1,859 matches
-
ce se uita și el. — Dumnezeule mare, mi-au slăbit de tot nervii! zise el. Era cât pe-aci să mă sperii de moarte. Se uită din nou la bietul obiect care fusese cândva un om și apoi se trase îngrozit înapoi. Dar era orb! — Da. Orbise de aproape un an. LVII În acel moment al narațiunii ne-a întrerupt apariția dnei Coutras care fusese în niște vizite. Intră, ca o corabie cu pânzele umflate de vânt, o ființă impozantă, înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aflu aici. De aceea găsesc că-i potrivit să intru de-a dreptul în chestiune. Dar mai înainte de asta, vreau să-ți pun o întrebare: ― Vă rog. ― Ai știut, până acum, că Mihaela e însărcinată? M-am uitat la ea îngrozit, făcând un gest involuntar de surprindere. ― Habar n-aveam! Vă dau cuvântul meu de cinste. ― Nu-i nevoie! Am ghicit din tresărirea dumitale. Ei bine, află că sora mea trebuie să nască. ― Vorbiți serios? Cum s-a întîmplat? Alexa avu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trebuie să știi mai bine decât mine. Am îndurat greu săgeata. ― N-a încercat să scape de sarcină? ― S-a ferit de mine, singura care o puteam ajuta. Când am aflat era prea târziu... ― Așadar, trebuie să nască? am îngăimat îngrozit. Alexa a confirmat plecând capul. ― Am dus-o la un medic, rubedenie cu noi, care ar fi ajutat-o cu orice risc. Nu s-a putut. Aceasta e situația... După cum vezi, nu-ți fac nici o imputare pentru că ai abuzat de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să audă in ruptul capului de măritiș. Nu o singură dată mi-a spus: mai bine moartea decât o căsnicie în asemenea condițiuni. E de ajuns să deschid vorba ca ea să pălească, s-o apuce un tremur nervos. Ascultam îngrozit, mi se părea că-i vorba de altcineva, nu de Mihaela. Și totuși... ― S-ar mărita cu primul venit, spunea Alexa, oricine ar fi și oricum: urât, sărac, numai s-o vrea, dar cu dumneata ― nu. Și probabil are să-l
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Nu, a țipat Alexa ca mușcată de șarpe. Nu te duce! Nu trebuie să te duci! Mai ales acum! ― Nu-ți fie teamă: n-are să se întîmple nimic. Nu vezi cât sânt de calm? Ou toate asigurările, ea se agăță îngrozită de brațul meu: ― Nu, Tudor, ascultă-mă, ai să regreți. Fă cum îți spun. ― De ce? Pentru care motiv te împotrivești așa? ― Sânt convinsă că e mai prudent. Mâine, da, poți să faci ce vrei. Lasă măcar să treacă o noapte... Înțelegi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi bănuit că-și decorau pomii în onoarea nașterii micuțului Isus cu o placentă goală. Dar probabil numai doi-trei ani, până ce, în entuziasmul momentului, vreunul dintre copilași sau nepoței mi-ar sparge din nou globul și ar face pe el, îngrozit că nu se vede oglindit el însuși, ci altcineva foarte străin. Ei bine, la asta mă gândeam eu în bucătărie, în sala de mese, în camera mea, în timpul orelor, de când adormeam și până mă trezeam, dar nu erau decât gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o voce sugrumată: "Împăratul a fost lovit!" După care a continuat să se uite în același loc, vrând parcă să vadă sfârșitul unei întîmplări nelămurite. În tăcerea care se lăsase, nimeni nu îndrăznea să scoată o vorbă. Au așteptat toți, îngroziți, cu ochii la Apolonius, până ce acesta a strigat, acum și mai tare: "Efesieni, împăratul a fost ucis chiar în clipa aceasta". Efesienii au crezut că filosoful delira și s-au temut să n-o pățească fiindcă ascultaseră asemenea vorbe, fără
