5,200 matches
-
Cum locuiau departe de orice așezare omenească, copilul nu avea alți prieteni decât cărțile și animalele pădurii, cărora de multe ori se oprea să le citească povești. Dintre toate anotimpurile, Ionuț iubea cel mai mult iarna. Când lacul de lângă casă îngheța, el își lua patinele și de dimineața până seara aluneca pe întinderea de gheață, chiuind de bucurie. Tatăl lui vindea brazi de Crăciun, iar uneori îl lua și pe el la târg și îi mai cumpăra o carte, două. Iarna
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
Nici pomeneală! - Moșule, îndrăzni Ionuț, ce face clopoțelul tău? Moș Crăciun îl mângâie pe creștet. - Ai să vezi chiar acum. Cocuța, ia dă-mi clopoțelul de argint! De îndată ce moșul clătină clopoțelul, începu să ningă, apa de pe pereții și tavanul sălii îngheță, formând țurțuri ascuțiți și de prin galerii se adună o mică armată de țupândăi. Țuchi începu să bată din palme și să țopăie pe umerii lui Moș Nicolae, Fulgușor își recăpătă puterile, iar Ionuț se trezi cu o pereche de
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
diplomată și cum mai vreți voi dacă moartea asta ar ști ce înseamnă să plângi de floare de soare de lună de apă de nimeni care te îngroapă de viu dacă făcea castele din zăpadă când era copil și-i înghețau degetele de la picioare așteptând un prieten uituc dacă ar respecta codul bunelor maniere și n-ar mai veni nechemată iar atunci când cineva ar chema-o și-ar da seama că de fapt nu pe ea o cheamă dacă s-ar
PERPENDICULAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370025_a_371354]
-
al epocii patristice. Că și Sfinții Părinți Răsăriteni el s-a apropiat de învățătură biblică, de revelație, cu o atitudine esențial creativă. Hermeneutica să este bazată pe liberă gândire și expresie și pleacă de la premisa că inspirația divină nu a înghețat undeva în trecut ci dimpotrivă prin lumină tainica a Sfanțului Duh continua procesul revelatoriu, legătura vie de comunicare între om și Dumnezeu. Dar totodată libertatea duhovniceasca de gândire și trăire nu este tot una cu lipsa de discernământ și nu
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
eu ning oare? Și iarna sunt frumoasă, îmi spui, stii De ce nu mă tem de moarte? Am un singur zbor Ferecat în cuvinte. E prima oară când pot să mă înalt în jos Risipita printre fulgi. Pe obrazul tău a înghețat o lacrima Acolo patinez cu zeii Pe umărul tău stâng s-au făcut pârtie Suișuri și coborâșuri înspre inima Îngerii au deschis sezonul de schi. Mi-ai promis un sărut Pune-l sub brad învelit în argint Hai întinde mâinile
VREAU SĂ NING de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370382_a_371711]
-
Ĩn zilele următoare au vizitat pădurile și izvoarele stațiunii, în mare parte, sulforoase. Gheața transparentă ce învelea frunzele de diferite configurații și crengile copacilor oferea ochilor privitorilor un spectacol incredibil, ireal. Izvoarele, cu formațiunile tip stalactite și stalacmite de apă înghețată în jur erau fermecătoare. Faptul că nu erau singuri era benefic. Deoarece să te plimbi iarna prin pădure liniștit, nu o poți face decât într-un grup, dacă nu vrei desigur, să ai parte de întâmplări neplăcute, neprevăzute. Ĩntr-una din
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
nori de fum te conturezi mereu Iar cerul ne veghează ca decor. De ce-mi sculptezi același suflet dur Din stânci ce le-ai rănit adeseori Și mă obligi târziul să-l îndur Când risipești în mine doar culori? De ce îngheți și timpul ce-a apus Lăsând o urmă prinsă-n depărtări Și-mi scrii cuvinte care nu s-au spus, Redevenind prin umbre doar uitări? Și, iar, de ce privești marea-n abis Când inima ți-e mare-nvolburată? Ți-ai
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
ei, unde i-a pălit o hărnicie și o cumințenie de se mirau și tutunul și andreaua ce-i apucase ! Doar privirile li se încrucișau întrebătoare, din când în când, stabilind cine verifică zburătorul, să vadă de nu i-au înghețat aripile. După vreo patru ore, când a venit tăticul acasă și a întrebat unde este fata, toți păreau mirați cum de doarme așa mult. Au tras un pic de zburătoare și, în sfârșit, a început să se învârtă elicea, ocazie
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
