva groaznic, că cineva apropiat căzuse În sânge. Sufletul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al mâinii stângi. Cerea un minut. Doi luptători mongoli se repeziră Înăuntru și deschiseră poarta și mai larg. Pictorul văzu cum toți Cuceritorii se Întorc cu fața spre palat și cum primul rând, urmat de al doilea și al treilea Îngenunchează și duc pumnul stâng În partea dreaptă a pieptului, acolo unde toți aveau Încrustat pe platoșe semnul șarpelui și al săgeții. Încet, pe poartă ieșiră doi oameni. Așa cum Alexandru bănuia, oricât de nebunească ar fi fost această bănuială, cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Ștefan Oană În palatul Ak Sarai era, de departe, lucrul cel mai copleșitor. Amir se desprinse din fața ferestrei, unde privise marea, portul și fațada palatului, păzită de războinicii Bordjighin. Reveni În fața lui Ștefănel și Îl privi ciudat. Era răvășit. Îngenunche, scoase pumnalul de la centură și Îl puse În fața lui, apoi aplecă fruntea până Îl atinse. Rămase acolo câteva clipe, În tăcerea mustind de neliniști și de Întrebări. Apoi ridică privirile spre Ștefănel. -Ucide-mă. Anda rămase la fel de impasibil, așteptând. Sultanul privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
m-am pregătit să-l caut până la capătul lumii... să fie, oare, chiar el? Portretul... chipul... părul de culoare castanie, ca al meu și al tatălui meu... n-a făcut nici un gest, doar a ieșit pe poartă și războinicii au Îngenuncheat... n-aveam de unde să-mi dau seama... a trebuit să fug... De unde? De unde a apărut? Ce știi despre el, Angelo?! - Nu mare lucru. Legende. - Ce fel de legende? - Că ar fi sosit de departe, poate din China. A parcurs varianta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înapoi, spre „cascada” Apărătorilor, construind o invincibilă mașinărie a morții. Cu steagul verde În mână, Amir continua să avanseze. Iar Alexandru Înțelese că Înaintarea era de neoprit, fiindcă puterea lui de luptă era uluitoare și fiindcă sufletul turcilor Începea să Îngenuncheze la vederea steagului Profetului capturat de un luptător al cărui nume era vestit În Întreaga oștire a lui Mahomed. - Amir Baian... se auzea, din ce În ce mai deslușit, În rândurile ienicerilor. Amir Baian luptă de partea Apărătorilor... Suntem pierduți... - Înălțimea voastră, Îl auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prin rețeaua de informații a Apărătorilor. Alexandru privi spre Amir și văzu cuta de neliniște de pe fruntea mongolului. Călărețul se apropia cu repeziciune. Peste Dunăre, un mesager al Apărătorilor traversa Dunărea Înapoi. Solul Cuceritorilor ajunse primul, sări din șa și Îngenunche În fața lui Amir. - Am vești, stăpâne! - Spune! zise, scurt, Amir. Te-a trimis Marele Maestru? - Nu, stăpâne. M-au trimis războinicii aflați sub comanda lui Midhat. Amir deveni și mai neliniștit. Midhat era unul din cei mai buni luptători cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care nu aduce durere, ci doar infinita bucurie a neființei. Căzuse pentru ca ei, ceilalți, să Înțeleagă. - Încetați lupta! se auzi o poruncă. - Încetați lupta! se auzi, din om În om, ca un ecou. Cuceritorii din primul rând al largului cerc Îngenuncheară și Își lipiră frunțile de caldarâmul rece al pieței. Le urmară cei din rândurile următoare. În jurul Marelui Maestru nu se mai afla decât o mulțime Îngenuncheată. Din spaimă, sau doar din reflex, Îngenuncheară și oameni care nu aparțineau Ordinului Cuceritorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cuceritorii din primul rând al largului cerc Îngenuncheară și Își lipiră frunțile de caldarâmul rece al pieței. Le urmară cei din rândurile următoare. În jurul Marelui Maestru nu se mai afla decât o mulțime Îngenuncheată. Din spaimă, sau doar din reflex, Îngenuncheară și oameni care nu aparțineau Ordinului Cuceritorilor. Îngenuncheară negustori, ieniceri, iscoade, spioni, cerșetori. La capătul pieței mai rămăseseră doar războinicii lui Midhat, călări, dar și aceștia descălecară și căzură În genunchi. Dincolo de acea mare de oameni Învinși, Oan-san văzu malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Își lipiră frunțile de caldarâmul rece al pieței. Le urmară cei din rândurile următoare. În jurul Marelui Maestru nu se mai afla decât o mulțime Îngenuncheată. Din spaimă, sau doar din reflex, Îngenuncheară și oameni care nu aparțineau Ordinului Cuceritorilor. Îngenuncheară negustori, ieniceri, iscoade, spioni, cerșetori. La capătul pieței mai rămăseseră doar războinicii lui Midhat, călări, dar și aceștia descălecară și căzură În genunchi. Dincolo de acea mare de oameni Învinși, Oan-san văzu malul mării și freamătul valurilor. O nesfârșire de spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trupul solului să fie luat din sală. Însoțitorii acestuia rămăseseră Încremeniți, așteptând porunca de a fi decapitați. - Mai are cineva preferințe? Întrebă Ștefan, calm. Tocmai spusesem că sunteți liberi. Se mai consideră cineva jignit? Solii dădură din cap negativ și Îngenuncheară, cerând Îndurare. Știau că domnitorul Moldovei nu dă o ceapă degerată pe această solie și că Își dovedise curajul nebun Înfruntând Hoarda de Aur la Lipnic și oastea sultanului la Vaslui. Dar, după ce văzuseră reacția lui la cuvintele lui Iusuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
după cucerirea Constantinopolului, murmură Ștefan... Au trecut de atunci douăzeci și trei de ani. Mahomed mai crede că are vârsta tinereții și că poate obține o victorie mai mare decât atunci. - Mai mare, măria ta? Întrebă vornicul Bodea. Atunci a Îngenuncheat creștinătatea! - N-a Îngenuncheat-o, vornice! ridică glasul Ștefan. Creștinătatea trăiește Întru dumnezeire chiar și fără Constantinopol! Capitala creștinătății ortodoxe se află În sufletele fiecăruia din noi! Ea nu e nici la Kiev, nici la Moscova, nici la Sofia, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]