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să mă chinui, să interpretez. Și abia la urmă, din pricina mea, Ioana, așa de sinceră, a început să-mi atenueze adevărul, fie că mă vedea chinuindumă și voia să mă consoleze, fie că ea însăși îndrăgostită în brațele mele și îngrozită de ceea ce făcuse, nu îndrăznea să privească acest adevăr în față și căuta să și-l facă mai acceptabil. Acest al doilea motiv contează mai ales, căci Ioana, când e nenorocită, nu mai are tăria să se îngrijească de mine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Du-te la culcare! Nu pot să dorm, se auzi de dincolo de ușă șoapta ei contrariată. Rareș se ridică din pat și deschise ușa. De ce nu poți să dormi? Era clar, Felicia venise pusă pe inventat primejdii și se prefăcea îngrozită de propriile fantezii: N-ar putea...? N-ar putea să se răstoarne un tren și să se dărâme peste casa noastră? se fandosi ea. Prostii! De-asta nu poți să dormi? Felicia nu găsea nimic de răspuns. Doar îl privea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ochelarii negri, toate lucrurile care până în clipa aceea îi fuseseră indispensabile pentru a putea fi totuși văzut și a avea relații cât de cât normale cu semenii. Și tot povestea spunea că, mort, Omul Invizibil redevenea vizibil. Așa că din strigătele îngrozite ale mulțimii reieșea că fața individului, acum că putea fi văzută, desfigurată de lovitura mortală pe care o primise, era insuportabil de respingătoare. Pentru Dumnezeu, să-i acopere cineva fața! cerea o voce înspăimântată. Arată oribil! Dar de ce m-aș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pentru prima oară de când închiriaserăm acea mică locuință din casa lor și avea să fie și ultima. Blajina doamnă Ștef își ieșise din fire. Din odăița alăturată se auzeau prin perete țipetele fetei. Bătaia nu mai contenea. Mama a ascultat îngrozită un timp țipetele fetei, dar la un moment dat n-a mai putut răbda. S-a repezit pe ușă afară dând fuga la odaia doamnei Ștef și s-a pornit să lovească disperată cu pumnii în ușă: "Doamnă Ștef! Doamnă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mereu de șotron era numai și numai vina lui. Era o mare, mare greșeală. O greșeală de neiertat. Dragoș luă cu amândouă mâinile farfuria de pe masă și o mută în poala Deliei. Dragoș, pentru Dumnezeu! Mama era de-a dreptul îngrozită. Dar farfuria ajunsese deja acolo, în umbră, unde corpul Deliei răspândea căldură. Dogorea. Dragoș se aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se folosească de o oglinjoară de machiaj pentru a descoperi eventualele forme de displazie celulară, pentru a suprima necesitatea ca un bărbat să îndeplinească ritualul umilitor al dilatării și al chiuretajului. Reușise să reziste timp de trei ședințe, dar renunțase îngrozită după o demonstrație pe viu a felului în care se aplică o cataplasmă cu tătăneasă și iaurt pe inflamațiile din zona pubiană. Și asta nu pentru că i s-ar fi părut că biata fată suferă, este expusă sau umilită (deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu impresiile false cărora le-am dat viață. Dar stați! Până și acum, în această clipă hotărâtorare, ce instinct de conservare brutal al ființei mele mă îndeamnă să fiu circumspect în legătură cu actul de salvare care se petrece sub ochii mei îngroziți și al cărui actor principal sunt? Hotărât lucru, nu mă pot lăsa ușor să fiu adeptul nici uneia dintre părțile aflate în conflict pentru formarea continuă a vieții, cu toate că amândouă mă vor atât de mult în ceata lor de soldați... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
alături de mine în clipele mele cele mai negre, când sunt slab și mi-e frică. Selina știe ceva ce toată lumea ar fi trebuit să cunoască până acum. Știe că oamenii pot fi ușor speriați și chinuiți. Oamenii pot fi ușor îngroziți. Mie mi se întâmpla la fel, deși eu fac parte din categoria celor mai curajoși. Sau a celor mai bețivi. Noaptea trecută m-am luat la bătaie. Cum să vă spun eu: când dorm, sunt un băiat de toată isprava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fel de chicinetă, din care, însă, am reușit să-mi croiesc drum afară. Am sărit pe scări și am căzut rău pe spate. Deși pare ciudat; nu m-am lovit prea rău, și i-am făcut semn să plece valetului îngrozit care venise să mă ajute să mă ridic. Apoi am avut un schimb de cuvinte bine măsurate cu sula bătrână de la recepție. Și-a luat toate măsurile ca, de data asta, să ajung acolo unde trebuia și m-a escortat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și capul vârât în piept -gând, din cauza zgomotului făcut de o palmă care mi-a căzut cu tărie pe spate, posterul central, pe care îl țineam ușor înclinat, mi-a țâșnit violent din mână. Mi-am ridicat ochii alarmat, surprins, îngrozit. O fată plinuță, drăguță, cu un șal mare, cu două insigne pe reverul pardesiului de catifea, cu fața și întreaga ei ținută vibrând de energie, hotărâtă, exaltată... Cititorii s-au oprit din frunzărit. Cineva de lângă mine a făcut un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