clepsidre de clipe, pe cuvinte azi simt cum se zbate un ghimpe. Îndelung mai răsfir toamne-n brume scăldate, peste urma-ți de scris, plâns-a trist,lung,o noapte! Scuturând insomnii pe sub cetini de brazi, te rescriu lacrimi mii, înghețând pe obraji, și m-apasă durut prin tăcerea de gheață, umbra ta,murmur surd, ca o șoaptă de viață! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: UMBRA TA,MURMUR SURD / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1849, Anul VI, 23
UMBRA TA,MURMUR SURD de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370536_a_371865]
-
ce se întâmplă în acest moment Cu noi, cu mine ? Cu ce , oare, ne pierdem timpul prețios Care ar trebui să fie rugăciune, zâmbet, Fericire, vorbă caldă și alintare ? Curge în valuri vinul cel transformat în otravă, Vorbele cele calde îngheață în zborul veșniciei... Ochii privesc goi așteptând un semn de revenire A frumoaselor clipe de odinioară, dar, Căldura soarelui se stinge, Apele duc povestea mai departe; Unde oare ? Laval, noiembrie, 2014 POEME ÎNTR-UN STIH de Melania R.C. ^Biserică. Născutu-sa
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
noi tot mai adâncă; copaci suntem și trupul desfrunzit un vânt tăios în palmă ni-l descântă. Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în suflete crispate ne îngheață. Prin bruma deasă clipa se grăbește în toamnă să ne-mbrace pe-amândoi, privește-apoi tăcută și albește când depărtări se surpă între noi. Referință Bibliografică: Elegie de toamnă / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02
ELEGIE DE TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369377_a_370706]
-
eronat în ierarhia arborilor de elită din care izvorăsc scântei năucitoare. Îmi roteam zborul după suflul deșertului și scrijileam abanosul cu un fir de praf, să nu erodez cântecul de gardă al vulcanilor mereu agățat în umbletul stelelor prin lacuri înghețate în formă neobișnuită. Ce vină port eu că pe brațele nordului se întind sculpturi cu șerpi și baloane de săpun, imagine greu de surprins într-o zi obișnuită?! Și ... trebuie oare să pândesc ciutura a cărei apă sfințește ogorul pe
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
surprins că-s anotimpuri cu viețile schimbătoare După cum le fac cu ochiul petele negre din soare Uneori uită să vină când le dictează sorocul Alteori greșesc - din grabă - unde să-și găsească locul Fulguiește și-n răstimpuri mă-nfi oară, mă îngheață Gândul slut că viața noastră ține de un fi r de ață. Toamna pustie Plouă cu frunze, frunzele-s moarte Îngropând vise - multe deșarte Picură versul singurătății La poarta tăcerii eternității Plouă cu gânduri rupte din carte Toate-l acuză
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
fără cine știe ce nume», pe când Steaua Polară «era mușchiul / ce-ți creștea pe mușchiul inimii», pe când «carnea ta se frăgezea în mers / sub șaua visului sălbatic», finalul așezându-se sub „trilobata“ frază-interogație epico-liric-existențială: «...ce-i poezia, unde-i tramvaiul / și de ce tot îngheață fonta / în sângele albastru al legendei?» (p. 166). Paradoxistul erou ars-poetic-esc din Piscina cu pioneze Stradivarius, identificându-se în Poet, „scrie în somn cu pești de pradă“, «pe termopanele-nghețate ale piscinei», scrie «molipsitor, / cu voioșie de clopoțel cărunt» - adică într-
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
în care, pentru prima dată după decenii de pace frumoasă în Europa, expresia „ne aflăm într-un nou război rece” a revenit în actualitate prin glasul politicianului rus Medvedev. Difuzată pe posturile de știri, vestea ne-a făcut să încremenim, înghețându-ne inimile. Un motiv în plus să ne aplecăm asupra amintirilor eroului acestui roman autobiografic zguduitor, sasul ardelean dus fără voia sa la război, momit către miezul însuși al celui mai dur nazism, înspre unitățile SS. Nu trebuie să fii
COŞMAR ÎN BALCANI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370725_a_372054]
-
plimbă prin cameră.) Dacă mi-aș aminti unde le-am pus aș salva poetul și stelele și-ar regăsi focul. Unde le-am putut rătăci? (Se așează la masă și începe să scrie din nou.) Pierduți printre pietre, oamenii au înghețat poezia și viața le-a fost acoperită cu ere glaciare. (Răsfoiește caietul.) Nu puteau să se ascundă între file. Între file le-aș fi zărit imediat. E greu fără ele. Abia pot respira. Dacă le-aș găsi aș fi salvat
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
