10,200 matches
-
înghițiți de fiarele pădurii din preajmă. și lucrul se întâmplă după voia lui. Ceva mai încolo, patriarhul asistă la un adulter. Din nou o rugăminte către arhanghel și din nou împlinirea pe loc a rugăminții: pământul se deschide și-i înghite în pântecele său pe cei doi păcătoși. A treia scenă: câțiva hoți încearcă să spargă zidul unei case și să se strecoare înăuntru. Dar fulgerul trimis de arhanghelul Mihail, bineînțeles, la cererea patriarhului, îi face într-o clipă scrum. Finalul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
LXX are toate verbele la trecut, lucru care justifică interpretarea alegorică propusă de Părinți. - Psalmul 118,131. Biblia românească: „Gura mea am deschis și am aflat (sic!) că de poruncile tale am dorit”. LXX: „Gura mea am deschis și am înghițit duh (pneuma), fiindcă am tânjit după poruncile tale”. Părinții n-au scăpat ocazia să fructifice acest pneuma din versiunea greacă, văzând în el harul, chiar Duhul Sfânt, precum Origen în Omilii la Isaia 6,1. - Isaia 6,2. Biblia românească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-a înălțat prima biserică, nu s-au mai putut mișca din locul unde-i prinsese timpul. Când noi, cei care mai rămăseserăm vii, ne-am adunat în biserică și a început rugăciunea, s-a deschis pământul și i-a înghițit. Uite, lumea spune ca acolo s-a întâmplat, unde-i acum lacul acela de pucioasă. Dar eu tot cred că e bine să fim pregătiți. Adică, să fim atenți: să pricepem Frumosul din lăuntrul fiecăruia și să vedem Frumusețea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
deodată înăuntru... dar surâsul, tot bun și blând era, cum numai mama noastră îl avea și tu l-ai moștenit. Tot așa se uita și ea și ne mângâia pe amândouă... Te rog, uită-te la mine și nu-ți înghiți lacrimile. Dacă vrei să-mi spui ceva, spune numai să nu mai plângi în tine... ...Tu ești aceea care ai alergat înaintea lui, când ai auzit că vine, și zburai de bucurie, nu alta : nu mai știai ce să aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu ochii ațintiți pe drum, în întuneric, părând că-i așteaptă încă. Și niciodată nimeni nu mai văzuse atâta iubire, bucurie și viață... ca în ochii stinși în moarte ai Martei. * "M-am săturat de despărțiri", își spuse încă o dată, înghițindu-și lacrimile. Cu greu. "Mda!... asta ar mai lipsi. Să plâng pe un peron de gară...(parcă dacă plângi așa, pur și simplu, la tine acasă și din același motiv, nu-i la fel). Dar chiar nu e la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cam în silă bucățica aia de pâine uscată nu-mi era foame. Mi se făcuse frică. Am mestecat-o și am tot mestecat-o, dar parcă mi se pusese un nod în gât de frică și nu puteam s-o înghit. Ce-i cu tine?! Ceva-ceva tot ai tu, mai bine spune că, uite, acuș ne întoarcem la mal, mâncăm de-a binelea și pe urmă dormim așa că spune-acuma ce ai, ca să poți dormi ca oamenii la noapte. Păi, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Zăcuse acolo, pe nisip, alb și rece, ca un mort ! Dar de strigat, nu strigase... Pe urmă, se uita la noi palid, obosit, abia vorbea și spunea ceva încet, în limba lui..., în timp ce moșul îi dădea sărătura aceea s-o înghită încetul cu încetul... N-aveam decât vreo patru ani pe atunci, dar parcă s-ar fi întâmplat ieri... Băiete, ce-ți mai trece prin cap ?! Ai adormit ? Pune mâna și mănâncă dacă ți-e foame dacă nu, culcă-te de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și mi-a spus: Ei, haide, curaj ! Întreabă-mă ce vrei ! Și nu te mai foi atâta, c-ai să răstorni barca și de întrebat tot o să mă-ntrebi în cele din urmă. Hai, spune ! mă îndemnă el blând... Am înghițit din greu, am tras aer adânc în piept și... am tăcut, fiindcă mi se părea o necuviință să întreb. Știam că ține foarte mult la secretul lui când mă uitam la el, știam că secretul acela e mai prețios pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
