1,762 matches
-
nostru de la Poiana Alexei” și cât de curioasă este să te cunoască soția mea, cea care ar fi dorit să vină astăzi dar mereu trebuie să fie unul din noi doi să verifice și să supravegheze, știți că „ochiul stăpânului Îngrașă vita!”, nu?. Rică Olaru vorbise Îndelung și pasional cu Încercatul său prieten de pescuit și coleg de serviciu la Moldosin și a rămas marcat de dorința sa cea mai mare, cea cu securitatea și ajuns acasă reflectă pe Îndelete la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
risipă, Străbate seninul În zbor și tumult! Credeți c-a ținut foarte mult? Trăsura fiind din cele ușoare, Ar fi dorit să tot zboare! Si calul, însă nu des, Și culmea, a fost înțeles! De mult cât a huzurit, Se-ngrășa, era obosit, De la o vreme s-a-mbolnăvit, Arăta îmbătrânit, Și ntr-o zi ne-mplinit, Discret...a murit! Trăsura a plâns în neștire Nemaivenindu-și în fire! A rămas tristă și goală! Ba nu! Conține-o... Morală: Sunt oameni care neștiindu-și măsura
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de frumusețe ne însângerează memoria, vibratile polenuri, hrănitoare și dense ca mierea, ni se adaugă continuu în locul unde ne depozităm comorile iluzorii, smulse din noaptea ce-și închide pleoapa peste tot. chiar și incompletă, lumea germinează în cernoziomul ce se îngrașă în neștire, din noi. mângâios mângâios sună cornul lunii celei noi, surditatea pământului doarme somn faraonic, totul cade în ea ca într-o gaură neagră și se prinde în capcane ce n-au dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
târziu egoismul, accesele de nervozitate, trădările. După ce nu a mai avut nici o veste de la tata, mama a renunțat la ultimele constrângeri, și asupra ei, și asupra noastră. Îmi face realmente rău să-mi amintesc că În ultima vreme, de când se Îngrășase și se neglija total, Încercam să evit ocaziile, oricum rare, când puteam ieși Împreună. Mamele colegelor mele erau puse la punct, elegante, deși Începuse perioada de lipsuri, și mi-era rușine cu ea. Acum am trecut de vârsta ei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de la cantină, împreună cu o ceașcă de ceai și trei pastile de zaharină. După aceea, te întorci la cantină pentru prânz în fiecare zi la 1. Iei o salată de fiecare dată, numai că salatele pe care le alegi de la bufet îngrașă la fel de mult ca o prăjitură cu cremă. Salată de varză, salată de orez, de paste, bucăți de cașcaval și salată de cartofi înotând în maioneză - pe toate le aduni în farfurie și-ți spui că mănânci sănătos. Un rulou din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se strânge inima, iar mâna cu furculița încărcată cu cartofi mi s-a oprit la jumătatea drumului, înainte de a fi apucat să-mi îndes mâncarea-n gură. Nu voiam să pun pe mine șase kilograme juma’. Nu voiam să mă îngraș deloc. Și așa nu arătam extraordinar. în timp ce încercam să mă conving că o masă mustind de grăsime n-o să facă ravagii prea mari și că de a doua zi aveam să mănânc numai ce trebuia, mi-a ajuns la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ani întregi de mers la sală nu avuseseră nici un efect. Poate că avusesem noroc și mă căptușisem cu vreo tenie. Dar, un lucru era sigur. Mi-am promis foarte hotărâtă că acum, dacă tot slăbisem, n-aveam să mă mai îngraș. Gata cu Pringles, gata cu biscuiții, gata cu ronțăitul între mese. De fapt, gata și cu mesele. Asta trebuia să fie soluția de menținere a greutății. Și, înainte să-mi dau seama, săptămâna s-a încheiat, au trecut și lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am văzut și eu, să trăiești este greu, că de murit e ca și cum s-ar stinge lumina. Nimic nu am mai văzut pe „dincolo” decât întunericul acela dens care m-a cuprins așa deodată... Din cauza lăsării de fumat m-am îngrășat tare ceea ce a dus la mai puțină mișcare cu atât mai mult cu cât eu deja aveam probleme vechi cu piciorul drept. Mai încep din când în când câte o dietă de slăbire dar deocamdată nu am insistat ca
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