carte ce urcă spre steaua supremă. (Zâmbește.) Cu fiecare bătaie a aripilor cartea mea ar fi din ce în ce mai mare până ar deveni ea însăși soarele ce picură energie. (E liniște un moment.) Ce aș putea face? (Se apropie de fereastră.) A înghețat totul. Iarna nu a iertat nimic. Până și frunza încăpățânată din vârful teiului ce s-a luptat să viețuiască pocnește de ger. E ultima amintire a toamnei. Ieri, înainte de a crea stelele, am găsit atâta armonie în toamnă și strălucire
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
ascund La pasul de osândă Când razele abia pătrund Și moartea stă la pândă, Unde al cărnii viu miros Ațâță și îmbată Și unde curge-un fir sfios De apă dantelată, O căprioară cu ochi blânzi Și calzi de te îngheață, Printre puieții rari și scunzi În luminiș se-nfață Pășind cu grijă spre izvor, Sfioasă și-ndrăzneață(!), Cu cerbu-n urma-i, păzitor Din umbra lui semeață. La pânza apei de cleștar, Ascunși în dos de stâncă, Doi ochi hipnotici de
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
2015 Toate Articolele Autorului îndoială e -o seară lucidă, cerul e nud ca ochii tăi, un praf de-argint cade din secera lunii pe părul tău incendiat; pe brațul drept, peste oblânc, văd sânii tăi cu ochiul stâng și-am înghețat și e tăcere, simt gust de lut și gust de miere, încremenit în umbra mea, mai c-aș fugi, mai că aș sta, să fie cum a fost și ieri, să gust din bahice plceri, sânt robul liric și străin
ÎNDOIALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369606_a_370935]
-
-si forță soția sa faca avort ca să stea el într-o relaxare continuă), nu era un incult a cărui singură distracție era paharul (știa cântece atât de minunate, ca până și păsările îl ascultau), era blând și bun (fetele nu înghețau de groază când pășea el în casă, din contră, cu tatăl alături de ea, K a invatat ceea ce puțini copii de vârsta ei știau), conlucră cu soția sa (îi aducea plante medicinale, Prim se pare că învață mai mult de la mamă
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SAU POATE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Să ne așezăm în vitrină vezi tu, soarele are dinți, poate acolo peste vină nu înghețăm de frig. Acolo fiecare construiește ceva eu construiesc un paradis, tu cauți un altceva eu stau tolănit pe vis. Am învățat la școala timpului formele tăcute de piatră, bătăile cu aripa vântului și ploaia ce bate în poartă. Nu înțeleg
SAU POATE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369683_a_371012]
-
vindecat. SONET POEZIEI A plâns cu soare astăzi nemurirea Când s-a-mbrăcat cu haina de lumină În care cerul teama își alină Iar stelele își varsă strălucirea. Doar lacrimi vii se zvântă-n zarea lină Cu vers divin își sutură iubirea, Îngheață în amurguri amintirea Si-ntr-un târziu cu mările suspină. Nu e sălaș mai sfânt ca poezia Să-și clatine eternul într-un vers, Prin veacuri și-a urmat călătoria Și rănile din suflete a șters. A revărsat în ochii
POEZII DE ACASĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369747_a_371076]
-
te lasă să dormi, colțul acela petru care-ți irosește scurta secundă a eternității tale. Transformare Am privit cum bobocul își deschide petalele și devine floare. Am observat cum omida își țese ghemul și devine flutur. Am simțit cum ploaia îngheață și devine zăpadă. N-am înțeles cum umbra crește, scade și-ntr-un final dispare ca și când niciodată nu a prins vreun contur. N-am înțeles cum omul piere de dorul eternității ca o umbră ce n-a zâmbit niciodată, pentru că
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
căror ochi mai arunca sfidător câte o flacără, umbre, vieți omenești apuse pentru totdeauna. FLORI SUB GHEAȚĂ M-am dus în priveghi la un mort; și mortul nu era altcineva, decât eu. Am murit într-o iarnă când totul a înghețat în mine ... A început să-mi înghețe voința și-ncet, încet, toate simțurile au cedat, Gheața mi-a atrofiat orice mușchi și nu mai puteam mișca; Acum îmi îngheață ochii ... Doar ei au mai rămas vii, Însă acum se sting
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
flacără, umbre, vieți omenești apuse pentru totdeauna. FLORI SUB GHEAȚĂ M-am dus în priveghi la un mort; și mortul nu era altcineva, decât eu. Am murit într-o iarnă când totul a înghețat în mine ... A început să-mi înghețe voința și-ncet, încet, toate simțurile au cedat, Gheața mi-a atrofiat orice mușchi și nu mai puteam mișca; Acum îmi îngheață ochii ... Doar ei au mai rămas vii, Însă acum se sting în negura gheții, pentru a nu mai
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]