arată și sunt gata să-l iubesc și eu, fiindcă doar știi că eu țin la tine. Atunci, de ce nu l-aș iubi și pe tatăl tău ?! Numai că nu știu cum arată, ca să-l pot iubi... Am tăcut și mi-am înghițit lacrimile. Nu era drept ce-mi spunea. Ce, dacă nu l-a văzut pe taică-mio, nu-l putea iubi ?! Uită-te la mine! I-am strigat printre lacrimi. Eu semăn cu tata și tata era ca mine ! Uite-așa ! Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spune cu fața la public, ca și cum ar vorbi pentru ea ) Dumnezeu știe cum ne mai ducem cu toții zilele de azi pe mâine... (se întoarce spre pat, se apropie și-i pune mâna pe frunte:) Arde ca focu'... Uite, ți-am adus ceva : înghite asta și o să-ți treacă arșița. Nu, nu te strâmba ! Unde-ai mai văzut tu doctorie bună ?! (apoi, spre copilul de pe scaun:) Mâine dimineață mă întorc ; dacă îi e tot așa, îl ducem la spital. (și iese, târșâind pașii "bătrânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se poate ! Asta nu se poate ! Cum o să-l ducă pe frate-miu la spital ? Ce să fac ? Ce să fac ? (aleargă la pat, pune mâna pe fruntea copilului) Uite, arde la fel. (încearcă să-l trezească). Te rog, hai, înghite oleacă de lapte, uite, avem și mămăligă fierbinte, îți aduci aminte că mama ne făcea sănătoși cu asta ? Hai, te rog, tu nu trebuie să mergi mâine la spital, mâine e Crăciunul, ce să cauți tu la spital ?! A mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lui Petrică Staniște despre o misiune de cercetare: „Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-a mișcat, ca o părere... undeva, aproape de magazii” Ce au avut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
salonului și al dumitale este medicul primar Vatră. Orice nelămurire ți-o va limpezi el. Voi controla! - a rostit cu ton apăsat și sprânceană ridicată, care dezvelea o privire aspră, profesorul... Cu o grimasă care semăna cu a celor care Înghit chinină, doctorașul a răspuns: ― Ammm... Înțelesss... Profesorul a plecat grăbit. Se simțea surescitat, ca niciodată. Cauza? Indolența sau mai degrabă obrăznicia afișate de acel doctoraș. Dar... „Să nu Întinzi coarda mai mult decât trebuie, stimabile!” - l-a avertizat profesorul În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mari, dar, Înainte de a Încerca vreo Întrebare, a privit spre doctorul Pas... Răspunsul acestuia, ghicit din priviri, a fost categoric: „Amice, păstrează-ți nedumeririle sau revolta pentru altădată. Acum trebuie să urmezi prescripțiile mele. Altă cale n-ai!” Securistul a Înghițit În sec și a tăcut pentru o clipă... Vizita era pe sfârșite. Până la urmă, riscând orice răspuns din partea medicului, a Întrebat cu vorbire sâsâită: ― Doctore! Ce Înseamnă controlul neu... neulogic, cum i-ai zis? ― Întâi. Eu nu sunt „doctore”, ci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te dai cu capul de pereți, să inventezi roata. Ai să vezi că fetele o să-ți spună ce culori sunt potrivite pentru <domnișoare > și care sunt pentru <bărbați >...” - și-a Întărit spusa În felul lui gândul de veghe. Gruia a Înghițit În sec, dar, fiindcă nu avea prea mult timp de stat la taclale, a plecat grăbit spre magazinul pentru copii. Reținuse locul de la Maria. Într-una din zile, pe când se plimbau, ea l-a făcut atent: „Când o fi să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la vedere. Nici un adăpost de Doamne-ajută. Noroc, prietene!” Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că o fi după vreun dâmb. Am așteptat destulă vreme, până ce o țeavă de automat s-a mișcat, ca o părere... undeva, aproape de magazii. Peste toată starea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am avut musafiri... ― Știu. Doar acum un minut am Încheiat convorbirea, dacă se poate spune astfel, cu Înlocuitorul lui Zdup. ― A sunat din cabinetul meu doar. ― Ați auzit cum mi-a vorbit. Pe un ton inadmisibil. Eu unul nu mai Înghit umilința!... Eu cred că ar fi bine să mergem și să vedem ce vrea de fapt acest individ - a propus directorul. După ce profesorul a terminat operația, cei doi medici au hotărât să se ducă, totuși, la... Întâlnire. Au rugat centralista