acasă pe tablă și ciment. (Antonia spunea că ploaia de vară îi stârnea o spaimă care nu se potolea decât prin sex. Ploaia de toamnă lungă, țârâită, ca în luna nașterii mele, îi dădea doar nostalgii morbide și mirosul pământului îngrășat din cimitir. Pentru ploaia cu bulbuci însă, cu tunete și fulgere, avea antidotul de care ți-am spus. E ca și când aș face dimineața un duș semicald; știi ce trebuie după asta? chicotea, sărind copilărește în patul de două persoane, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
așteaptă să se risipească norul de zăpadă cu gaze, într-adevăr, în drum, animalul sacrificat nu mai mișcă. Femei văzute și nevăzute încep să urle, să chirăie ca și când porcul n-ar fi trebuit sacrificat, n-ar fi fost cumpărat și îngrășat special pentru asta. De pe strada bisericii, vântul aduce mirosul de sulf, pe urmă și pocnetul de petarde - care m-au trezit, la mine acasă, în patul așezat după normele elementare Feng Shui, deprinse după ureche: patul unde dormi nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am uitat șocată la chipul ei palid și Încercănat, la buzele ei aproape albe, la pomeții osoși și ochii Întunecați, ușor ieșiți din orbite. Arăta chiar mai rău decât ultima dată când o văzusem deși, dacă s-ar mai fi Îngrășat vreo cincisprezece kilograme, ar fi fost chiar frumoasă. ― Ai găsit ceva drăguț? mă Întrebă ea, jucându-se cu vârfurile părului său lung și blond. ― Nu chiar. ― Mie mi-a plăcut aia, zise ea arătând către o bluză vernil, dar toate
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a mai fost după aceea, cred că numai poveștile celor din jur, reluate la o altă vârstă, m-au făcut să-mi amintesc că am trecut și eu prin acea noapte ucigătoare, cutremurătoare. Ți-am zis că s-a mai îngrășat... nu ți-am zis? Și, pe urmă, nu știu cum naiba face, dar s-o vezi ce repede slăbește la loc... Stați cu ochii pe ea, tovarășa ingineră, că tare mai e secretoasă și nici cu noi nu stă la masă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
lucruri extraordinare despre mine și aceasta mă punea, cum e de înțeles, în încurcătură. Într-o zi, ducîndu-mă la Fundație să ascult o conferință, am dat peste Ninon, școlărița care încercase să se otrăvească din pricina mea. Era schimbată mult, se îngrășase, sprinteneala și zburdălnicia de odinioară îi pieriseră ca să facă loc unei rigidități de femeie matură, ordonată, care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. Am întîlnit-o și pe Dolly, țipător de elegantă și excentrică. Avea acum un cimitir
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu-i trebuia absolut deloc un fotograf de curte. În preajma lui, fotografiatul era interzis. Nu era fotogenic, iar situația politică era pe muchie de cuțit. Așadar am urcat în biroul lui și am primit o farfurie cu fasole, ca să mă îngraș. N-ar fi fost frumos să ies de la el așa de slab. Ce rușine să am tot atâtea kilograme câți ani aveam. De ce nu m-am hrănit ca lumea? „De când sunteți guvernator?“ - l-a întrebat eu. „De șase ani“ - mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ani“ - mi-a răspuns el. „Atunci prefer să nu vă răspund“ - i-am zis. A zâmbit din tot sufletul, pentru că era prietenos. Și-a aprins o țigară și a ieșit pe coridor, ca fumul să nu mă deranjeze în timp ce mă îngrășam. Înfulecam în fața țării întregi de pe harta care acoperea peretele din fața mea. Cu trei etaje, plus pivnița, sub mine și cu două mii opt sute unsprezece locatari care așteptau arpacașul. În fiecare dimineață, cei de la bucătărie băteau meniul în țeavă. Varza, două lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vorbească și să mănânce. Ce rușine pentru mine! Vorbea tot timpul numai el, despre toate năzbâtiile din copilăria lui, ca și cum asta ar fi interesat pe cineva. Căldurică, mâncare, femeie, găsise de toate în casa noastră. Putea în voie să se îngrașe. Și totuși, pretindea că pentru el realitatea nu există, că este prin excelență dezinteresat. Dar se califica la întîmplare, totdeauna cu complezențe, cu titluri luate de prin cărți, și mai ales se echivala cu vreun erou rusesc. De tine a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