refuzat să recunoască orice implicare - nici chiar ea n-ar fi putut să mă ierte), și Martina, înțepenită în cadrul ușii, într-un costum gri deschis din lână fină, pantofi negri (și ce a văzut? O erecție animalică, o burtă, fața îngrozită) - și eu, glumă răsuflată, buimac, nimicit, dând din mâini. Am mai avut eu secvențe în care apăream gol, dar niciodată chiar atât de gol, nici chiar în Boomerang, în apropiere de Sunset Boulevard, răscrăcărându-mă sub bâta peștelui. O excelentă scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un accident groaznic de cale ferată, încă de pe timpul când fata avea doar cinci ani. Fusese controlor pe acceleratul de dimineață, pe linia Iași-București. În apropierea gării Frunzeasca, pentru că mecanicii nu adaptaseră viteza, la o curbă, acceleratul a deraiat. Pasagerii îngroziți auzeau cum vagoanele, părăsind șinele, mergeau pe traverse ca pe bolovani. În panică, cu spaima ajunsă la paroxism, unii au sărit din mers, accidentându-se grav. Doi dintre cei aflați în acest voiaj au murit pe loc. Vestea s-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pușcăriei, a fost schimbată cu acești soldați preferați, îndoctrinați și plini de ură împotriva deținuților politic care le fuseseră prezentați ca dușmani ai poporului. Frica, teroarea s-au instalat repede și în interiorul penitenciarului care devenise centru de anchetă. Gheorghiță Savel îngrozit cât de repede și infernal se schimba România, regele refuzându-i în scris Ordinul Mihai Viteazu pe care trebuia să-l primească, fapt care l-a uluit și nu-l mai poate uita, și-a schimbat mereu unitățile militare, în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
partea Întâi Pietrele râului cu ape murdare 1 Cireșii refuzau să Înflorească, de silă. Iarba, puțină, răsărea murdară, Îngrozită că o vor călca În picioare oa menii În cojoc, care alergau Înfometați după primăvară - dar primăvara nu Își va arăta pentru ei decât hoitul mu mificat, iar lor nu le va rămâne decât să o jupoaie și să Își
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Între orele două și șase ale după-amiezii, așa că s-a apucat să scrie. Își aduse aminte cum vorbeau Între ei, copii fiind, cu groază, că sfârșitul lumii va fi În 1984. Pentru el sfârșitul lumii trecuse. 7 Desigur, se gândea Îngrozit la ce se va Întâmpla când va citi la marele cenaclu, Își zicea că, oricât de laș ar fi, trebuia să Îi Înfrunte, trebuia să le arunce În față disprețul, lehamitea pe care i-o inspirau, dar știa el să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
alunecat ușor, ca două boabe de strugure, În cupa ascunsă a pleoapelor, și au rămas să Îi privească pe ceilalți doar bulgării albi, Înzăpeziți, de mort, ai omului tânăr care era Vasile Moare. Vezi că leșină! a strigat Puiu Nistea Îngrozit. Lorena B. s-a apropiat de el și l-a pălmuit cu furie. — Să nu faci asta! Nu tu! — Nu aici! a urlat și avocatul Baculovschi. — De ce dați dom’le În el? Descheiați-l la cămașă! a sărit Ionela În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
adevărat, căruia nu Îi va mai fi frică niciodată de astfel de con fruntări, asta Îl va ajuta mai cu seamă când Își va face și el o familie, altminteri ce o să creadă nevastă-sa când o să-l vadă palid, Îngrozit că va fi chemat la partid sau la miliție, pentru o discuție de rutină... Că toți am fost chemați, nu mușcă nimeni din tine, și ăia sunt oameni... Da, tovarășul Rogoz, dar ei ne cheamă pe noi la o „discuție
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]