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sanatati! - le-a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit din bici... „Mergi sănătos” - i-au urat cei doi țărani În gând. Când coviltirul a dispărut, Înghițit de colbul drumului, țăranii s-au Îndreptat spre căruța care i-a adus dimineață. Ședea pitită după niște tufe mai Înalte de pe marginea drumului. Când i-a văzut venind, vizitiul a sărit din căruță. În timp ce Înhăma calul, Îi vorbea: ― De
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochii toți bărbații din comisie a avut cea mai mare notă la lucrarea scrisă. Acolo a contat doar memorarea materiei, buche cu buche. Când Însă a venit momentul adevărului - proba orală - unde Întrebările membrilor comisiei nu aveau număr, <zânaă a Înghițit În sec de multe ori. Pe când „alții” - nu dăm nume - au urcat pe piedestalul premiaților! Acum nu ai nici un motiv să fii timorat. Ai atâta experiență. Lucrările sunt puse la punct, Încât nu mai este loc nici pentru o iotă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
emigreze în Israel. Peste câteva zile Stelian plecă la București. CAPITOLUL II 1 Culae mergea agale pe drumeagul care șerpuia de-a lungul izlazului și se pierdea undeva în zare. De când se pomenise singur, fără prietenul său, pe care-l înghițise parcă pământul, nu se mai întâlnise cu nimeni și tot rătăcise în neștire prin pustietatea luncii. Cu privirea el cerceta zarea, făcându-și mâna streașină la ochi, și uneori i se părea că se afla pe drumul cel bun, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu mintea-i de copil. Ei, hai să trăiești, bade Vasile, că eu m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și arțăgos, care lătra prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise Culae și îi apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
toarne în pahare, ca să cinstească în chip de bun venit. Din păcate, la fel ca-n alte rânduri, rachiul socrului Gospodin era o băutură care purta degeaba acest nume. Cum însă calul de dar nu se caută de dinți, Virgil înghiți presupusul rachiu fără să-și arate dezamăgirea, ba chiar îl lăsă pe socru să-i mai umple o dată paharul, cu aerul că i-ar fi plăcut cu adevărat. L-am lăsat pe Mieluș la cazan și-a ieșit puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
umerii Marianei. Așa se făcea că seară de seară, când revenea în sfârșit acasă, Mariana îi aducea reproșuri amarnice și uneori îl amenința chiar să le lase pe toate baltă și să-și ia lumea-n cap. Virgil tăcea și înghițea, știind că supărarea soției sale era îndreptățită și temându-se în sinea sa ca nu cumva să se repete vechea istorie, când cu fuga ei de-acasă din cauza unei presupuse jigniri pe care i-ar fi adus-o. Dar, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
greu de crezut, dacă nu s-ar fi petrecut chiar aievea: o haită de lupi pe care foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul pădurii tăbărâse fără teamă asupra militarilor celei mai grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce. Această nemaipomenită întâmplare făcu senzație prin părțile locului și dădu naștere la interpretări mai mult sau mai puțin subversive. Dacă toți lupii din pădurile României ar fi ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceață " Încă o doză..." Dora înoată din nou prin oceanul unei nopți negre. De data asta mișcările sunt mai anevoioase, imensitatea pe care o parcurge este mai vâscoasă, mai greu de parcurs. Mâinile refuză să se miște. Hăul negru o înghite cu voluptate. Momentul care s-ar putea să fie pragul între ceea ce poartă numele de viață și moarte este ca și sosit. "Ascultă... Nu fi debilă ! Sunt eu, sora ta... Hai, pune-ți gândirea în mișcare, nu mă înfuria ! Uf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]