după trei zile de despărțire (poate și din cauză că, Ioana retrăia emoțiile ca la început), am reconstituit aerul ei provincial, care mă izbise la prima dată și apoi, pe rând, tot ceea ce i se întîmplase cu mine, căci se mărise, se îngrășase ușor, avea o prestanță de femeie (am reflectat: "Ce uimitor i-ar sta într-o rochie de bal!"), și eram mândru, ca și cum minunea mi se datorește numai mie. Noutatea dublă a veștii politice și a aspectului Ioanei ce simplu s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aș fi aflat-o oare cu adevărat? Mama recunoscuse în cuvinte că îmbătrânise abia după ce văzuse la televizor filmulețul cu automobile de la începutul secolului. Dar în sinea ei trebuie s-o fi recunoscut mai de mult. În ultimii ani se îngrășase destul de mult, continua să facă piața și în zilele când îmi petreceam acasă la ei câte o bucățică de concediu, dar n-o mai însoțeam în oraș. O vedeam întorcându-se cu sacoșa plină, intrând cu mersul ei de-acum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
PREA VOR REUȘI SĂ SLĂBEASCĂ. Mă veți întreba deci: ce este de făcut? Și cum de totuși unii au reușit să slăbească și să se mențină? Din două motive: ori au lucrat la cauza care i-a făcut să se îngrașe, chiar dacă nu și-au dat seama (de exemplu schimbându-și modul de gândire) ori au avut o boală care le-a “ars” cauza, le-a făcut-o să dispară și a dus și în structura fizică la fenomenul de slăbire
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
dinți, mi-am pieptănat chica, mi-am tăiat unghiile, mi-am aruncat niște apă pe ochi, am făcut gargară, m-am dușat, m-am bărbierit, m-am schimbat - și cu toate astea arăt în continuare ca dracu’. Iisuse, m-am îngrășat într-un asemenea hal încât mă apucă groaza de mine însumi și când sunt în cadă, și când stau pe closet. Zac pe tronul de forma unui jug ca o țeavă amărâtă, parcă aș fi ceainicul rablagit al unui bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pielea! — Are noroc că mai e încă în viață, spuse Fat Vince, dacă mănâncă tot ce mănâncă el. — Văzuși ce burtă are? — Tatăl lui a murit la cincizeci și unu de ani. A ținut regim cinci ani și tot se îngrașă. Ca după aia să se descopere că mânca și regimul și meniul lui normal. Nu-ți vine să crezi cât putea să bage-n el. Când s-a întors Eva, i-a ascuns dinții, dar el molfăia mâncarea și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ne bătea. Spunea că suntem leneși. Mezinului i se cereau diferite lucrări pentru reviste, era filmat, publicat în volum, câștiga incomparabil mai bine decât părintele nostru, un funcționar oarecare. Lucrările se complicaseră pentru că, tot cam în aceeași perioadă, Mijlociul se îngrășase brusc și acrobația pe un fir de păianjen devenise imposibilă. Nici pe frânghie nu mai putea să meargă. Doar pe o bârnă. Și el fusese o sursă de venit pentru familie. Cecitatea mea, incipientă pe când aveam opt ani, ajunsese, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
avea cincizeci de ani. Mai mulți, după aprecierea Mijlociului. Dinții au început să ni se clatine și suntem chinuiți de constipații rebele; am pleșuvit, iar despre chipurile noastre se discută numai în șoaptă. Acrobatul înjură ca un birjar. S-a îngrășat așa de tare, încât, pentru a-și menaja forțele, va trebui să folosească un scaun de invalid. Mezinul debitează toată ziua cuvinte neînțelese, explicând, în răstimpuri, că sunt contraversuri. Poezii de-a-ndoaselea. Ifose de bard dezabuzat. Am notat mii de expresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Luia. (...) Numele acesta e comod căci își găsește aplicația în toate împrejurările”) și celelalte ingrediente sînt subordonate unei „teze” antiromantice și antiacademiste: „Dar poetul tuberculos pe care-l păstra, încă dinaintea căsniciei, în garderoba rochiilor demodate? Sfîrșise prin a se îngrășa din pricina atmosferei de naftalină pe care o respirase cîteva milenii și a cozilor de baga ce constituiseră o viață întreagă unicu-i și strictul regim. Deplorabil“. Textul are ceva din funambulescul suprarealist, dar și din „exhibițiile” primelor poeme ale lui Tzara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trei nopți pe an. Privindu-i chiar și fără prea mare atenție, pe acești reprezentanți ai lui Dumnezeu, de pe meleagurile noastre, ajungi fără să vrei, la concluzia că iubirea de aproape, nu numai că trece direct prin stomac, dar și îngrașă ceva de speriat. Deci, vai de mama care i-a făcut! Grea misie mai e și asta, de popă! Iar tu Lev Nikolaevici, sper că ai găsit vărguța ceea fermecată și măcar acolo, pe lumea cealaltă, mai plesnește-i peste
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]